Căderea în sus (II)
Să nu mai ceri nimănui nimic de iubit
Ţi s-a dat ai cheltuit ai consumat al convertit
În multiplul oglinzilor ai suspinat ai strigat
Orizontul era răsturnat
Iar căderea în sus
În interiorul ninsorii si-al seminţelor
Gemelar înstelat.
Cuvântul stia, dar în somn a uitat,
Feminitatea s-a androginizat
Înger si demon siesi lui înclestat.
Bătrâna sămânţă a cunoasterii
s-a vitregit cu dorul de-o moarte-al
renasterii.
Invers curge Eonul în amonte spre izvoruri
Cataracte cascade praguri si doruri
Cum stiau bătrânii satului meu, mierla, mielul si miala
Rugul si ruga si păstrăvul- binom – curcubeu.
Vrăjitoarele ursitele cu deochiul
Au deturnat noima nasterii? Ochiul
Al treilea, piramidalul, astralul
Cenzorul, transcedentalul?
Pe umeri legănatul chivot- graal?
Electronul sălbatic, Sofia- Fiul siesi empatic
Al Marelui El singuratic?
În Basmul eternei întoarceri, sumă de vămi,
A Înseptitei durate? Tu, moarteo, te temi
De cine anume când ciclic ne chemi?
Căderea-i în sus, pe unde -am intrat?
Prometeul icaric celestul de om vinovat?
Întrebarea ne născu si muri
A fi a nu fi. Trăim a muri?
Adeverească-ne-n bezne Fericitul Azur
Niciodată Nevermore, nevermore !
|
Eugen Evu 8/25/2015 |
Contact: |
|
|
