Canada - proces de alegere.
Constat cu plăcere că revista Observatorul (cu sufletul si inima ei localizate undeva în persoana d-lui Puiu Popescu), ne îndeamnă periodic să ne revizuim momentele cheie din viată si solicită exprimarea lor în scris, ceea ce e un efort mai profund si mai riguros decât făcând acelasi lucru la o cafeluṭa. Bineînteles că se pot face amândouă.
În cazul meu personal, constat că actiunile si amintirile mele din trecut sunt mult mai numeroase si clare, decât orice as visa despre viitor. Doar o chestie de vârstă.
Canada pentru mine s-a materializat printr-un proces de alegere si eliminare. După ce am plecat din România, am stat un timp în Olanda, unde mi-am făcut "rodajul" atât în realitatea vietii din "vest" cât si în imposibilitatea limbii olandeze.
A urmat un popas de un an în Franta, unde as fi putut rămâne pe veci, dar spiritul de aventură, influentă vocii calificate a diasporei , atât a celei deja stabilite în Canada cât a celei visând să ajungă acolo, m-au determinat să solicit si eu emigrare în Canada, din Franta.
După ce testele oficiale "olfactive" ale ambasadei, de mirosit sănătatea, educatia, vârstă, cunostiintele de limba engleză, franceză sau ambele au impresionat favorabil nările oficialilor, în 8 luni am avut în mâna un "Landed Immigrant Visa".
Bun de venit, stabilit si lucrat în Canada, si bineintels, bun de replatit costul biletului de avion.
La trei săptămâni după sosire, am primit o oferta pentru un job de inginer, unde proprietarul firmei de Engineering Consulting mi-a spus după interview că engleză mea era bunicică, educatia inginerească acceptabilă si cunoasterea codurilor electrice, civile si legislative locale inexistentă. Mi-a dat 3 luni să le învăt, si mi-a oferit un salariu care după părerea lui era peste valoarea mea pentru următoarele 6 luni, după care va trebui să fie sub valoarea mea.
Deja de atunci, am fost în stare să-mi cumpăr o masină, să plătesc chirie si să stau singur, si să-mi permit o vacantă la Wasaga Beach, lucruri total imposibile în România.
Mi-am găsit un club de canotaj, continuînd traditia de acasă, mi-am cumpărat o bicicletă mult mai bună decât în România si schiuri si bocanci care le-am văzut acasă doar la "străini". Deci Canada: 1- România: 0
În următorii 30 de ani, au urmat servicii serioase, la firme mari internationale, unde că Inginer Sef or Sef de Proiect Senior, am muncit din greu, dar am câstigat foarte bine si am călătorit lumea în interes de servici. Totul strict pe merit. Nimeni nu m-a întrebat dacă sunt membru de partid, dacă am familie să rămână "acasă" să dacă prezint "garantii moral politice" de a fi lăsat să călătoresc. Canada :1 România:0
Când m-am plictisit de burlăcie, m-am însurat în Canada, am o fiica avocata, si suntem relativ bine si fericiti.
Scumpete în crestere la tot? Taxe mari? Cosmar în circulatie în general si mijloace de transport în comun în special? Structura demografică în schimbare rapidă? Schimbări sociale neastepate?
Am călătorit destul si pot să spun că acestea NU sunt probleme specific canadiene.
Si din fiecare călătorie culturală sau exotică, tot revin cu plăcere în Canada. Aici e la noi acasă!
|
de George Kun 6/9/2015 |
Contact: |
|
|
