Festivalul George Enescu : San Francisco Symphony
În acelasi spatiu temporal festivalier, publicul a fost atras de un oaspete rar si de renume - „San Francisco Symphony”, ansamblu condus de Michael Tilson Thomas. Ne aflăm deja în plină desfăsurare a programelor, vrând nevrând comparăm, preferăm evolutii convingătoare, memoria noastră păstrează noi impresii. În acest complex artistic al seriei „Mari Orchestre ale lumii”, se deschide calea unor variatii de nivel si performante. Totodată, podiumul Sălii Mari a Palatului este locul reîntâlnirilor, cum a fost si luni seara prezenta în concert a pianistei Yuja Wang, urmărită de melomani si în editia anterioară. Pentru colaborarea cu „San Francisco Symphony”, interpreta a ales un titlu din repertoriul secolului XX, „Concertul nr. 2 pentru pian si orchestră în Sol Major” de Bela Bartok. În cariera compozitorului, este vorba de o piesă dificilă, cu rezonantă solistică ofertantă oricărui virtuoz, ceea ce este si situatia lui Yuja Wang. Uimitoare tehnică de claviatură, o ritmică ce se îmbină cu viteza, slujesc partitura bartokiană, obtinând efectele spectaculare dorite. Este adevărat, dacă spectatorii asteaptă si alte realizări, invitata programului ne-a prilejuit anumite rezerve fată de poetică si expresivitate, lăsând impresia că nu are răgaz pentru astfel de preocupări. Nu a multumit cu cele două bisuri entuziast aplaudate, teme preluate din Mozart sau Bizet, prelucrate scamatoristic în viteze ametitoare, ce amintesc de parafrazele lui Liszt.
Despre „Simfonia nr. 1 Titanul”, cel de al doilea titlu al programului, marele dirijor Bruno Walter, interpret consacrat al muzicii lui Mahler spunea: „...o sfâsietoare experientă personală îsi află aici împlinirea artistică...este vorba de o stare, o sensibilitate determinată de amintiri si emotii care influentează forma întreagă a desfăsurării muzicale...”Cea mai cântată dintre simfoniile mahleriene a fost propusă auditiei în versiunea personală a dirijorului Michael Tilson Thomas, un dirijor sobru, profesionist, care urmăreste tehnic fraza, structura si arhitectura unei lucrări ample, în conditiile obtinerii sonoritătilor orchestrei, luminoase dar nu dramatice. Toate argumentele dirijorului au fost logice si solide, asa cum este si renumele orchestrei. Nu însă si lumea „fierbinte” a muzicii, în care conflictualitatea, tragicul si frământarea solistică cer o angajare personală neconditionată. Prezentată ca într-o vitrină a produselor perfecte, varianta „Simfoniei Titanul” s-a distantat de asteptările noastre, oferind satisfactiile de tehnică a sonoritătii, exactitătii si amploarei sonore a alămurilor. Poate că, pentru unii dintre ascultători, nu a fost suficient, în dialogul cu simfoniile ascultate de-a lungul primei săptămâni de Festival, pentru care dirijorii s-au angajat să realizeze evenimente remarcabile.
|
Grigore Constantinescu 9/7/2015 |
Contact: |
|
|
