Meditatii : Lumea Viitorului Rescrisă prin Visul unui Copil
Desi nu mergea încă la scoală, îi plăcea să se gândească la ce dorea să devină când va deveni adult si când va putea să îsi croiască drumul prin viată de unul singur. Dar până atunci, trebuia să se multumească să astepte si să parcurgă treptele copilăriei, asa cum îi erau date, pas cu pas.
Se bucura când auzea basme si povesti pentru copii, asa cum îi erau citite de părinti sau de alte persoane apropiate. Întotdeauna, după ce le asculta, rămânea tăcut, închidea ochii si îsi închipuia acea lume fantastică plină de creaturi neobisnuite. Mereu îi făcea plăcere să se plimbe printre personajele vreunei povestiri si să intervină în actiunea pe care o stia pentru a-i schimba cursul.
Uneori, stătea întins pe pat ore în sir si trăia în imaginatie acea alternativă la realitate, lucru ce îl bucura profund. Se gândea că asa va fi si în viata pe care urma să o trăiască, că zmeii vor fi înfrânti, nedreptătile vor fi reparate, oamenii vor deveni mai buni, iar răul va fi izgonit pentru totdeauna de pe tărâmul acestei lumi. Pe el se vedea asemenea unui nobil cavaler, care învingea la fiecare pas în lupta pentru victoria cauzei dreptătii.
Dacă sfârsitul vreunei basm era nefericit, el imediat îl rescria în imaginatie pentru a-i conferi un final plin de bucurie. Eventual, adăuga o nouă parte, unde prin interventii miraculoase, personajele pozitive erau aduse la viată sau eliberate si puse la locul lor în ansamblul istorisirii. Si acest lucru îi plăcea de fapt cel mai mult, mai precis, să modifice cursul actiunii, asa cum era scris de către autor, spre o altă destinatie, care să-i confere de fiecare dată o nuantă de bucurie, împlinire si biruintă a binelui.
Alteori, când cursul actiunii i se părea prea dureros, intervenea prin imaginatie si oferea o altă rută pentru evolutia evenimentelor. Si astfel, printr-un exercitiu pur mental, el reusea să recepteze si să decanteze numai mesajul pozitiv al povestirii. De exemplu, un basm cu final trist, cum ar fi „Tinerete fără bătrânete si viată fără de moarte”, îl prelua cu tot cu personaje si ulterior, elimina progresiv cauzele răului si evolutia negativă a povestirii.
Deseori, intra în poveste ca un nou personaj, care remedia tot ce se făcuse rău si cu puteri magice, sau prin vitejie, punea pe fugă pe zmeu sau pe vrăjmas, ba chiar îl nimicea cu totul. Însă fiind milos din fire, prefera să metamorfozeze eroii negativi si să îi treacă de partea binelui, încât conditia nefericită, ce dicta de fapt actiunea, să nu mai apară vreodată.
Îsi dorea mult să îi fie citite basme pozitive, frumoase, fără zmei si monstri, ci pline de fiinte frumoase, delicate si amabile. Dorea să îsi închipuie o lume a binelui fără nicio urmă de rău. Dar niciodată nu auzea asa ceva, fapt pentru care, trecea rapid la eliminarea diformitătilor din povestire, după care refăcea si vizualiza noul continut. Acest lucru îi dădea bătăi de cap mai mari, fiindcă trebuia să fie atent să nu lase vreo urmă din continutul negativ, care să compromită ansamblul refăcut al povestirii.
Cine îi dăduse această năstrusnică idee de rescriere mentală a povestirilor? Nu îsi putea da seama cu precizie, dar îsi amintea că în zilele când era bolnav de pojar, sau varicelă, nu mai îsi aducea aminte cu precizie, când febra era mare până aproape de delir, observase cum creaturi monstruoase păreau să vină asupra sa, similare celor despre care auzise din povesti. Si atunci, a început să se lupte cu ele, ca un adevărat făt-frumos, si să le învingă una câte una. Din acea clipă si-a dorit o lume fără căpcăuni si zmei, în care binele să fie deplin si niciun copil să nu mai fie bolnav sau să mai cadă pradă acestor răpitori plini de cruzime.
Dar era posibil asa ceva? În imaginatie lucrurile puteau fi creionate cu usurintă, dar în lumea reală exista o lipsă permanentă a dorintei si vointei de schimbare a lucrurilor negative. Observase că adultii se complăceau să meargă pe cărările bătătorite ale generatiilor trecute, cultivând acelasi gen de probleme, doar putin schimbate din cauza noului context în care se găseau.
— Cei din jur se multumesc să mute florile si buruienile dintr-un ghiveci în altul, dar nimeni nu se gândeste să le separe unele de altele si să dea la o parte ce este rău, îsi spunea adeseori.
Si atunci, se retrăgea tăcut în lumea imaginatiei si continua să deseneze o lume mai bună, în care oamenii se luptau să dea la o parte orice obstacol din calea progresului fiintei umane. Îi plăcea să vadă umanitatea cum se extindea în spatiile nesfârsite ale universului aducând pace si armonie pe toate planetele pe care le întâlneau. Observa cum medicina trecea dincolo de primitiva reparare a unor organe defecte si devenea o adevărată stiintă a vietii, capabilă să recupereze pe orice om si să-i prelungească existenta la nesfârsit.
În lumea tehnologiei, creiona cu măiestrie extinderea informaticii în toate domeniile si dezvoltarea unei inginerii integrate, care să îmbine într-o singură disciplină toate tehnicile posibile de modelare a materiei si energiei. Construia navete spatiale, statii orbitale si descoperea maniere noi de călătorie la distantă. Lăsa deoparte războaiele, pe care le considera o formă primitivă de reactie a omului, si mergea mai departe către o societate a colaborării si sustinerii. Iar visul lui crestea pe măsură ce afla lucruri noi din lumea în care crestea si pe care învăta treptat să o înteleagă.
— Când voi fi mare, îsi spunea, voi schimba realitatea si o voi modela după regulile binelui, frumosului si adevărului!
Si asa, crestea făurindu-si o lume a frumusetii neîngrădinte în care oamenii colaborau si se bucurau de universul minunat în care trăiau, în care desertul devenea locuibil si planetele sistemului solar se schimbau în splendide paradisuri menite să adăpostească pe om si formele de viată de pe pământ. Ulterior, pe măsură ce afla de feluritele boli ce afectau fiinta umană, îsi închipuia cum reusea să descopere medicamente pentru afectiunile incurabile, cum prin inginerie genetică, de care aflase de la televizor, organele afectate puteau fi regenerate si oamenii se puteau bucura de o nouă viată.
Stătea întins ore în sir si privea petecul de cer ce îi zâmbea din dreptul ferestrei în fiecare zi. Adierea vântului îi mângâia fata fragedă de copil si bucuria fremăta în interiorul său ca în asteptarea unui viitor neîngrădit de obstacolele prezentului. Privea dincolo de conflicte si războaie, de care afla neîncetat, si ochii săi observau solutii neasteptat de simple la fiecare pas. Zmeii dispăreau ca prin farmec sub loviturile cavalerilor dreptătii. Stiinta avansa curajos si deschidea noi căi de afirmare fiintei umane. Bunătatea si sensibilitatea deveneau norma obisnuită a societătii. Si altele în felul acesta se adăugau în imaginatia sa bogată de copil aflat la începutul vietii.
Si asa au trecut acei ani frumosi, până când a ajuns să meargă la scoală. Si visele i-au fost puse la încercare sub furtuna teribilă a unui sistem educational violent cu învătători lipsiti de sensibilitate si profesori ce nu stiau să se exprime decât cu asprime. Colegii nu i-au împărtăsit niciodată visurile si deseori îl luau în bătaie de joc. Însingurat în lumea pe care si-a făurit-o în copilărie, înainta împotriva programării ideologice si mergea mai departe cu speranta împlinirii într-o bună zi a asteptărilor pe care le avea.
Pe măsură ce compromisul se manifesta tot mai puternic în jurul său, a decis să se izoleze în lumea cărtilor, în care a găsit un suport puternic pentru dorintele sale. Ceea ce nu se putea materializa în realitatea imediată, devenea posibil în planul simbolic al dorintelor si imaginatiei. Astfel, a ajuns să trăiască împreună cu marii inventatori si descoperitori ai umanitătii. Generatia exceptională a pionierilor stiintei si tehnologiei i-a furnizat exemple de abnegatie si devotament pe care le-a urmat. Scriitorii talentati ai umanitătii i-au fost dascăli răbdători în cizelarea sentimentelor.
Gânditorii din toate epocile i-au vorbit cu răbdare despre valoarea virtutilor ce transformă omul într-o fiintă superioară. Iar religia i-a furnizat cunoasterea elementului transcendent al lumii.
Lăsând deoparte manualele scolare trunchiate si parcă anume făcute pentru a dispretui cunoasterea, el a avut acces la o lume mult mai bogată, în care a crescut asemenea unui copac ce îsi trage seva dintr-un izvor subteran tainic aflat în plin desert. Uitând de acele cadre didactice opresive si de colegi lipsiti de dorinta de a învăta, el a mers mai departe si a căutat să îsi trăiască visul până la capăt.
Mai târziu, când a înteles că realitatea imediată nu poate fi schimbată, a trecut în planul literaturii si religiei, făurind povestiri în care binele învingea mereu si creionând personaje admirabile, ce reliefau calitătile pe care le admira pentru idealul uman. Teologia practică a studiului direct al cărtilor sacre ale umanitătii i-a îmbogătit spiritul cu un suport existential de exceptie în fundamentarea viitorului pe care îl vedea pentru umanitate.
Si asa a mers mai departe pe cărarea vietii, rămânând mereu acel copil care visa la o lume în care zmeii pot fi înfrânti, monstrii pot fi distrusi, viata poate continua la nesfârsit, iar rasa umană îsi poate îndeplini menirea de a aduce cerul pe pământ si de a transforma pustiul universului în paradis. Iar cerul ce îi zâmbea când stătea întins si privea uimit frumusetea vietii, a continuat să îl însotească cu bucurie si cu încurajare până în ziua în care visul său a devenit, în sfârsit, realitate!
|
Octavian Lupu 6/27/2015 |
Contact: |
|
|
