Iubito, vine toamna...
Soseste toamna vie a muntilor sihastri,
Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare...
Am zăbovit la buza izvorului albastru,
Sorbind tristeţea dulce-a iubirilor fugare.
Mă învelesc în frunze uscate ( fost verale )
Iubito, vine toamna, cetoasă si străină -
Ai fost mereu adepta ideilor impare
( Dând de-nteles că, faptic, doar timpul e de vină...)
Femeie ruginie, a buzelor-vioară...
Am coborât cărarea ce duce spre uitare,
Miscările trufase, intimităti furate
Le-am contopit în mine, le-am adumbrit în zare.
Iubito, vine toamna...Ti-am pregătit esarfe
Din frunze seci, uscate... Sub cerul gol si mut,
Pe ramurile-n salbe, pustii si scuturate,
Stau sufletele noastre, strict modelate-n lut.
Privesc înspre-nceputuri...Trecutul dă năvală...
Portita ce-am închis-o se redeschide iar ?...
Rememorez în minte trăirea ancestrală,
Mă reîntorc în vară, romantic...Vis bizar....
|
