Paul Kane - un valoros pictor canadian
Nu sunt numerosi pictorii lumii care au lãsat omenirii si o scriere detaliatã privitoare la telurile lor în domeniul artelor plastice si la lupta necesarã aducerii acestora la împlinire. Al treilea pictor canadian, cronologic vorbind, irlandezul Paul Kane, este unul dintre fericitii aceia.
Nãscut în Mallow (Irlanda, comitatul Cork) la 3 septembrie 1810, la vârsta de nouã ani a emigrat, agãtat de mâna pãrintilor sãi, la Toronto (în acele timpuri denumit: York). Pânã cãtre sfârsitul deceniului urmãtor, a trãit ca pictor decorator de mobilã, în aceastã localitate si, ulterior, la Cobourg. Perfectionându-si darul, s-a preschimbat în portretist itinerant. Desi putea sã se întretinã din acest mestesug, nemultumit de sine a plecat la Roma, pentru a face copii dupã marii maestri ai trecutului. Apoi putu fi întâlnit prin bisericile din Neapole, Florenta si Venetia, urmãrind cu îndârjire acelasi scop. Ulterior, plecã la Londra. În capitala Marii Britanii îl întâlni pe artistul american George Catlin, ceea anulã cei patru ani de studii si cãutãri si-i schimbã cursul vietii.
Cine a fost George Catlin si cât de puternicã i-a fost personalitatea pentru a schimba destinul unui ins atât de doritor a se perfectiona pe drumul ales de sine însusi o datã pentru totdeauna?
Avocat în Philadelphia, dupã doi ani de practicã Catlin renuntã la profesiunea sa si se apucã de studiul artelor. În 1832, se îndreaptã spre Vest pentru a desena chipuri de piei rosii si scene din viata tribalã. A adus în Europa schitele fãcute si a publicat o primã lucrare, în douã volume: “Manners, Customs, and Condition of the North American Indians” (Comportamente, Obiceiuri si Conditia Indienilor din America de Nord). Si-a îmbogãtit lucrarea cu aproximativ 300 gravuri fãcute dupã comoara imagisticã adunatã pe parcursul cãlãtoriei. Trei ani mai târziu apãrea: “Catlin’s North American Indian Portfolio” (Mapa indienilor americani culeasã de Catlin). O nouã operã îi succcedã: “Eight Years’ Travels and Residence in Europe” (Opt ani de cãlãtorii si rezidenta în Europa) care a vãzut lumina tiparului în 1848, dupã plecarea în patrie a irlandezului canadian, deci acestea nu au mai contribuit la fãurirea noii personalitãti a lui Paul Kane. Nici urmãtoarele manifestãri ale americanului, cum e firesc. Socotesc, totusi, cã cititorul îsi va face o impresie mai exactã asupra energiei revãrsate de Catlin în jurul sãu, aflând mai multe despre bogata lui activitate culturalã si ulterioarã, astfel întãrindu-si pãrerea cã Paul Kane, coplesit de exemplul sãu, nu mai avu altceva de fãcut decât sã dea curs setei de a-l urma.
George Catlin si-a reluat desaga la spinare (e un fel de a vorbi) si a rãtãcit din 1852 pânã-n 1857. A strãbãtut America de Sud si Centralã, ca sã revinã, în cele din urmã, în Vestul Depãrtat. În 1868 a apãrut “Rambles amongst the Indians of the Rocky Mountains and the Andes” (Rãtãcind printre indienii din Rocky Mountains si Anzi). Finalmente, în 1909, a publicat: “My Life among the Indians” (Viata mea printre indieni).
Pe cine ar putea mira fascinatia trezitã în Paul Kane, tânãrul doritor sã-si caute drumul propriu, dar care nu gãsise nimic potrivit firii sale. Or, cãlãtorul, pictorul si scriitorul american îi oferea exemplul acestei întreite realizãri. Apucând-o pe drumul întrezãrit, irlandezul ar fi devenit unic în Canada.
De aceea, întâlnirea cu Catlin a însemnat o rupere de tot ceea se astepta sã facã Kane la maturitate. Asadar, cu acest exemplu întãritor de suflet, închipuit pe stindardul sãu spiritual, Paul porni cãtre sãlbãticiile Canadei, spre nordvest, la 17 iunie 1845, de-a lungul coastei de miazãnoapte a Marilor Lacuri. Vizitã rezervatia Saugeen si, în cele din urmã, atinse Sault Ste Marie, între Lacul Superior si Lacul Huron. Reveni cu aspiratii noi si mult mai îndrãznete.
Un autoportret din anul respectiv îl înfãtiseazã cu o privire durã si hotãrâtã ce suge vlaga din proprii-i obraji, marcând adâncile si ostenitele-i cearcãne. Nasul subtire si ascutit îi iese mult în evidentã. La capetele obrajilor fãrã rotunjimi, barba ruginie se împleteste cu favoritii desi si cu pletele ce ning peste ei, de aceeasi culoare, din ea nãscându-se cele douã râuri ale mustãtilor coborând culoarea rosie cãtre aceea a spicului de grâu copt. O cravatã argintie amplu înnodatã abia lasã loc sã se înfoaie gulerul larg al redingotei bej cafenii.
Intentia sa de a strãbate de unul singur Muntii Stâncosi îi sperie sustinãtorii morali. Ei izbutirã a-l convinge sã ia legãtura cu conducerea Companiei Hudson’s Bay, cea mai veche corporatie din America de Nord, ca si una dintre primele din lume. A fost o epocã în care aceastã companie a reprezentat proprietarul cel mai bogat în pãmânturi de pretutindeni. Gluma spunea cã H.B.C., initialele ei, însemnau: Aici, dinainte de Hristos (Here before Christ).
Ea a controlat comertul cu blãnuri din întreaga Americã de Nord timp de mai multe secole. Pe traseul stãpânirii sale, acolo unde cuvântul guvernului nu ajungea, al corporatiei era suficient. A fost singura institutie sã aibã relatii pasnice si comerciale cu pãmântenii, adicã cei dintâi ocupanti ai teritoriului. Dacã scãzu interesul pentru comercializarea blãnurilor, compania rãmase unic mijloc de aprovizionare a zonei cu bunuri de consum. Aceastã titanicã întreprindere, mai precis guvernatorul ei George Simpson, îsi asumã sponsorizarea, îndrumarea si paza peregrinãrilor lui Paul Kane, plecat într-a doua sa cãlãtorie de prospectare etnologicã si artisticã.
Târgul încheiat cu pictorul fu amuzant, dar practic. Deoarece Simpson nu-i acorda deloc încredere artistului, în ceea ce privea rezistenta fizicã si îndemânãrile atât de necesare într-o excursie ce l-ar fi putut costa si viata, se angajã sã-l sustinã compania numai pânã la Lacul Winnipeg. Iar în cazul în care Kane s-ar fi descurcat pânã acolo, avea fãgãduinta de a fi ajutat si pe mai departe.
Paul pãrãsi Toronto la 9 mai 1846, cu un vapor, urmând sã prindã o brigadã în canoe la Sault Ste. Marie. Numai cã aceasta plecã înainte de sosirea navei. Asa cã se pomeni dator sã se îmbarce pe un schooner, pentru a prinde din urmã pe cei cu care avea întâlnire, ceea ce avu loc la Fort William, pe Thunder Bay. Izbuti sã ajungã canoele pe râul Kaministiquia, pe 24 mai. La 4 iunie ajunse la Fort Frances unde îl astepta pasaportul pentru restul cãlãtoriei, expediat de Simpson. În partea a doua a aventurii, cãlãri timp de trei sãptãmâni, începând cu 26 iunie. Participã, pe pãmânturile siouxsilor, la ultima mare vânãtoare de bizoni. Nu voi continua sã dau seama de cãlãtorie, etapã de etapã, deoarece nu fac o istorie a roadelor sale de explorator (unii comentatori îl numesc: turistul epocii). Pe scurt, la 8 decembrie 1846 ajunse la Fort Vancouver, în teritoriul Oregon. Rãmase acolo întreaga iarnã. Aici avu prilejul de a cerceta tribul Chinookan si altele. La 25 mai 1847, se îndreptã cu canoe cãtre Fortul Victoria, de unde se reîntoarse cãtre Fortul Vancouver, la jumãtatea lunii iunie si porni cãtre est la 1 iulie 1847. Pretutindeni tinu un jurnal si schitã, astfel cã, la capãtul cãlãtoriei, lucrã dupã ebosele acestea peste o sutã de uleiuri. Transformarea despre care vorbim, presupunea o dramatizare si poetizare a schitelor, pierzându-se rigoarea initialã, la interventia unui gust aflat încã sub influenta maestrilor studiati cândva. Stilul sãu nu este depãrtat de al lui Cornelius David Krieghoff. Dar, simultan, se depãrteazã foarte mult de acesta datoritã documentãrii riguroase ce a îmbogãtit existenta lui Paul Kane. Poate cã tocmai romantismul lucrãrilor sale face ca ele sã continue a fi cele mai frecvent reproduse picturi canadiene, fie în cãrtile scolare, fie în acelea de istorie sau etnologie. E cert cã ilustratorii scrierilor privitoare la viata pielor rosii sau a vânãtorilor, ori negustorilor de blãnuri, sunt pânã la ultimul îndatorati viziunii lui Kane, care viziune continuã sã domine imaginatia concetãtenilor sãi.
Scrierea lui mentionatã la începutul acestui articol este: “Wanderings of an Artist Among the Indians of North America” (Rãtãcirile unui pictor printre indienii din America de Nord). Ca si George Catlin, si el a publicat la Londra, în anul 1851. Urmarã numeroase traduceri a paginilor sale în cele mai variate limbi.
Dacã, ne amintim, Cornelius David Krieghoff a amenintat viitorul cã va izbuti o panoramare completã a Canadei, precedând prin aceasta Grupul Celor Sapte, Paul Kane, asa cum vor face si ei, dã tonul strãbaterii sãlbãticiilor, în cãutarea subiectelor pentru pictura sa.
|
Mihai Rãdulescu 7/1/2015 |
Contact: |
|
|
