Canada in viata noastră
Am plecat după prima mineriadă din '90 însă hotărîrea o luasem după defilarea pulovărelor la TV.
A trebuit să vînd mărtisoare ca să încropesc banii pentru biletele de avion, folosind doar cele de "evadare". Desi aveam o situatie financiară "medie" că ing. proiectant pr.2 nu aveam economii la CEC sau la saltea.
Venind ca turist, fără nicio letcaie, am gustat din plin toate "plăcerile" de emigrant, mai ales că am primit drept de lucru ca "new worker" după aproape 3 ani si nu am apelat la "welfare".
Dar: nu regret!
Dacă ar trebui să scriu un ghid al emigrantului român s-ar intitula :
"Ce nu trebuie să facă ca să reusească". După cursuri part time si full time am găsit de lucru în acelasi domeniu (automatizări industriale) dar la nivel de tehnician cu un cîstig acceptabil. Probabil am făcut greseli pe care nici nu le analizez.
Din nou: nu regret !
Totusi am reusit împreună cu sotia să ajutăm "consistent" rudele rămase în tară fără să avem o răsplată morală meritată. Avem multumirea sufletească pentru ce am făcut.
Deci: nu regret!
Avem o viată normală fără realizări majore : casă, excursii exotice (doar "exotică " Românie) într-o societate mai bună nu si perfectă, asa ceva este imposibil.
Din nou : nu regret!
Nu sunt încîntat de diaspora română, probabil avem genele neamului mult prea adînci.
Situatia din tară nu cred că se va schimba în "my life time". Sperante am avut în 16 nov. 2014 cum am avut si în cazul lui Constantinescu votînd la Consulat în ambele cazuri si cred că am rămas cu ele, cam desarte.
Din această cauza chiar regret.
Urez succes românilor din Canada mai "vechi" si în special celor "proaspeti".
|
Pompiliu Fodor 6/7/2015 |
Contact: |
|
|
