Piatră de hotar: 83 de ani . Nu-l plângeti. Corneliu Leu trăieste!
(Fulguratii)
…Trecuseră intempestiv, pe nesimtite, aproape două ore de când, în adânc de seară, la Festivalul International de Teatru ,,Atelier”, motivasem Premiul ,,Dan Turbatu” - pentru cel mai tânăr actor – si Premiul ,,Radu Comănici” – pentru cea mai bună actrită -, acordate de organizatori si sporite în consistentă de Revista Lamura din Craiova, prin directorul fondator si editorul coordonator. Laureati: doi tineri slujitori ai artei de la luminile rampei de la Teatrul ,,Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, dar niciunul cu obârsii oltenesti, ci în Maramures si Sălaj.
Brusc, sunt trezit din feeria acelei festivităti de vibratiile telefonului mobil. Mă furisez discret, prin spatele colonadei lângă care mă aflam, cale de cinci-sase pasi, către spatiul – bine mascat – unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută – altfel ce rost ar avea un apel în puterea noptii? Gâtuită de emotii, abia stăpânindu-si plânsul, cu voce gravă, tremurândă – actrita Leni Pintea-Homeag (protagonistă în 330 de spectacole, peste fruntarii, dintre care 101 numai în Phaedra, prezentate la festivaluri internationale din 39 de tări, de pe toate continentele) abia rosteste: ,,Corneliu Leu… L-am pierdut pe Corneliu Leu…”.
Se îneacă de plâns si închide instantaneu telefonul.
Revine peste câteva minute, scuzându-se. Îmi oferă câteva, foarte sumare, detalii. „Desi iute ca spârnelul, Corneliu Leu este unul dintre cei mai blajini oameni pe care i-am cunoscut. Bunătatea, generozitatea, lumina spiritului său pluteau în aer, în jurul său, ca o aură palpabilă -, aidoma aburului proaspăt, din azima fierbinte, abia scoasă din test, ruptă în două…” – se destăinuie, precipitat, marea actrită, de parcă i-ar fi fost frică să nu-si piardă rapid galbenii vorbelor, pe drumeagul răzlet al exprimării.
,,Aura sufletului său avea consistenta mierii de salcâm ori de tei – aur lichid, aproape transparent, pe care îl puteai întinde pe pâine si cu care te puteai hrăni întru vecie…” – îi răspund automat, poate mai mult ca să-i nutresc convingerea că sunt ,,pe fir”, că am auzit cele afirmate de domnia sa si că ne aflăm pe aceeasi lungime de undă, ca trăire.
,,L-am cunoscut prin 1977-78, când, la Teatrul National din Craiova, i s-a montat – cred că în premieră pe tară – piesa Profesorul Demnitate, în care am interpretat rolul Suzana, de care a fost încântat” – mai precizează Leni Pintea Homeag, după care conchide: ,,Dumnezeu să-l ierte!”.
*
…Peste vreo săptămână, când revin în Craiova (plecasem intentionat fără laptop, fără tabletă…), găsesc, pe e-mail, un mesaj cernit de durere, în memoria celui ce tocmai trecuse Styxul, trimis tocmai din Capitala Chinei de prietenul comun Constantin Lupeanu, numit, toamna trecută, în functia de director al Institutului Cultural Român din Beijing, atunci înfiintat. Distribui, aproape mecanic, mesajul-tabletă în reteaua media cu care colaborez.
*
…Luni, 22 iunie, după-amiaza, ajung în Bucuresti, pentru a participa la Serata EMINESCU, din Sala de expozitii BRÂNCUSI a Parlamentului României. În Gara de Nord, mă întâmpină Mihai Nenoiu, muzicianul-poet, poetul-muzician, fondatorul si conducătorul Cvintetului National Concordia, până mai alaltăieri presedintele Uniunii Muzicienilor din România. Consternat de neasteptata veste (aflată cu întârziere), pe care nu o putea accepta, îmi cere detalii, apoi se descarcă fulgerător:
,,Nu cred. Nu pot să cred. Nu se poate asa ceva. Vorbeam de două-trei ori pe săptămână despre editia din această vară, a III-a, a Zilei Limbii Române, instituită prin lege. Stii la fel de bine ca mine că s-a luptat, ani de zile - cu o haită de birocrati, rău-voitori, oportunisti si dusmani ai valorilor românesti – pentru adoptarea legii respective. Prima editie – desfăsurată în întreaga tară, dar având pilon central suita de manifestări de la Sinaia – avusese un succes incontestabil. Adusese formatii artistice din mai mult de jumătate dintre judetele tării si mesageri absolut din toată tara. Am fost cu totii de fată, alături de el. Acelasi succes l-a avut si a doua editie, de anul trecut, din august 2014, la fel de inspirată si însufletitoare, promovând valorile românesti autentice. Dar acum, în 2015, voia ceva cu totul si cu totul iesit din comun. Peste cele două editii anterioare. Ceva de exceptie.”
*
… În noaptea de sâmbătă spre duminică: 11-12 iulie a.c., m-a vizitat, în vis, Corneliu Leu:
,,Nu te speria, Domnule Dan, doar esti născut în zodia Leului… Eu sunt, Corneliu Leu. Ti se pare că mi s-a albit barba de tot? Sprâncenele? Părul?... Tot asa erau. Dar acum sunt, poate, argintate de pacea divină. M-am întâlnit cu unchiul meu, Episcopul Martir Grigorie Leu. Stii că, în urmă cu vreo trei-patru ani, mi-ai trimis fotografia pe care tocmai o făcusei, la Mânăstirea Turnu, de pe malul Oltului, în Vâlcea, plăcii de marmură ce îi este dedicată. Nu o stiam. Mi-ai stârnit o bucurie…”
Surâzător ca întotdeauna, vibrând de energie, dinamism si vitalitate celestă -, scriitorul de altitudine stelară Corneliu Leu este îmbrăcat – în visul meu -, abia acum îmi dau seama, în acelasi sacou de un alb imperial, pe care l-a purtat în acel octombrie al sfintirii Capelei icoanelor pe sticlă de pe hotarul Casei cu Lei, din Poiana Tapului, cartier al statiunii balneare Busteni, de sub genele înmărmurite în mister ale Muntilor Bucegi, ale Sfinxului si Dochiei din Carpatii nostri Meridionali, punct încărcat cu energii pozitive tămăduitoare, descuind porti magice către tărâmuri si dimensiuni spirituale bănuite doar de initiati. Totul, sub aura Numărului lui Dumnezeu: 26. Adică exact câte dimensiuni (lumi paralele) numără universul: 26. …Si noi trăim abia în orizontul al treilea: 3D…
,,Spune-le alor mei, prietenilor si tuturor celor apropiati să nu-si facă probleme. Eu sunt bine. Trăiesc. E drept, în dimensiune spirituală. Am scăpat de efemerul trup de humă. Sunt liber ca păsările cerului. Ca îngerii, serafimii si heruvimii sunt de liber. Si mi-am dat seama că noi, oamenii, cât trăim pe Pământ, facem o mare greseală: obsedati de păcătoseniile în plan fizic, nesătui în cel material, uităm că, în fond, în plan spiritual, suntem perfecti. Nici n-avem cum să fim altfel, născuti fiind după chipul si asemănarea lui Dumnezeu. Dar…, ne luăm cu viata si nu vedem esentele… Mai e mult până departe… Asa să le spui: Nu-l plângeti. Corneliu LEU trăieste!”.
Face o pauză. Mă cercetează cu ochi scrutători. Zâmbeste abia perceptibil, apoi continuă, cu voce de o blândete învăluitoare, dar fermă. Deosebit de fermă. Ca vocea unui comandant de aeronavă intergalactică:
,,Vezi că, sâmbătă, 19 iulie, vor să mă pomenească. Iar peste două zile, luni, 21 iulie 2015, dacă mai rămâneam pe Pământ, as fi fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 83 de ani. Nu mă plângeti! Fiti întelegători. Bucurati-vă că am fost cuminte. Nu m-am canonit la pat si nu am fost povară pentru nimeni. M-am dus repede. Prin cel mai …sănătos infarct.”.
Se opreste într-o fractiune de secundă. În ochii jucăusi, vii, scăpărând de o viată spirituală indubitabilă, descifrez ispita ludică a lui Corneliu Leu, inocenta netărmurită a sufletului de copil, pe care si l-a ocrotit în permanentă: ,,Îti place, nu?... Am ales o cale rapidă de a mă duce: asa cum spuneam, am ales cel mai …sănătos infarct.”.
Ridică lin capul spre cer, de parcă ar căuta Constelatia Orion, apoi reia: ,,De ce mi-a fost frică nu am scăpat. Stiti că vă ziceam: Nu am curaj să rămân aici, pe Valea Prahovei, prea mult, mai ales în sezonul rece, când noptile sunt lungi… Că, dacă mi se întâmplă ceva, până vine Salvarea, până mă transportă la un spital mare… Asa a rânduit Dumnezeu si asa s-a întâmplat. Încurajează-i pe toti! Si ciocniti un pahar de vin alb, în cinstea mea. Voi fi acolo, jos, pe Pământ, împreună cu voi, întotdeauna. Cu spiritul. Nu vă fie frică: LEU Corneliu nu mai pică!... Si nu uitati de sărbătoarea oficială, natională, a Zilei Limbii Române. Tineti stindardul sus! Împreună cu Tudor si Vlad, fiii mei, faceti chiar imposibilul si continuati toate initiativele noastre! Haide, pa! Vă îmbrătisez. Să le spui tot. Să nu uiti ceva. Tot să le zici!”…
*
La vârsta patriarhilor, Corneliu Leu ne lasă mostenire o vitalitate, o energie si un dinamism cu adevărat… leonine. Cheia tineretii sale sufletesti uimitoare consta în aceea că si-a păstrat intactă prospetimea sufletească specifică vârstei de aur: copilăria.
Născut în ziua de 21 iulie 1932, la Medgidia, a copilărit sub soarele de andezit, aur, miere si aramă al Muntilor Măcinului si Dobrogei, tărâm de confluente multiculturale si temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârsii precrestine.
Tatăl, avocat, si mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea si adolescenta sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice si danubiene, respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintitilor Munti Carpati – coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică si comercială, culturală si spirituală a bătrânului nostru continent.
Născut în miezul verii – sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu, Adrian Păunescu -, Corneliu Leu a luat în piept cu frenezie vâltoarea vietii, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare.
Trece rapid si sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanta, aruncându-se, cu pasiune, patos si luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist.
La vârsta când multi dintre colegii de generatie traversau hiatusul îndoielii, al nehotărârii si încremenirii în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc ?!, Corneliu Leu se avântă, la nici 16 ani, pe baricadele solzoase ale muncii de reporter si redactor la Pagini dobrogene.
Între 18 si 26 de ani, hălăduieste pe santierele întemeierilor postbelice din tară, ca jurnalist frenetic la Radiodifuziunea Română, unde înfiintează ,,Radio vacanta”. Concomitent, este student la Facultatea de Pedagogie si Psihologie a Universitătii din Bucuresti, apoi la aceea de Jurnalisti Universali.
Călit în presa scrisă si audio, accede la prestigioasa revistă Roumanie d’aujourd’hui, pentru ca, de la 30 la 33 de ani, vârsta christică, să fie redactor la hebdomadarul Uniunii Scriitorilor din România: Luceafărul.
Modernizarea si românizarea (de-sovietizarea) editurilor din tara noastră îi oferă marea răspundere de a croi destinul nou înfiintatei Edituri Eminescu (la vârsta de 38-39 de ani: 1970-1971), unde, printre altele, lansează colectia de mare notorietate ,,Romanul de dragoste”.
De aici, face transbordarea în lumea filmului artistic de lung metraj: director al Casei de Filme 4 (1973-1979), pe care o înfiintează si unde este producător al unor pelicule memorabile: Cantemir, Ioanide, Mihai Viteazul, Actorul si sălbaticii, Ciprian Porumbescu, Tara de piatră, Serata, Casa de la miezul noptii, Cu mâinile curate, Felix si Otilia, Nea Mărin miliardar, Scrinul negru, Tănase Scatiu, Castelul din Carpati…
Ca redactor sef adjunct la Contemporanul (1979-1986), reînfiintează suplimentul Realitatea ilustrată.
După lovitura de stat capitalistă si contrarevolutia din decembrie 1989, fisa de activitate culturală a redutabilului scriitor, om de presă, teatru si film Corneliu Leu înregistrează aproape 30 de initiative, dintre care amintim:
1. ctitorirea Casei de Editură si Productie Audio, Video, Film Realitatea;
2. înfiintarea Fundatiei Episcopul Grigorie Leu – Miscare pentru progresul satului românesc;
3. spectacolele radio-Tv cu public Cabaret politic, Hora tranzitiei, Nu trageti în guvern, Bomba tranzitiei, Noi si Europa, S-a schimbat schimbarea…;
4. rubrica În gura leului;
5. Consfătuirea Natională a Intelectualilor de la Sate;
6. Institutul National de Personalism;
7. Asociatia Fundatiilor pentru Dezvoltare Rurală;
8. lansează, la 175 de ani de la aparitie, noua serie a revistei Albina, care, din 2002, devine Albina Românească;
9. în revista Pluralitas, lansează ipoteza Personalismului Diacronic si publică Idei personaliste de actualitate în opera lui C. Rădulescu-Motru;
10. în 2005 lansează conceptul de Societate Civilă Transnatională;
11. ca profesor universitar, creează, în 2007, un curs de Meritocratie si înfiintează Liga Meritocratiei;
12. prin portalul de internet www.cartesiarte.ro, realizează, din 2008, o retea nonguvernamentală pentru Promovarea virtuală a culturii românesti;
13. în anul 2009, pune bazele Retelei de initiative si universităti populare, în cadrul Programului European de înfiintare a Grupurilor de Actiune Locală.
De retinut că a debutat la vârsta de 17 ani, cu poezia „Arta”, dar a optat ulterior, masiv, pentru proză, în care libertatea de miscare, spiritul de observatie, capacitatea de a crea atmosferă si personaje viabile, captivante se potriveau ca o mănusă cu spiritul său scormonitor, tâsnind mereu în căutarea esentelor umane, creator de universuri narative vibrante, pe spatiile restrânse, ale prozei scurte, ori, dimpotrivă, de ample desfăsurări, gen frescă istorică si socială, în romane pe teme incitante.
Bibliografia lui Corneliu Leu înregistrează circa 70 (saptezeci) de aparitii editoriale numai la capitolul volume de nuvele, povestiri, romane, eseuri, studii si articole, reportaje, cărora li se adaugă 21 de piese de teatru, unele în serial, la Teatrul TVR (pe care îl inaugurează, cu piesa Familia, în 1958), Teatru la Microfon/ Teatrul National Radiofonic, la institutiile de profil din Constanta, Bacău, Pitesti, Craiova, Sibiu. Este autorul unor filme artistice de mare audientă, precum: Asediul, Cota 2516, Casa dintre câmpuri, Circul spionilor.
Fervoarea si apetitul narativ, acribia documentării, spiritul de analiză si sinteză, cu mijloacele de mare rafinament ale psihologului experimentat, plăcerea taifasului si a despicării firului de păr în patru sunt atuuri ale romancierului Corneliu Leu, probate convingător de la debutul din 1956 (la vârsta de numai 24 de ani !) în genul proteic, cu Ochiu dracului, ori de la Plângerea lui Dracula (1977) până la Patriarhii (1979), Romanul noptii de februarie (1984; detronarea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din 1866), Anonimul Brâncovenesc (1994), Spionii birocrati (1996) sau până la Roma Termini, cap de pod al ciclului Blesteme contemporane, lansat în 2011.
Corneliu Leu – paltin semet si brad argintiu, vesnic verde, în Panteonul bărbatilor exemplari ai culturii române de la cumpăna mileniilor al doilea si al treilea - si-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele si istorii, primul volum de OPERE DEFINITIVE dintr-o serie de 11, anuntate de el însusi, la librăria Cărturesti din Bucuresti. Din câte stim, până acum au apărut deja alte câteva volume din seria anuntată. Semn de vigoare si spirit creator mereu tânăr, ajuns în areopagul împlinirilor eclatante.
Dacă măcar un sfert din bărbatii cu tâmple ninse de lumină (ai acestei tări) ar realiza câte 10 la sută din ceea ce a înfăptuit si lasă mostenire Corneliu Leu – pentru intelectualii de la sate, pentru păstrarea si promovarea culturii noastre în formele ei cu adevărat specifice si autentice –, atunci am fi cu un secol mai în fată, adică acolo pe unde s-ar cuveni să ne aflăm.
|
Dan Lupescu 7/12/2015 |
Contact: |
|
|
