„Odă Prieteniei – Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă” de Vasilica Grigoras
„Odă Prieteniei - Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă” este mai mult decât un simplu jurnal de călătorie. Este decuparea unui segment important din viata autoarei, segment cuprins între septembrie 1972 - 7 mai 2013, ziua revenirii acasă din lunga si fascinanta călătorie în „Tara Norului Lung si Alb‛, AOTEAROA (lb. maori), englezeste vorbind, New Zealand. Călătoria este descrisă după modelul unui jurnal - ca stil literar, purtându-ne alături de ea cu precizie, pe date si locuri exacte, fixate prin pretioase informatii despre istoria, geografia ori geologia ariilor străbătute, a asezărilor mici - întâlnite fugar - sau a zonelor mari, urbane în care a locuit, precum Napier, Wellington, Rotorua, Auckland.
Toate noutătile care îi coplesesc mintea si sufletul revarsă torente de efuziuni descriptive, reliefări superbe ale sentimentelor unei turiste uimite de minunea ce i se întâmplă: prezenta ei aievea în acest „capăt‛ de lume, în îndepărtata (privind dinspre România) Oceanie, în sânul unui peisaj mirific oferit de insulele vulcanice ale Noii Zeelande, împădurite cu pini gigantici si scăldate la poale de apele Pacificului - pe o coastă - si a Mării Tasmania - pe cealaltă coastă. Dar nu sunt descrieri romantice de peisaj, nu! Vasilica Grigoras este o neobosită si dăruită autoare de Haiku. De câtiva ani si-a descoperit aceste veleităti, până acum fiind deja câstigătoare pe locuri fruntase a câtorva concursuri nationale, iar în anul 2014 apare într-o Antologie Haiku! A învătat si reuseste exceptional să creeze imagini de neuitat si să producă stări, sentimente, trăiri superioare concentrând totul în neiertătorul tipar fix de 17 silabe. Cititi-o, nu veti regreta! Această abilitate a intelectului ei împletit vădit cu sufletul, stilul exact, matematic - didactic pot spune - se regăseste în toată proza ei. Nu doreste doar să ne descrie cele văzute si trăite, vrea să rămânem si noi, cititorii, cu ceva concret din lectură, căci, luându-ne de mână, ne plimbă cu ea si ne împregnează sufletele cu ROGVAIV-ul Oceanului, al cerului, al florei si faunei descoperit, al civilizatiei maori si kiwiote ce i se dezvăluie în cale. Dovedind o sete grozavă de A STI ne spune si nouă tot ce a citit si aflat, documentându-se temeinic în multe situatii despre fiecare sătuc sau defileu prin care a trecut!
Dar nu este doar atât această carte. Ne invită autoarea în lumea ei lăuntrică, ne face părtasi la cele mai mici amănunte ale pregătirii ei de călătorie, la emotiile, fricile, uimirea că i se întâmplă tocmai ei acest lucru, la fericirea că trăieste toate acestea, dar, mai ales, la recunostinta ei...
Două fire rosii, împletite armonios, tinându-se mereu „mână în mână‛ răzbat de la început până la ultimul cuvânt al Jurnalului: recunostinta fată de Bunul Dumnezeu, manifestată la fiecare pas, recunostinta si iubirea pentru prietena ei, Valentina. De fapt, să analizăm jaloanele temporale pe care le fixează Vasilica Grigoras: septembrie 1972 - superbul, sensibilul si vibrantul moment al întâlnirii celor două viitoare studente, startul prieteniei neîntrerupte, de atunci si până în momentul actual.
Anii următori defilează înaintea ochilor si mintii noastre precum trenurile într-o gară: noiembrie 2002, anul emigrării Valentinei în N.Z.; februarie 2005, anul scurtei reveniri în tară a Valentinei si a sotului acesteia, Robert; vara lui 2009, alt concediu de odihnă al prietenei sale în România; vara lui 2011, când află autoarea gândul preietenei sale de a o invita pentru trei luni de zile în N.Z.; sfârsitul anului 2012 când primeste Invitatia concretă pentru perioada februarie - mai 2013 si apoi, „ultimul tren‛ al Jurnalului, călătoria în sine.
Aici simt imperios necesar a vă reaminti versurile unui poem ce apartine lui Rabindranath Tagore, si care, am aflat nu demult, stă scris în întregime la intrarea micii mănăstiri de la Sădinca, judetul Sibiu... Iată o parte din poem:
„Un lung tren ne pare viata
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama
Unde am suit si când.
Fericirile sunt halte
Unde stăm câte-un minut.
Până bine ne dăm seama
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi de nu se mai sfârsesc
Si în ciuda noastră, parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La o tintă ce-o dorim”...
Acest suflet evlavios, intelect riguros, această fiintă meticuloasă în gând si faptă, omul aplecat necontenit spre cuvântul care iluminează – dăscăleste vorbind! – Vasilica Grigoras ridică, realmente, o ODĂ celor mai înăltătoare sentimente umane, iubirea de Dumnezeu, precum si prietenia împletită cu iubire neconditionată pentru Valentina, sentimente împărtăsite, desigur de aceasta din urmă. ODA îsi are izvorul pur, nesecat în simtămintele ei de recunostintă, exprimate necontenit, atât de fierbinte, încât uneori devin palpabile! Anual ori bianual mă transpun în situatia de locuitor temporar al capitalei, Wellington, în intervale de trei până la sase luni, în ultimii 7 ani din existenta mea. Mă împart egal între cele două lumi de dragul a tot ceea ce am mai scump pe lume - unicul meu fiu si familia lui. Adăugati mărturia mea la ceea ce ne povesteste Vasilica Grigoras în acest Jurnal.
Cititi rând cu rând. Veti iesi mai bogati, mai frumosi la capăt de drum.
Elena Ciubotaru
http://www.marianagurza.ro/blog/2015/07/29/elena-ciubotaru-o-noua-aparitie-editoriala-%E2%80%9Eoda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda%E2%80%9D-de-vasilica-grigoras/
http://www.radiometafora.ro/2015/07/30/201-grigoras-vasilica-elena-ciubotaru-oda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda-publicat-in-revista-australiana-fondator-george-roca-din-sydney-australia/
http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1438211620.html
http://www.totpal.ro/vasilica-grigoras-elena-ciubotaru-oda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda/
http://www.revistasingur.ro/altele/13090-2015-07-30-09-37-10?q=altele/13090-2015-07-30-09-37-106747cdb182d157ca602184-06b7004d67b88fec8ae4e47d8684e233c4175a5d&lang=en&ds=AVG&coid=avgtbavg&cmpid=0415avi&pr=fr&d=2015-04-30%2022:12:09&v=4.1.0.411&pid=wtu&sg=&sap=hp
http://bentodica.blogspot.ro/2015/05/oda-prieteniei-o-noua-carte-un-jurnal.html
http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/26400-elena-ciubotaru-oda-prieteniei-jurnal-de-calatorie-in-noua-zeelanda.html
http://www.prodiaspora.de/V5/index.php/lansari-carte
|
Elena Ciubotaru 8/17/2015 |
Contact: |
|
|
