Sonete în întâmpinarea toamnei
Sălas de toamnă
In casa din suflet e toamnă fugară,
cu glasuri si ropote adunate-n mănunchi ;
e timpul târziu, se-nserează pe-afară
doar câinii se-aud sforăind pe sub nuci.
E tristă secunda si ploaia ne-mbată ,
o frunză se-alintă cu tipăt sfârsit ;
în casa din suflet e toamnă curată
cu zâmbete triste si somn linistit.
Sunt pasii sonori în puhoiul de picuri
si băltile calde ne mângâie lin ;
în casa din suflet se-adună nimicuri,
văpăi fumegânde cu gust de pelin.
Acolo adânc, e cald si tăcere,
doar ceasul mai ticăie scurt si sprintar ;
prelungă e vara cu izuri de mere
si ploi abătute-n încet pe la geam.
Stau singur, pitit în coliba mea dragă,
ferit de nelinisti si anomalii ;
e vara aevea si toamna se-ncheagă
cu musturi pe buzele verii târzii.
sonet de toamnă
e toamna cucoană cu guler de blană
cu pasul usor imbrăcată-n sutană
ce trece suav pe străzile-nguste
purtându-si alaiul de vestede fuste
târindu-si prin bălti argintate pantofii
cu tocuri înalte, fundate ca grofii
parfumul de seară se tese-n poveste
cu-arome de vinuri si fructe alese
se-amestecă vesel în gusturi fugare
râvnite agheasme de cirese amare
e toamna cucoană cu părul castană
ce plânge tăcut ascunsă-n dugheană
adâncul din ochi se prelinge pe buze
si visele nasc doar cuvinte confuze
e toamna cucoană cu guler pufos
alungându-ne vara în trap fioros
căutînd printre ramuri de suflet pierdut
rămăsite de timp fericit acum mut
e toamna o doamnă descultă în ploaie
cu pasul usor si coada bălaie
ce trece rapid prin gări fumegânde
cu plânsete mute în verile-arzânde
pierzându-se trist în flama amară
pierdută în timp într-o seară de vară
Toronto /
|
Laura Homa 9/1/2015 |
Contact: |
|
|
