Calea strǎmutǎrii in Canada, vǎzutǎ prin sufletul de mamǎ
Născută din tată pilot și mamă profesoară de română, fiica mea, Andaluza Carmen Valentina, privită prin ochii sufletului de mamă, a sădit in mine credința că a luat de la părinții ei cutezanța, dragostea de școală și perseverența.
Cutezanța, darul primit de la tatal ei, i-a dat aripi să zboare peste mări și oceane și să ajungă în Canada, dragostea pentru școală mostenită pe cale maternă, i-a îndreptat pașii către această carieră, iar perseverența a îndemnat-o să stăruie în efortul urcușului pe brânci până să ajungă directoare la unul din liceele de înaltă ținută academică din Toronto.
A fost o cale lungă, cu multe trepte pe mai multe planuri, cursuri făcute cu mare efort intelectual, dar și financiar, stresul nenumăratelor interviuri care au cernut candidații de la 1500 până au rămas doar 7, ca să enumăr doar câteva dintre ele .
Viața de emigrant nu e ușoară, nu e pentru tot omul de rând.
Adaptarea impune multe solicitări psihice, învățarea unor noi modele de comportament, eforturi sustinute pentru a-ți păstra nota personală, lupta de a nu te lăsa învins de dorul de ceea ce ai lăsat în urmă, existența într-un cerc mai restrâns, fiindcă prieteniile se încheagă mai greu datorită viziunilor diferite asupra lumii, a politicii, sau ale problemelor economice, zestrea cu care a venit fiecare emigrant și încă multe altele.
N-aș îndemna pe nimeni să încerce dacă nu e înzestrat cu o bună putere de percepție și o doză substanțială de tărie morală care să-l ajute să treacă peste impasurile care nu se văd de la bun început.
Mirajul unei lumi benefice de multe ori este înșelător, cu multe căderi și cu urcușuri puține și grele. E un exercițiu aproape epuizant pentru a înțelege felul în care trebuie să te raportezi la noul mod de viață și să-ți găsești locul potrivit. Și chiar dacă ai reușit să ocupi un loc onorabil în noua societate, trăiești încă în adâncurile ființei tale amarul căderilor și efortul epuizant al urcușului, care s-au înscris pe suflet pentru toată viața și porți în suflet dulcea povară a dorului de țara în care ai venit pe lume.
Speranța cu care a plecat și fiica mea din țară îi dăduse aripi larg deschise în zborul proiectat în viitor. N-a apucat să se bucure pe deplin de eliberarea din chingile comunismului și să trăiască în deplină democrație, fiindcă au apărut probleme noi de viață pe care nici nu le putea intui înainte de plecare. Ca profesoară de engleză stăpânea bine limba vorbită în Toronto, metropola pe care o preferaseră si o stabiliseră în cadrul familiei pentru a-și duce zilele în această țară.
A plecat cu convingerea că se vor ivi noi oportunităti profesionale pentru soțul ei, Tibi Nagy, care era absolvent al Facultății de aeronave din București, deși cu limba engleză însușită doar la stadiul de începător. Curând și-a dat seama că ea se află în situația de a vinde pepeni grădinarului, că trebuie să îl predea pe Shakespeare vorbitorilor de engleză, într-un mod similar cu situatia în care un străin s-ar duce în România să predea limbă română și să le vorbească despre profundele înțelesuri ale genialelor poezii eminesciene sau despre folclorul românesc. Dar nu numai atât, metodele de predare, organizarea și cerințele învățământului, aproape toate prezenta diferențe fundamentale față de învățământul românesc.
Aici i se cerea experiența canadiană, pe care n-o puteai dobândi decât prin muncă voluntară - deci restricții materiale, dar și să urmezi cursuri universitare plătite cu bani grei. Până să ajungă la împlinirea pe cale profesională a avut de luptat și în alte directii. În prim plan stătea adaptarea la un climat total diferit față de cel din care veneam, alături de oameni foarte diferiți, sosiți si ei în Canada din cele mai diverse colțuri de lume, proces care cere timp, răbdare, pricepere, tactică și un consum interior nu de puține ori dureros.
Fiecare avem în viață momente de răscruce hotărâtoare, dar acesta, al strămutării, a fost unul lung, la început presărat cu bucurii puține si cu mai multe amărăciuni, un drum foarte greu care ar fi putut să descurajeze pe oricine, oricât de multe resurse de energie ar fi avut, oricât de mult entuziasm l-ar fi definit.
Înzestrată de natură cu un temperament efervescent și o vitalitate debordantă și educată în spiritul perseverenței, a luat taurul de coarne, cum spune o vorbă românească și a început trânta, chiar dacă a știut că va dura cu anii. Și într-adevăr, împlinirea a venit după mai mulți ani, după încheierea unor cursuri care ar fi echivalat cu încă o facultate și jumătate făcută pe brânci în România.
Funcția de director adjunct la unul din marile licee din Toronto s-a împlinit după 18 ani de eforturi făcute în trepte, luptând neîntrerupt cu greutățile vieții de emigrant, cu rigorile obținerii drepturilor de a preda în învățământ. Bucuria de a învinge în lupta această pasionantă a fost posibilă și cu ajutorul soțului care a sprijinit-o și într-o oarecare măsură și din partea mea, după cât m-au ajutat puterile. Copilul, Mara-Elena, i-a fost principalul stimulent și un motiv de a-i arăta, prin exemplul personal, modul în care trebuie să fii pregătit pentru a da trânta cu viața. Cred că există aici și un "ce" care ține de destin, acela de a avea lângă tine pe cei dragi care să te susțină și să te stimuleze.
În cele din urmă, Canada știe să-i răsplătească pe cei care se străduiesc și au capacitatea de a lupta, fiecare după puterile și priceperea lui și astfel să ocupe locul ce li se cuvine. Nu degeaba se situează Canada pe locul întâi în lume în privinta felului în care își tratează cetățenii. Un merit remarcabil îl are însă si România, pentru faptul că a crescut oameni de valoare, a dăruit lumii fii dornici de a merge mereu pe linia împlinirilor, indiferent unde s-ar afla.
Într-adevăr, se aud si ecouri negative la adresa unor conationali de-ai nostri răspânditi prin lume, români porniți pe rele, poate ca o răbufnire a îndelungilor ani de suferințe nedrepte, dar, în acelasi timp se aude și despre izbânda unui alt fel de români, și nu puțini la număr, aflați peste hotarele țării, numai să ne aplecăm urechea la ele. Cât priveste Canada, dacă ți-ai ales-o ca destinatie de emigrare, ea oferă, doar că trebuie să știi și să poți să-i stai la loc de cinste.
|
Elena Buică 6/13/2015 |
Contact: |
|
|
