Paul Kane - un valoros pictor canadian
Nu sunt numerosi pictorii lumii care au lăsat omenirii si o scriere detaliată privitoare la telurile lor în domeniul artelor plastice si la lupta necesară aducerii acestora la împlinire. Al treilea pictor canadian, cronologic vorbind, irlandezul Paul Kane, este unul dintre fericitii aceia.
Născut în Mallow (Irlanda, comitatul Cork) la 3 septembrie 1810, la vârsta de nouă ani a emigrat, agătat de mâna părintilor săi, la Toronto (în acele timpuri denumit: York). Până către sfârsitul deceniului următor, a trăit ca pictor decorator de mobilă, în această localitate si, ulterior, la Cobourg. Perfectionându-si darul, s-a preschimbat în portretist itinerant. Desi putea să se întretină din acest mestesug, nemultumit de sine a plecat la Roma, pentru a face copii după marii maestri ai trecutului. Apoi putu fi întâlnit prin bisericile din Neapole, Florenta si Venetia, urmărind cu îndârjire acelasi scop. Ulterior, plecă la Londra. În capitala Marii Britanii îl întâlni pe artistul american George Catlin, ceea anulă cei patru ani de studii si căutări si-i schimbă cursul vietii.
Cine a fost George Catlin si cât de puternică i-a fost personalitatea pentru a schimba destinul unui ins atât de doritor a se perfectiona pe drumul ales de sine însusi o dată pentru totdeauna?
Avocat în Philadelphia, după doi ani de practică Catlin renuntă la profesiunea sa si se apucă de studiul artelor. În 1832, se îndreaptă spre Vest pentru a desena chipuri de piei rosii si scene din viata tribală. A adus în Europa schitele făcute si a publicat o primă lucrare, în două volume: “Manners, Customs, and Condition of the North American Indians” (Comportamente, Obiceiuri si Conditia Indienilor din America de Nord). Si-a îmbogătit lucrarea cu aproximativ 300 gravuri făcute după comoara imagistică adunată pe parcursul călătoriei. Trei ani mai târziu apărea: “Catlin’s North American Indian Portfolio” (Mapa indienilor americani culeasă de Catlin). O nouă operă îi succcedă: “Eight Years’ Travels and Residence in Europe” (Opt ani de călătorii si rezidenta în Europa) care a văzut lumina tiparului în 1848, după plecarea în patrie a irlandezului canadian, deci acestea nu au mai contribuit la făurirea noii personalităti a lui Paul Kane. Nici următoarele manifestări ale americanului, cum e firesc. Socotesc, totusi, că cititorul îsi va face o impresie mai exactă asupra energiei revărsate de Catlin în jurul său, aflând mai multe despre bogata lui activitate culturală si ulterioară, astfel întărindu-si părerea că Paul Kane, coplesit de exemplul său, nu mai avu altceva de făcut decât să dea curs setei de a-l urma.
George Catlin si-a reluat desaga la spinare (e un fel de a vorbi) si a rătăcit din 1852 până-n 1857. A străbătut America de Sud si Centrală, ca să revină, în cele din urmă, în Vestul Depărtat. În 1868 a apărut “Rambles amongst the Indians of the Rocky Mountains and the Andes” (Rătăcind printre indienii din Rocky Mountains si Anzi). Finalmente, în 1909, a publicat: “My Life among the Indians” (Viata mea printre indieni).
Pe cine ar putea mira fascinatia trezită în Paul Kane, tânărul doritor să-si caute drumul propriu, dar care nu găsise nimic potrivit firii sale. Or, călătorul, pictorul si scriitorul american îi oferea exemplul acestei întreite realizări. Apucând-o pe drumul întrezărit, irlandezul ar fi devenit unic în Canada.
De aceea, întâlnirea cu Catlin a însemnat o rupere de tot ceea se astepta să facă Kane la maturitate. Asadar, cu acest exemplu întăritor de suflet, închipuit pe stindardul său spiritual, Paul porni către sălbăticiile Canadei, spre nordvest, la 17 iunie 1845, de-a lungul coastei de miazănoapte a Marilor Lacuri. Vizită rezervatia Saugeen si, în cele din urmă, atinse Sault Ste Marie, între Lacul Superior si Lacul Huron. Reveni cu aspiratii noi si mult mai îndrăznete.
Un autoportret din anul respectiv îl înfătisează cu o privire dură si hotărâtă ce suge vlaga din proprii-i obraji, marcând adâncile si ostenitele-i cearcăne. Nasul subtire si ascutit îi iese mult în evidentă. La capetele obrajilor fără rotunjimi, barba ruginie se împleteste cu favoritii desi si cu pletele ce ning peste ei, de aceeasi culoare, din ea născându-se cele două râuri ale mustătilor coborând culoarea rosie către aceea a spicului de grâu copt. O cravată argintie amplu înnodată abia lasă loc să se înfoaie gulerul larg al redingotei bej cafenii.
Intentia sa de a străbate de unul singur Muntii Stâncosi îi sperie sustinătorii morali. Ei izbutiră a-l convinge să ia legătura cu conducerea Companiei Hudson’s Bay, cea mai veche corporatie din America de Nord, ca si una dintre primele din lume. A fost o epocă în care această companie a reprezentat proprietarul cel mai bogat în pământuri de pretutindeni. Gluma spunea că H.B.C., initialele ei, însemnau: Aici, dinainte de Hristos (Here before Christ).
Ea a controlat comertul cu blănuri din întreaga Americă de Nord timp de mai multe secole. Pe traseul stăpânirii sale, acolo unde cuvântul guvernului nu ajungea, al corporatiei era suficient. A fost singura institutie să aibă relatii pasnice si comerciale cu pământenii, adică cei dintâi ocupanti ai teritoriului. Dacă scăzu interesul pentru comercializarea blănurilor, compania rămase unic mijloc de aprovizionare a zonei cu bunuri de consum. Această titanică întreprindere, mai precis guvernatorul ei George Simpson, îsi asumă sponsorizarea, îndrumarea si paza peregrinărilor lui Paul Kane, plecat într-a doua sa călătorie de prospectare etnologică si artistică.
Târgul încheiat cu pictorul fu amuzant, dar practic. Deoarece Simpson nu-i acorda deloc încredere artistului, în ceea ce privea rezistenta fizică si îndemânările atât de necesare într-o excursie ce l-ar fi putut costa si viata, se angajă să-l sustină compania numai până la Lacul Winnipeg. Iar în cazul în care Kane s-ar fi descurcat până acolo, avea făgăduinta de a fi ajutat si pe mai departe.
Paul părăsi Toronto la 9 mai 1846, cu un vapor, urmând să prindă o brigadă în canoe la Sault Ste. Marie. Numai că aceasta plecă înainte de sosirea navei. Asa că se pomeni dator să se îmbarce pe un schooner, pentru a prinde din urmă pe cei cu care avea întâlnire, ceea ce avu loc la Fort William, pe Thunder Bay. Izbuti să ajungă canoele pe râul Kaministiquia, pe 24 mai. La 4 iunie ajunse la Fort Frances unde îl astepta pasaportul pentru restul călătoriei, expediat de Simpson. În partea a doua a aventurii, călări timp de trei săptămâni, începând cu 26 iunie. Participă, pe pământurile siouxsilor, la ultima mare vânătoare de bizoni. Nu voi continua să dau seama de călătorie, etapă de etapă, deoarece nu fac o istorie a roadelor sale de explorator (unii comentatori îl numesc: turistul epocii). Pe scurt, la 8 decembrie 1846 ajunse la Fort Vancouver, în teritoriul Oregon. Rămase acolo întreaga iarnă. Aici avu prilejul de a cerceta tribul Chinookan si altele. La 25 mai 1847, se îndreptă cu canoe către Fortul Victoria, de unde se reîntoarse către Fortul Vancouver, la jumătatea lunii iunie si porni către est la 1 iulie 1847. Pretutindeni tinu un jurnal si schită, astfel că, la capătul călătoriei, lucră după ebosele acestea peste o sută de uleiuri. Transformarea despre care vorbim, presupunea o dramatizare si poetizare a schitelor, pierzându-se rigoarea initială, la interventia unui gust aflat încă sub influenta maestrilor studiati cândva. Stilul său nu este depărtat de al lui Cornelius David Krieghoff. Dar, simultan, se depărtează foarte mult de acesta datorită documentării riguroase ce a îmbogătit existenta lui Paul Kane. Poate că tocmai romantismul lucrărilor sale face ca ele să continue a fi cele mai frecvent reproduse picturi canadiene, fie în cărtile scolare, fie în acelea de istorie sau etnologie. E cert că ilustratorii scrierilor privitoare la viata pielor rosii sau a vânătorilor, ori negustorilor de blănuri, sunt până la ultimul îndatorati viziunii lui Kane, care viziune continuă să domine imaginatia concetătenilor săi.
Scrierea lui mentionată la începutul acestui articol este: “Wanderings of an Artist Among the Indians of North America” (Rătăcirile unui pictor printre indienii din America de Nord). Ca si George Catlin, si el a publicat la Londra, în anul 1851. Urmară numeroase traduceri a paginilor sale în cele mai variate limbi.
Dacă, ne amintim, Cornelius David Krieghoff a amenintat viitorul că va izbuti o panoramare completă a Canadei, precedând prin aceasta Grupul Celor Sapte, Paul Kane, asa cum vor face si ei, dă tonul străbaterii sălbăticiilor, în căutarea subiectelor pentru pictura sa.
|
Mihai Rădulescu 7/1/2015 |
Contact: |
|
|
