Ziua de după ziua de apoi
Când omul fuge, o face din câteva motive clare: ori o face de frică, ori o face pentru propriul palmares sportiv, ori o face pentru că cineva îl pune să o facă.
Iar atunci când omul fuge din propria tară, din casa lui si din locul în care s-a născut, răspunsul poate fi unul singur: ceva sau cineva îi amenintă viata.
Mai există si varianta ca cineva să îi spună să o ia la goană spre alte zări, pentru că acel cineva s-a gândit mai bine si a constatat că alte tări sunt mai interesante si mai demne de a fi cucerite si altfel decât prin năvăliri agresive de tipul marilor migratii barbare sau a războailor de cucerire si anexare duse de marile imperii de-a lungul mileniilor.
Ok, vin imigrantii. Sute, mii pe zi trec granitele Europei si ajung în tările ei. Aici, începe nebunia. Totul a devenit ca o Golgotă sau o apocalipsă.
Mii de oameni se tălăzuiesc, se târăsc, se cară unii pe altii, fug, se împing, se iau la pumni între ei sau cu fortele de ordine care îi pichetează sau îi hăituiesc ca pe animale.
Este halucinantă toată povestea asta, iar dimensiunile ei nu pot fi cuprinse de nicio minte normală de om.
Presa si mass-media potentează la maximum impactul mental al acestui tzunami uman apocaliptic, provocând isterie altor milioane de oameni, de data asta, cei care locuiesc de drept în statele către care se revarsă întreaga grozăvie.
Peste tot, pe facebook, pe televizore, la radio, curg în continuu imagini cu oameni schimonositi de groază, oboseală si neputintă, iar cele cumplite în care copii morti plutesc la malul vreunei mări sau vreun tată îsi strânge disperat în brate copilul care urlă din toti rărunchii în fata soldatilor blindati cu bastoane de cauciuc, câini de urmărire si pusti pe umăr fac tururi de fortă în jurul pământului, ridicându-ti părul pe cap si întorcându-ti stomacul si creierul pe dos instantaneu.
Pare că iadul a coborât pe pământ si că ne-am teleportat cu totii în vreun viitor distopic în care planeta a fost lovită de un cataclism dictat de vreo minte bolnavă, iar singurii supravietuitori care au mai rămas s-au împărtit ca în Mad Max în două tabere- cea a zombielor si cea a vânătorilor de zombie.
Nouă, celor care habar nu avem de ceea ce se întâmplă dincolo de interfata lumii si care ne întrebăm compulsiv si tâmp de unde vine acest popor năvălitor, terifiat si terifiant de indivizi, ce-i mână din spate si, mai ales, ce ne asteaptă pe toti când va ajunge la acea destinatie pe care pare că o are setată foarte bine din pornire, ni se pompează în creier în permanentă 1001 variante de scenarii si teorii conspirationiste halucinante.
Voci ale celor care conduc Europa sau te miri ce analisti si opinanti despre toate si nimic, experti scosi pe bandă peste noapte din sertarele guvernelor sau ale marii confrerii politice europene ne toacă creierii în mod sistematic cu cifre abracadabrante si statistici irefutabile despre numărul migrantilor, despre motivul real sau imaginar pentru care această imensă hoardă s-a pornit din senin peste Europa, fugind din calea unor asa-zise războaie si genociduri generate de tările din care au plecat, despre cum ar trebui să se facă aritmetic si solidar distribuirea lor în tările europene dispuse sau nu să îi primească.
Se face apel la tolerantă, compasiune si fraternitate universală, în măsura în care, pe de altă parte, mai marii aflati la cârma statelor si a structurilor care se ocupă cu siguranta si securitatea acestora si a Europei ridică ziduri pe granite, mobilizează si trimit armate care să le tină piept miilor de fugari care pătrund zilnic pe continent, seamănând teroare în mintea oamenilor cum că la orizont se profilează teribila si strania profetie a lui Michel Houellebecq, aceea a unei Europe islamizate.
Certitudinea unui dezastru pluteste în aer ca semnele dinainte de uragan.
Insă, nimeni, niciunul dintre puternici lumii, nu a iesit în public să spună pe bune cum este posibil ca într-o eră super tehnologizată în care până si ce gândeste ultimul microb de pe planetă se stie si se poate anticipa si controla, nimeni, dar absolut niciunul dintre oamenii care tin frâiele puterii planetare pare că nu a avut habar si nu a putut anticipa ceea ce se întâmplă cu această anomalie politico-socială care a lovit Europa.
Paradoxal, cei care fac si desfac pe întreaga planetă au fost luati prin surprindere de tot acest dezastru, iar acum se zbat neputinciosi si dilematici în fata faptului împlinit, încercând să găsească solutii de domeniul halucinatiei pentru a putea stăvili întregul fenomen si pentru a-l putea înghiti pe nemestecate.
Se vorbeste de găzduirea migrantilor si de o distribuire a lor în toate tările europene, după un algoritm abracadabrant care nu lasă loc de comentarii, îndoieli sau refuzuri, pentru că orice tară care ar spune un NU hotărât în fata impunerii cotei de migranti pe care o are de înghitit va primi sanctiuni usturătoare si va fi pusă la coltul lumii si huiduită ca având o atitudine rasistă, discriminatorie, xenofobă, complet lipsită de omenie si tolerantă.
Niciun cetătean al vreuneia dintre tările gazdă nu a fost întrebat dacă doreste să îsi mai pună în cârcă si grija, efortul financiar pe termen nelimitat si strâmtorarea socială pentru miile de migranti pe care guvernul tării sale i le serveste impus si obligatoriu.
Câtiva au decis, iar majoritatea nu are decât să se supună.
Un fel de dragoste cu forta, de mariaj aranjat pentru că altfel se numeste că esti antiuman si antimoral si, ca atare, monstru.
Psihologia cresterii masei critice la ură si ultranationalism, incitarea subtilă la xenofobie si rasism prin fortarea la limită si sub presiune a apelului disperat la tolerantă si compasiune reprezintă elementul cheie al întregii povesti.
Intr-o lume pompată sistematic cu germenii groazei fată de terorism si atentate de acest gen, o lume în care de ani de zile se vorbeste în continuu despre iminentul si nevăzutul pericol al unui război între culturi si religii, acum li se cere europenilor crestini să îsi deschidă larg bratele, inimile, granitele si usile pentru a-i primi pe nefericitii frati de religie musulmană în sânul lor.
Ceva este cu totul anapoda si sună al naibii de fals în toată povestea asta.
Pentru că, după ce vom fi înghitit si gălusca cu refugiul din fata războaielor si a masacrului, după ce vom fi fost suprasaturati si lehămesiti de excesul de compasiune si întelegere sau de actele de cruzime si abuzurile făcute la adresa nefericitilor refugiati, după ce o să îi asimilăm cu sau fără dureri de cap si de stomac în tările noastre, va veni momentul în care ne vom trezi cu totii că s-a născut o altă mare nenorocire din toată povestea asta- ok, ce facem cu ei acum?!
Sau, mai bine spus, ce vor face ei cu noi după aceea?!
Ne vom apuca să crestem cotele si deficitele economice ale tărilor pentru că există alte câteva milioane de indivizi care nu vor avea de muncă, care vor avea nevoie de asistentă socială, medicală, de scolarizare, de case si de mâncare.
Ne vom pune pe dat sanctiuni economice, vom face consilii de urgentă pentru situatii de mega urgentă fată de fenomene de xenofobie sau proteste stradale masive si sângeroase împotriva creării de clădiri de cult si enclave religioase de alte sorginte.
Vom mai arăta amenintător si zborsit cu degetul spre est sau spre vest, unii spre altii, spunând că celălalt este de vină si că a stiut despre toată chestia asta, orchestrând-o doar ca să se arate mai cu mot si să-si arate muschii ca mare putere nedoritoare de pace si conlucrare între natiuni.
Ne vom spori numărul efectivelor militare si vom avea un motiv în plus să-i sporim atributele si prerogativele Big Brotherului care veghează la securitatea universală, până la Dumnezeu si putin mai încolo dacă va mai fi loc.
Vom scoate pe străzi armatele mass-media să filmeze acte de intolerantă si fapte de violentă între o tabără si cealaltă, vom creste până la psihopatie teroarea din mintea oricărui european si vom aduce totul la punctul de explozie de unde nu mai există cale de întoarcere.
Si, atunci, vom spune că, iată, profetia a fost împlinită si Europa este amenintată cu islamizarea la modul real, ceea ce cere măsuri de urgentă.
Fiecare mare conflagratie mondială a avut ca punct de pornire un act de intolerantă, ură si xenofobie.
Si, după cum stim cu totii, istoria se repetă. Există o ciclicitate pe spirală istorică în care se atinge un punct critic pentru a declansa o mare si ireparabilă eroare care va schimba definitiv si complet paradigma istorică de până atunci si fata omenirii.
Oare, a venit momentul să fim cu totii martorii unei asemenea zile?!
|
Marina Ene 9/13/2015 |
Contact: |
|
|
