„Discipolii zeilor de altădată”, roman SF de Ionut Caragea
Editura eLiteratura din Bucuresti a publicat în august 2015 romanul de fictiune "Discipolii zeilor de altădată", semnat de Ionut Caragea. Romanul de 198 pagini este o editie revizuită a seriei „Uezen” (Uezen si alte povestiri, Constiinta lui Uezen si Echilibrul lumilor, ed. Fides, 2010-2011), având în plus si o continuare de două capitole. Prefata este semnată de criticul literar Maria-Ana Tupan, iar ilustratia copertei a fost realizată de graficianul Miklós János Dénes. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408). În scurt timp va fi disponibil si în librării.
Scurtă prezentare a autorului:
Ionut Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanta. Este poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme si promotor cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Academiei Româno-Americane de Arte si Stiinte, membru al Elis – Reteaua românilor remarcabili din lume etc. În perioada 2003-2011 a trăit în Montréal, Canada, devenind cetătean canadian în anul 2008. A fondat pe 16 iulie 2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociatia Scriitorilor de Limbă Română din Québec si Editura ASLRQ. În februarie 2012 s-a întors în România si s-a stabilit la Oradea. A publicat peste 30 de cărti, fiind considerat de critica literară unul dintre liderii generatiei poetice douămiiste si unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune în prezent România. Biografia detaliată poate fi citită pe situl oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro
Prezentarea romanului de pe coperta a IV-a:
Democles, stăpânul Celestiei, a creat primele fiinte umanoide pe planeta Eden, oferindu-le darul nemuririi. Edenienii urmau ascensiunea pe calea luminii si răspândeau viata în univers. Dar, odată cu transformarea soarelui Uta’H în stea rosie, edenienii încep să se îmbolnăvească si să moară. Pentru a preveni totala disparitie, construiesc Arka si trec prin Megara, cea mai apropiată gaură de vierme. Însă foarte putini ajung la noua destinatie.
Anuk, unul dintre supravietuitori, se supune ordinelor lui Z’Davaar, stăpânul întunericului, si începe distrugerea celorlalti edenieni, încercând s-o readucă la viată pe Asiria, iubita sa care murise pe timpul călătoriei. Numai pământeanul Lerman Kruger, exilat pe Nede, o planetă desertică, are puterea să se împotrivească armatei lui Anuk, având sprijinul edenienilor Mud si Uezen…
Pe timpul unei bătălii spatiale din apropierea planetei Nede, apare fisura dintre universul material si lumea de apoi, provocată de arma fără precedent a pământenilor: bomba cu suflete. Astfel, universul este invadat de creaturile întunericului - umbrele si demonii din Obscuris si Purgatoriu - acestea fiind urmărite de îngerii condusi de Ethiel, mâna dreaptă a lui Democles…
„Discipolii zeilor de altădată” este un roman science-fiction despre trecutul, prezentul si viitorul unui univers recreat în întregime de un autor cu imaginatie debordantă, în care realul, virtualul si mitologia se împletesc armonios, pe fondul unei fascinante analize psiho-filozofice. Este una din putinele cărti serioase ale genului din România, carte care a confirmat si peste ocean, fiind tradusă si publicată la o editură americană de prestigiu.
Fragment din prefata romanului
« Romanul apartine Noului Val de SF, în acceptiunea lansată de Judith Merril în anii ’60, de “fictiune speculativă”: povestiri menite să exploreze si să descopere, prin proiectie, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realitătii. Autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice si al zborurilor intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate, negative) cu o traditie esoterică de diverse proveniente: biblică, hermetică, gnostică… (…) Am putea compara dilema din miezul acestei intrigi cu reevaluarea conditiei umane în lumina teoriilor ereditătii de la sfârsitul secolului al nouăsprezecelea. Zola sau Thomas Hardy, care doreau să scrie “roman stiintific”, se confruntau cu dificultatea de a crea personaje înzestrate cu liberul arbitru ce defineste conditia umană si, în acelasi timp, determinate în mod absolut de factori genetici. Asa cum Tess refuză să stie ceva despre strămosi, pentru a nu descoperi că repetă viata altcuiva, citim si în Uezen o declaratie de independentă a unei… clone fată de originalul său, clamându-si dreptul la destin diferit, propriu. (…) Folosind scenariul biblic drept cadru de referintă al unei bune părti din umanitate, Ionut Caragea a refuzat să dea Stiintei, mai ales celei aliate cu Puterea, tributul pretins, precum scriitorii naturalisti ai secolului trecut… » (Prof. Univ. Dr. Maria-Ana TUPAN)
Extrase din referintele critice
« Prozele lui Ionut Caragea, hotărât lucru, au un aer special, despodobesc sau (re)animă, demitizează sau experimentează propensiuni, structurează un imaginar ori se uimesc hamletian în interiorul angoasei… Una din putinele cărti serioase ale genului, carte evaluând etapa altui triumf dintr-un traseu original în literatura noastră contemporană, cu un proprietar titular inconfundabil: Ionut Caragea. » (Prof. Dr. Ionel BOTA)
« Măiestria lui Ionut Caragea constă tocmai în mascarea transfigurării, cu valente si efecte cosmice. În primul rând, asistăm (si nu aceasta este partea cea mai izbutită, din punct de vedere estetic, a romanului! – ...desi, în ce priveste stilul, avem de-a face cu o unitate perfect armonioasă!) la un veritabil curs, în care autorul îsi expune propria viziune, asupra metafizicii universului de el însusi imaginat. » (Prof. Dr. Adrian BOTEZ)
« În UEZEN si alte povestirii Ionut Caragea construieste o lume în care ai impresia că, de fapt, sunt aceleasi personaje, creionate aidoma unor cristale, cu mai multe fatete, pe care le pune în varii ipostaze, dându-le diverse nume, functie de povestirea în care sunt „parte”. Astfel, totodată, autorul îsi conturează si un mod de a construi propriul drum către Adevăr, către ce înseamnă a trăi, printr-o aparent continuă stare de interogatie, de căutare/ descoperire/ inventare a răspunsurilor. Totul „învăluit” în haina limbajului caracteristic genului SF. » (Marius CHELARU)
« Si ca scriitură, într-adevăr, Ionut Caragea a tinut să se diferentieze atât de vechii textualisti, cât si de „naturalismul” fiziologic al colegilor de generatie. Stilul său este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reusind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului, prin dramatism dialogic, punând, în acelasi timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist. (…) Partea originală a imaginarului lui Ionut Caragea este viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistentă ontologică. O utopie negativă care nu pierde totusi un ultim contact cu matricea…» (Prof. Dr. Theodor CODREANU)
« Scriitura lui Ionut Caragea este una cât se poate de îngrijită, transformând lectura într-o experientă plăcută, curgătoare. Lumea imaginată se articulează corect, căpătând o densitate aproape reală. Povestea în sine abordează fresca unei omeniri galactice, depusă concret în personaje tusate atent. Concluzia ce se impune după lectura celor două capitole (III si IV) este că productiunea se postează, indiscutabil, în zona de vârf a piramidei de calitate. (…) Prin comparatie, autorul merită ceva mai multă atentie în fandom decât i s-a acordat până acum, căci iesirile sale editoriale la rampă nu l-au propulsat către listele de votare ale premiilor noastre, mai vechi sau mai noi. A fost premiat doar de Helion, si nu cred să fi fost din greseală. » (Mircea COMAN)
« Ionut Caragea se simte excelent între simbolurile extrase fie din mitologia religioasă, fie din cea culturală, chiar dacă prima lui pornire este aceea de a le trăda, de a le deforma, expunându-se la rândul său „crucificării” de către spiritele ce veghează strict dogma. (…) Solutia de rafinament încercată de autor presupune o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculatia metafizică în descendentă biblică. Aici eruditia în materie e concurată doar de strategia lui Ionut Caragea – în care îl serveste si simtul poetic, si detasarea ironică – de a estompa tiparele miturilor de referintă, încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând pentru o cosmologie cu denumiri ce amintesc de Frank Herbert...» (Prof. Dr. Mircea OPRITĂ)
« Dacă ar fi să-i privim din acelasi unghi al creatiei artistice pe poetul Ionut Caragea pus fată în fată cu acelasi tânăr autor care semnează cu Snowdon King acest roman, am putea conchide usor că poetul există si în această fictiune, autorul nepărăsindu-si aproape deloc stiutu-i registru liric. Lumea fictională a autorului se articulează într-o dimensiune aproape reală, cu personaje atent alese si creionate, predispuse permanent la aventuri galactice, la căutări de comori, la împliniri de destine. (…) Ionut Caragea nu descrie un Univers sofisticat. Simplitatea acestuia ne îmbie să credem frumos despre o lume la fel de frumoasă ca aceea despre care spunem că o cunoastem fiindcă vietuim în ea. Indubitabil, romanul ne suscită interesul de la bun început, de la un capăt la altul si ne poartă, afectiv si mental, printr-un epic întrucâtva comod, prin multe din cotloanele reflexivului. » (Petre RĂU)
|
Dumitru Popa 8/18/2015 |
Contact: |
|
|
