- O lansare de carte la Cleveland, Ohio -
Povestea românilor din Michigan de la „mia si drumul” la „loteria vizelor”
Orice carte adevărată îsi urmează traiectul ei în lume, având un destin singular. Nu am în vedere tonele de maculatură pe care le scot pe piată multi nechemati, ci mă refer la cărtile binecuvântate care sintetizează esentele existentei umane, experientele plenare, ce merită să fie preluate de generatiile viitorului, care au nevoie mai mult sau mai putin constient de povata trecutului.
Sunt de o viată om al literei asternute cu grijă pe hârtie si am încredintat tiparului 30 de volume, ca autor unic, ca prefatator sau ca îngrijitor de editie. Am semnat peste 400 articole de presă, fie recenzii de carte, eseuri, reportaje, interviuri sau cronici de spectacole, atât cele de teatru cât si cele muzicale. Iată de ce consider că am căderea să afirm fără rezerve că în ultimul timp am participat la iesirea în lume a unei lucrări deosebite, Românii americani de la Marile Lacuri, carte semnată de Stefan Străjeri. Structurată monografic, cartea aceasta de 630 pagini contine povestea românilor stabiliti în statul american Michigan în ultimul secol, asa cum ne înstiintează, de altfel, si subtitlul volumului: Peste 100 de ani de prezentă românească în statul american Michigan. Este o acoladă uriasă de la valul imigrantilor veniti în Lumea Nouă cu „mia si drumul” si până la recenta strategie aplicată de S.U.A. pentru completarea dirijată a fortei de muncă, realizată ca si în trecut cu o mare eficientă, acum numită ademenitor „loteria vizelor”.
Prima monografie a comunitătii conationalilor nostri din Michigan a fost realizată de economistul bucovinean Stefan Străjeri, care a activat ca redactor si a sponsorizat de ani buni, ziarul „Curentul international”, cea mai prestigioasă publicatie în zonă. Când afirm că eu am participat activ la nasterea monografiei Michiganului românesc al Americii, mă gândesc la emotia pe care am trăit-o citind rând pe rând cele 6 capitole ale cărtii, ca să fac apoi prefata solicitată de autor. Am realizat că nu a fost deloc simplu să cuprinzi într-o asemenea sinteză caleidoscopică prezentarea a 23 biserici românesti de diferite confesiuni, 19 organizatii, 57 ziare si 78 personalităti. O muncă de Sisif, care merită toată pretuirea cititorilor de pretutindeni, întrucât mesajul acestei lucrări se adresează atât românilor din tară, cât si celor de pe oricare meridian al diasporei. Modul cum a expus Stefan Străjeri datele selectate la capătul unei documentări vaste, structura limpede si riguroasă a volumului, sustinând impresia de simplitate expresivă, stilul concis dar nu lipsit de căldură, ilustrarea edificatoare, toate se constituie într-un model, ce asteaptă replica de la celelalte comunităti românesti din afara granitelor tării. Dar sarcina autorului, ca si cea a mea, de prefatator, nu s-a încheiat în momentul când am văzut cartea scoasă de la tipar, frumos copertată, strălucind în splendoarea ei de a fi prima monografie a românilor din Michigan. Nu!
Datorită importantei sale pilduitoare, consider că la fel de importantă ca însăsi crearea monografiei este prezentarea ei atât în fata cititorilor din tară cât si din America. Punctul de plecare al maratonului abia început nu putea fi altul decât Pojorâta, satul natal al autorului, unde la 1 iunie 2014, abia sosit din America, Stefan Străjeri si-a lansat cartea, el fiind declarat cetătean de onoare al localitătii. Evenimentul a fost surprins de mai multe echipe de televiziune si de câteva publicatii.
La Bucuresti, am fost invitată să prezint monografia lui Stefan Străjeri în fata societătii scriitoricesti de la Biblioteca Metropolitană, iar la Sibiu studentii Universitătii „Alma Mater” au fost cei mai entuziasmati să ia aminte la semnificatia unui asemenea eveniment cultural major.
După momentul cel mai asteptat, cel al lansării monografiei chiar în comunitatea românilor din Michigan, unde periplul a început la Biserica Sf. Treime din Troy, continuând la alte biserici si mânăstiri din regiune, unde autorul locuieste, eu am participat în 31 mai 2015 la o nouă prezentare, cea de la Biserica greco-catolică Sf. Elena din Cleveland, Ohio, unde în 1906 s-a construit prima institutie religioasă a românilor din America. Lansarea s-a încadrat într-un program aniversar onorat de prezenta unor înalti prelati, cum a fost episcopul greco-catolic al românilor din America, John Michael Botean.
Evenimentul lansării noii aparitii editoriale a fost moderat de Dr. Petru Stinea Mihaltanu, preot paroh la Biserica Sf.Elena, care a dat pentru început cuvântul pictorului Josef Balas, care si-a exprimat încântarea de a fi citit o asemenea carte importantă. Participantii la eveniment au înteles fericita întâmplare ca în orasul lor să participe la lansarea unei cărti semnificative, ca aceasta, atât autorul sosit dintr-un alt stat american, cât si prefatatoarea venită din România. Publicului, mai numeros si mai receptiv decât m-as fi asteptat, i-am explicat într-o atmosferă de deplină liniste că istoria românilor din cele două state vecine este aceeasi în esenta ei, chiar dacă autorul monografiei a particularizat Michiganul atunci când a consemnat cresterea meteorică a industriei automobilului la Detroit în perioada interbelică. După inventia „trăsurii fără cai” de la 1890 s-a ajuns ca tocmai la Detroit Henry Ford „să pună pe roti” America.
În 1935 în metropola statului Michigan se formase cea mai puternică comunitate de români din America, grupati în 86 societăti, slujite de 4 publicatii. Într-o asemenea ascensiune economică, românii aveau un cuvânt de spus, ei fiind implicati în toate sectoarele uriasului angrenaj industrial. Astfel îi prezintă Stefan Străjeri într-un capitol incitant, cel al personalitătilor comunitătii românesti de-a lungul epocii moderne. Sub titlul Români reprezentativi din Michigan autorul etalează din punct de vedere tipologic un spectru uman si profesional de o mare diversitate. Un inovator ca John De Lorean, al cărui nume este purtat până azi de un anumit prototip de automobil, si-a făcut loc în cinematografia americană a epocii, asa cum el s-a înăltat de la sărăcie lucie la glorie, ca să-si sfârsească viata în procese zgomotoase, în care a fost implicat pentru droguri. Lui i se alătură din punct de vedere profesional proiectantul Joe Oros, care devenise „creierul” companiei la care lucra. Episcopul Policarp Morusca rămâne un martir al credintei. La polul eroismului militar, în al Doilea Război Mondial s-a afirmat exemplar Alexandru Vraciu, care a doborât 41 avioane japoneze, 6 dintre ele în aceeasi zi. Faptele lui l-au trasformat pe aviatorul român în „Vulturul Pacificului” sau „Soimul Carpatilor”, cum s-a consemnat în presa timpului.
Dar nu numai oamenii de cele mai diferite profesii, de la muncitori si comercianti la medici, profesori, artisti si scriitori, au avut destinele lor, ci si institutiile, organizatiile si bisericile ridicate prin osârdia enoriasilor cu vie credintă în Dumnezeu, ele găsindu-si locul mai spatios în măsura în care situatia financiară o permitea. În 1988 s-a terminat edificarea Bisericii Pogorârea Duhului Sfânt din Warren Detroit, cu imboldul preotului Ioan Mihut, acest lăcas sfânt având să fie socotit de Aristide Buhoiu „cel mai mare lăcas din afara tării de pe toate continentele.”
Între institutiile cele mai reprezentative, “Vatra Românească” s-a impus ca un centru al credintei si al spiritualitătii nationale. Atmosfera ei de liniste si biblioteca plină de valori inestimabile a atras personalităti de prestigiu. Un tel urmărit continuu a fost reactionarea ei seismografică la istoria politică a tării-mame. Nu întâmplător, la “Vatra Românească” s-a ridicat în 1964 monumentul închinat deportatilor în Siberia, autorul acestei initiative fiind tocmai un asemenea român bucovinean, care trăise teribila experientă.
În marele concert al vietii imigrantilor stabiliti în Michigan din diferite tări ale lumii, Sala etnică de la Wayne State University a pus din nou la încercare spiritul de initiativă a comunitătii conationalilor nostri, ea fiind si în prezent o emblemă a românismului în expresia lui cea mai autentică.
Am evidentiat în fata participantilor la lansare rolul important pe care l-au jucat în istoria Michiganului românesc societătile si organizatiile care veneau în ajutorul proaspetilor sositi din tară, ele sustinând deseori initiativele de interes obstesc sau religios. Dacă în 1906 Uniunea Societătilor Române din America se organiza în statul Pennsylvania, trei ani mai târziu în Michigan se înfiinta societatea „Desteaptă-te române”. Pentru ca Uniunea si Liga Societătilor Române din America să activeze la parametrii ei optimi, Eugen Popescu a făcut naveta săptămânală de la Cleveland la Detroit spre a coordona 60 de societăti cu cei 5.000 de membri ai lor. Ridicată în 1912, Catedrala “Sf. Gheorghe” din Michigan avea să fie pictată cu cei 65.000 dolari donati de această societate, care a mai oferit 15.000 dolari pentru edificarea sălii sociale. Reuniunile doamnelor au sustinut activitatea dobândirii drepturilor egale cu ale bărbatilor. Pentru a întelege prestigiul pe care societătile românilor americani le aveau în perioada interbelică, ar fi suficient să recompunem imaginea paradelor locale la care ele participau cu entuziasm national, astfel că nasul steagului american si al celui românesc plăteau sume importante spre a se bucura de o asemenea cinste. Activitatea voluntară era făcută cu dăruire, fără vreun gând de beneficiu pecuniar. Presedintele Societătii Române Nicolae Dragos, la centenar, în 1992 a fost felicitat printr-o simplă scrisoare si i s-a oferit modica sumă de 100 dolari.
Din cele 150 de organizatii românesti ale Americii cu 200.000 membri, în 1929 s-au ales 300 de delegati, care au trecut Atlanticul sosind la Alba Iulia, unde au fost întâmpinati de Primul Ministru Iuliu Maniu, spre a sărbători împlinirea celor 10 ani de la Marea Unire, în prezenta Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria. Activitatea organizatiilor românesti din Michigan era constant axată pe ajutorarea conationalilor din tară, în caz de calamităti naturale sau de situatii politice de mare cumpănă.
În cartea lui Stefan Străjeri este consemnat cu o necrutătoare obiectivitate declinul societătilor românesti din statul Michigan, care s-au redus numeric în mod drastic. Astăzi mai sunt identificate doar două societăti, dar si acelea au o activitate anemică, deloc ritmică. De ce? Pentru că ele nu-si mai găsesc utilitatea în epoca prezentă, când ajutarea noilor veniti nu mai este resimtită ca o responsabilitate a obstii întregi, iar comunicarea cu tara si cea dintre membrii comunitătilor diasporei se face direct, pe alte coordonate, datorită tehnicii avansate si mass-mediei foarte pertinente.
Prezentarea monografiei a fost urmată de o sesiune de autografe pe care autorul le-a dat cu multă emotie, la gândul că în curând cartea sa va încălzi sufletele si va îmbogăti mintile românilor din Ohio. Nu m-am îndepărtat de vechea vatră a românismului de la Cleveland înainte de a mă asigura că pr. Petre Stinea Mihăltanu, gazda noastră la acest eveniment livresc cu adevărat vibrant, ca intelectual entuziast, îndrăgostit de istorie, si distinsa lui sotie, de formatie filologică, nu vor întârzia să proiecteze, în replică, o similară oglindă a vietii românilor din statul lor.
|
Anca Sîrghie 6/19/2015 |
Contact: |
|
|
