Limba română dintru vechi răstigniri
Limba română
Chivotul neamului meu,
Dintru începuturi,către mereu
Prin ocrotirea divină.
Drumul de veacuri cu sfinti
Ori veri scăldate-n lumină,
Minuni împlinite care îmbină
Aduceri aminte cu dor de părinti.
Limba română,crîmpei
Renăscut de sub ziduri de piatră,
Carpatii,care,spre ceruri arată
Loc de sedere n-au cei misei.
Lupte,victorii,morminte ades
Brăzdează cuprinsul,speranţa neinfrîntă,
Altarele sfinte-n biserici cuvântă
Lumina din suflet străluce intens.
Limba română dintru vechi răstigniri
Îsi cere obolul din cronici de taină,
-Popor de jertfă,prindeti la haina
Iarăsi mîndria cu imne-n simtiri.
PÂNĂ CÂND...
Pentru Dumnezeu, pentru tara lui
Legea este sfântă, grija orisicui,
Nu mai este vreme, nu vrem împrumut
Apărăm cu cinste tot ce am avut.
Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar
Stropii cu otravă întind în pahar,
Copii îi adună de pe strazi, din case
Mame privesc jalea, plâng neputincioase.
Soarele nu-i soare, raze pârjolesc
S-a întins prea mult pustiul grotesc,
Bucăti din tarină s-au vândut bizar
Lacrimi, umilintă, seceta, amar.
Până când se strânge lantul umilintei
Până când se întinde timpul neputintei,
Până când cu totii în genunchi vom sta
Până când, o Doamne, mai putem răbda?!
Români, România-grădina sfintită
Vin altii, o lasă mereu neîngrijită,
Neghina tot creste iar bobul de grâu
Se scutură-n locul secatului râu.
Umiliti atâta,trupu’ istovit
Pare fără vlagă, TU ne-ai părăsit
Întristati am spune în necazu’ nost;
- Iisuse reînalţă NEAMUL cum a fost.
Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas
Oricine s-audă lacrima din glas,
Inima ce plânge, zbuciumul firesc
Din suflet strigarea în grai românesc.
|
Pr.stavr.Radu Botis 8/30/2015 |
Contact: |
|
|
