Olguta Berbec, perspective si noi orientări în folclorul românesc
Cu ceva timp în urmă (ani vreu să zic!), scriam un eseu… (Eseu?! Termenul, pentru mine, ar putea fi nepotrivit sau ,,pretentios’’. Am văzut că, mai nou, cei care au abordat genul - adică scriu eseuri - însiră cuvinte în rânduri încărcate neologistic, fără logică, fără a spune ceva, fără a întelege cineva ceva si fără a bate măcar ,,câmpii cu gratie’’). În acest context, mai potrivit mi se pare să spun că atunci am pus pe hârtie un text cu titlul ,,FRUMOSUL CA FRUMOS MANIFEST”, cu intentia de a contura ideea asupra căreia stăruiam: ,,identitatea de a fi’’ legată într-un fel de fapta ce ne poate defini si plasa zilnic undeva în lume: ,, (...) Revin la acel ,,Eu–Tu’’, în special la chestiunea ce tine de ,,rest’’, la acest rest ce face, între noi, dife¬renta. De aici, din el, si bogătia (las la îndemâna voastră să o alegeti), si sărăcia (de care v-as sfătui să fugiti ca dracu de tămâie!). Nu de alta, dar ea, sărăcia, (mai ales aceea ce stă în lipsa de spirit, singurul ce poate face viu omul între semeni), îti poate sterge identitatea. Imaginati-vă, să fii ce? Nu tu om, nu tu măgar (animal, în general), nu tu pom, nu tu nici măcar fir de iarbă sau adiere de vânt în zadar. Să vrei să te iei de undeva si să nu ai de unde! Să vrei să fii altundeva si să nu ai ce trimite. Să vrei să îti amintesti de tine, si ioc amintire! Să vrei să fii si tu nume în rândul lumii si, culmea, chiar să nu fii, în conditiile în care, totusi, unul asemenea tie, îti spune: ,,mă, nea cutare’’… Domnilor, mare minune să ai un nume! Problema cea mai grea stă în faptul că numele nu e la întâmplare. Nu îl iei din cui si pleci asa, de-aiurea, cu el la plimbare. El, numele, cu greu se zideste. Păi Manole, până să o zidească pe Ana, era Manole? Da de unde! Nici pomeneală! Noe, dacă nu ar fi călărit potopul, ar mai fi fost el Noe? Draci uscati! Sau nici măcar ăia! Uite, aici, lângă noi, Olguta Berbec, fru¬moasa noastră de peste deal (cum, care deal? Ăla de dincolo de celălalt! …Mda! Ehe, dealuri, în România, câte vrei! Frumoase, ca ea, mai rar!) Ar mai fi ea Olguta, dacă nu ne-ar fi zăpăcit pe toti cu:
Te iubesc, nană, pe tine,/ Dar plânge inima în mine./ Mama mi-nchide portita/ Să nu-ti dau tie gurita./ Te iu¬besc, nană, pe tine/ Dar plânge inima în mine/ Mama mi-nchide portita/ Să nu-ti sărut tie gurita/ Zice că nu-s pentru tine/ Si să te las, ar fi bine./ Tu ai avere si casă/ Nu-i de ajuns că sunt frumoasă./ Vai de ochisorii mei!/ Cum ard lacrimile în ei/…
Altă dată, puneam, din nou, pe hârtie, rânduri ce aveau să vorbească ,,DESPRE POVESTEA DIN SPATELE POVESTII’’, texte pe care le-am si publicat în volumul ,,Bani si suspine’’. Ei bine, la vremea respectivă, îmi rotunjeam ideile într-un îndem: ,, Imaginati-vă că ati fi cumva pe acoperisul lumii, aci, la noi. Repet, aici, la noi, la români, nu de alta, dar aci e! (http://www.youtube.com/watch?v=BUpWDo_Fafc) …si v-ati prinde cu Olguta Berbec în ritmul cântecului: Hai, măi nană!/ Bată-te norocul!/ Vezi că începe jocul/ Si noi stăm pe loc!/ Ca si altă dată,/ Joacă lumea toată./ Hai, nană, odată!/ Numai eu nu joc/ […] Vino nană lângă mine/ Să cântăm dantul săltat,/ Vino nană lângă mine,/ Cum te-am învătat./ Mândru esti, bată-te vina,/ Dar nu stii dantul deloc,/ Nu stiu ce mă fac cu tine?/ Drag îmi e să joc! […] Hai, măi nană!/ Că sunt usurică,/ Nu îti fie frică,/ Mă poti învârti,/ Că ieri în poiană,/ Ai văzut, măi nană?/ Parcă as fi o pană,/ Când sunt la iubit./ Vino, nană, lângă mine,/ Să cântăm dantul săltat,/ Vino, nană, lângă mine/ Cum te-am învătat…, nu ati simti cum ne tin în poală muntii? Nu ati simti, în vocea Olgutei, că Dumnezeu ne-a pus pământul la picioare doar pentru a fi si noi oameni? Nu ati simti în trăirile ei că viata ne-a fost dată pentru a ne veseli cu totii, întru` Dumnezeu? Nu ati întelege că singura noastră menire în lume se rezumă la iubire de se¬meni? Asta, dacă suntem si noi semeni! Nu ati înte¬lege că...? Nu?! Păi atunci mai ascultati-o încă o dată! Ascultati-o si ascultati-i povestea din frumoasa melodie ,,dant’’! Povestea din spatele acestei povesti o să ne-o spună ea altă dată…
Ati aflat-o? …Nici eu. Până atunci vă reamintesc versurile : ,,Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi si nouă toate;/Ce e rău si ce e bine /Tu te-ntreabă si socoate;/Nu spera si nu ai teamă,/Ce e val ca valul trece;/De te-ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâi la toate rece.’’ – la care ne îndeamnă ,,suma lirică de voievozi’’, cum îl numeste Tutea pe Eminescu. Întrebarea e: poti?
Lăsând la o parte profunzimea mesajului eminescian, privind simplist întrebarea ,,poti?’’ si eu (chiar dacă sunt obisnuit să despic firul în patru), contextual, ridic din umeri si încerc să mă misc în ritmul vremurilor, în încercarea de a nu mă lăsa rostogolit de ele. Totul stă însă altfel, în cazul în care ai cunoscut-o (fie si doar întâmplător, pe internet sau în viată) pe Olguta Berbec, pe cea pe care am botezat-o, la vremea respectivă, ,,frumoasa mea de peste deal’’. Am botezat-o si am scris (fără să-mi ceară vreodată! Despre ceea ce este voloros, în literatură, în muzică, în teatru, în pictură, în ară, în general, asa ar trebui să se procedeze, dacă vrem să trăim într-o lume a firescului uman, dacă nu vom grohăi pe te miri unde, în te miri ce fituici, în care tot panglicari vom rămâne!), despre ea si despre mesajul – poveste pe care îl aduce în melodiile sale. Am scris pentru că în momentul în care am văzut-o în realitate am avut impresia că o văd pe Anna Karenina desprinsă din fabulosul roman cu acelasi nume. Olguta Berbec chiar seamănă la chip cu celebrul personaj al lui Tolstoi . ...Sau cel putin asa mi-am imaginat-o eu pe Anna atunci când am citit cartea! La fel mi-am imaginat-o si atunci când, la nivel mental, am regizat filmul. Revin! Am scris despre Olguta Berbec pentru că dincolo de ceilalti interpreti contemporani cu o vastă experientă (Niculina Stoican, Petrică Mâtu Soian, Mariana Ionescu, Sanda Argint, Anica Gantu, Cristian Bănăteanu, Nina Predescu, Vasile Ciobanu, Irina Zoican, formatia Doina Gorjului cu maestrul Blondea si fratii Plotogea etc. – să mă ierte cei pe care nu i-am mentionat! - admirabili prin felul în care, atunci când îi asculti, îti readuc pofta de viată! Exceptie fac, totusi, cei care marâie, hârâie pe tot felul de ecrane, si mai si spun prostii de genul ,,am si aia,/ ..am si… ailaltă/ foaie verde foaie lată!’’), ,,frumoasa mea de peste deal’’ vine în cântecul popular cu povestea. Cu povestea mea, povestea ei, în general, cu povestea noastră - am mai spus-o - fără de care noi, ca oameni, nu putem fi. Nu ai o poveste a ta, imanentă pe pânza vremurilor în care ai trăit, nu existi! Povestea, permanenta noastră provocare, admirabil pusă în versuri în toate melodiile pe care ea le interpretează! De altfel, cel putin eu, atunci când o ascult, am sentimentul că Olguta Berbec spune povesti, recitând într-un stil personal, (reamintesc faptul că, pe vremuri, poezia se cânta.
Ascultati în fonoteca de aur a TVR, pe George Călinescu si o să îmi dati dreptate!). În consecintă, Olguta Berbec, ea însăsi parte a acestui EU-TU cu rest, se diferentiază tocmai prin modalitatea de a compune texte si de a le povesti cântând. Până aici, toate bune si la locul lor! Ca peste tot, în mai toate domeniile, si aici, în folclor, au existat si încă vor mai exista interpreti si interpreti ai cântecului popular românesc, cota lor de piată o stabileste, evident, măria sa, publicul! (chiar dacă multi dintre voi nu o să fiti cu mine de acord si o să clevetiti împotriva ei. Mă rog, asta face românul care vrea să fie si el ,,în rândul lumii’’, celălalt meditează, schimbă macazul si pune osul la treabă). Cum vor sta însă lucurile, de acum înainte, în ceea ce se numeste clipul muzical în lumea muzicii populare? Vor mai fi pe micile ecrane aceleasi filmări în care predomină imaginea cu muscata de pe scara sau prispa casei, cu nu stiu ce cărăruie de pe malul nu stiu cărei gârle sau cu cosarea din fundul curtii, imagini reluate obsesiv, de parcă am încremenit în ele? De ce întreb?! Păi, de-aia! Pentru că a trecut vremea lor. Pentru că, din lipsă de profesionalism, au fost si iar au fost. Prea mult! Toti ne-am săturat. Chiar si cei care le-au filmat (în măsura în care le mai functionează neuronul)! Pentru că în materie de videoclip si în cadrul muzicii populare romanesti, a venit vremea să îsi spună cuvântul profesionistii! Pentru că nu se poate să nu fi văzut această noutate (https://www.youtube.com/watch?v=-0V_4Xv1oYQ) de punere în scenă a mesajului –poveste, adus în acest domeniu de către… Ce să fac? Asta e! Trebuie să recunoastem, Olguta Berbec! Felicitări producătorului, felicitări regizorului, felicitări Olgutei! Toti cei enumerati anterior au ridicat rafinamentul musical la rang de artă. Personal, asteptam acest videoclip! Stiam că el o să apară într-o zi si uite că a apărut! L-am urmărit de foarte multe ori. Ce pot să spun? Regizorul a făcut din ea o adevărată artistă, un personaj în care a picurat o lume. Ea, Olguta Berbec (în viziunea regizorului, ca de altfel si a mea), este tot Anna Karenina, femeia care crede în iubire, dar si în puterea de a ierta. Tinuta vestimentară din videoclipul melodiei ,,Iubeste inimă si iartă’’ (admirabil interpretată!), specifică vremurilor în care a trăit marele scriitor, a coborât-o în istorie, apoi a ridicat-o, prin semne si semnificatii, spre universal, spre locul în care este si celebrul personaj. Anna Karenina, magnific personaj! Noua aparitie?!... Revolutionar videoclip! Împarte vremurile: înainte si după el. De aici încolo, interpretii profesionisti din folclorul românesc, cei ce îsi respectă menirea, nu cred că îsi vor mai permite să apară pe micile ecrane, cu filmări de trei parale, neprofesioniste, care nu spun mai nimic.
Apropo, tot nu v-a spus Olguta povestea din spatele povestii? …Nici mie! Din acest motiv, (gândindu-mă la Eugen Ionescu, dramaturgul român care i-a reprosat lui Dumnezeu: Doamne, ai gresit când ai făcut lumea, când ai făcut omul! Trebuia să fi început cu moartea! Să fii început cu moartea si să fii terminat cu facerea…), cred că si Olguta a recreionat povestea lui Tolstoi, însă invers. A început cu despărtirea ,,Azi las în urmă ce-am iubit’’, a continuat cu… ,,Iubeste inimă si iartă’’ Sigur se va termina cu… Asta pentru că totul în viată e invers! Mda! Voi ce credeti? Nu stiti? Nu se poate, până la urmă tot o să ne lămurim noi, cumva ,,tot o scoatem la lumină’’ – vorba lui Sorescu.
|
