Reflectii : Intoarcere din vacanta
M-am intors din Romania cu un sentiment de rupere in doua, pe care-l resimt tot mai acut odata cu inaintarea in varsta.
Mi-a placut sa ma pregatesc de calatorie si mi-am planificat-o cu minutiozitate, am anticipat emotiile reintalnirii cu cei dragi,gustul painii de acasa si parfumurile branzeturilor proaspetre din halele pietelor, zarva si ritmul trepidant al strazilor,autobuzelor ,toate mi-au revenit in arhivele memoriei.La intoarcere mi-a fost insa ingrozitor de greu sa ma desprind de ‘jumatatea’ mea fizic -mentala si am inceput sa numar inapoi, sa desir timpul, sa-l readuc la momentele initiale .
Mi-am prins in zvacnirea privirilor conturile casei, gardul, am deschis poarta, am imbratisat-o pe mama, am vazut in ochii ei rotirea pamantului, acoperisurile caselor din jur, culmilor semete ale Postavarului, turla imensa a bisericii apropiate.
Un fior de contemplatie mi l-a dat ca de obicei hornul inalt al brutariei vechi din oras,care adaposteste de generatii cuibul de berze
fidele ce revin in fiecare an cu precizie astronomica la matca.
A fost o vara arzatoare,incrancenat de torida, secetoasa si mai putin imbietoare pentru plimbari,dar cu bucurii marunte incoltind in cotidian.Mi-am dorit sa fiu cat mai mult alaturi de mama, sa-i simt dragostea revarsandu-se in flori , sa o ajut, sa reconstitui franturi de drumuri,sa ma opresc in recunoasterea oamenilor.
Cel mai coplesitor sentiment imi izvora spontan atunci, cand in mijlocul multimilor,autobuz ,strazi sau magazine, simteam priviri inflorind in zambete sau vorbe de recunoastere .
Ca totdeauna mi-a placut sa revad copiii nostri,sa-i mai aud fiindca mi-e un dor continuu de ei si de anii cand fusesem profesoara la Sacele.Nu de putine ori m-am intalnit cu fosti elevi ,care dupa ani m-au recunoscut cu placere, m-au surprins chiar cu bunavointa lor de a ma vizita la casa parinteasca si de a ma invita la casele lor.
Acolo, in orasul natal am avut senzatia intineririi, reconcilierii cu sinele si reversibilitatii timpului.
Dar sa nu spun doar de’ bune’, le-am vazut deopotriva pe cele ‘rele’,m-am enervat si extaziat la reactiile oamenilor, m-am incruntat sau am zambit firesc, cand a fost sa fie, am ras si plans ,toate in derulari de video clipuri inscrise in bagajele vacantei mele.
‘Clima s-a schimbat odata cu oamenii’ in Romania,asa mi s-a spus si intr-adevar am fost surprinsa de multe ori de neprevazut, indiferenta, ostilitate, dusmanie si invidie.
Dar am fost binecuvantata pe de alta parte de tovarasia acelora care au ‘ramas oameni’ si ne-a facut placere sa gasim un timp comun pentru povestiri si rastalmaciri.
In fiecare zi imi faceam un jurnal mental al implinirilor si dezamagirilor ca sa stabilesc in final cat ‘cantareste’ sufletul la reintoacerea acasa,cat si-a adaugat la sine din coloritul muntilor,cat a asimilat din fluenta vorbelor romanesti si curgerea lina a raurilor.
In pendulari de balanta, cu ridicari si coborasuri pentru echilibrare,’sufletul’ imi inregistra vibratiile…
Nova Scotia - Canada
|
Laura Mason 8/30/2015 |
Contact: |
|
|
