Cu Michael Lassel, maestrul trompe l’loeil-ului
• născut în România, Michael Lassel este un maestru al artei vechilor maestri • „Corneliu Baba m-a proiectat pe traiectoria de azi” • este unul dintre cei 0,5 % pictori germani care trăiesc din artă • „Dali al Germaniei” crede că Dali a închis poarta suprarealismului • picturile sale sunt promovate si vândute de sir Charles Saatchi • Aeon este singura pictură furată vreodată din Grand Palais din Paris
Michael Lassel este unul dintre cei mai importanti maestri contemporani ai tehnicii trompe l’oeil (o tehnică artistică antică, ce îi dă privitorului impresia de tridimensionalitate) si unul dintre putinii discipoli ai maestrului Corneliu Baba. Născut în localitatea Logig, judetul Târgu Mures, Michael Lassel a fost, până în 1986, când a plecat în Germania, doar unul dintre multii absolventi ai Universitătii de Arte Bucuresti care căutau consacrarea. După numai doi ani de la stabilirea în noua patrie, Michael Lassel a fost invitat să expună la Salonul de Toamnă de la Paris si din acest moment nici viata si nici arta sa n-au mai fost la fel. A devenit singurul artist de origine română care a expus la prestigiosul si pretentiosul British Museum, a fost imaginea Deutsche Bundesbank în campania de marketing pentru trecerea de la marcă la euro, dar, din păcate, este si unicul artist din istoria faimosului Grande Palais căruia i s-a furat o lucrare. Se înscrie în infimul procent de 0,5 % al pictorilor germani care izbutesc să trăiască din artă, are o căsnicie fericită de 40 de ani, este bunic, înjură „cu băietii” la meciuri si se consideră un privilegiat al sortii. Ce-si mai poate dori un artist de talia lui Michael Lassel? „Dacă, prin minune, m-as trezi cu un cal în curte, visul meu din copilărie, as fi cel mai fericit.”
Anul 1986 a marcat pentru Michael Lassel un reviriment al propriului destin, dar si o renastere artistică. A fost anul în care târg-mureseanul a părăsit dăscălia sighisoreană si tara de bastină si a emigrat în Germania. Desi fusese unul dintre putinii discipoli agreati ai lui Corneliu Baba (si care au reusit să reziste în preajma maestrului mai bine de un an) si avusese câteva expozitii la Bistrita si Târgu Mures, niciodată nu a avut o expozitie personală în Capitală. Cum „nimeni nu-i profet în tara lui”, nici Michael Lassel nu a reusit să se impună pe piata artistică din România, desi avea o bună reputatie si avea ca ucenici absolventi ai universitătilor de Arte pe care-i instruia în atelierul său din Sighisoara în tehnica trompe l’oeil, prea putin studiată în facultate. În 1986 a părăsit România si s-a stabilit în orasul bavarez Fürth, lângă Nürnberg „Psihologia emigrantului este foarte ciudată”, ne-a mărturisit artistul, „eu am plecat de fapt din România înainte de a părăsi tara si am sosit în Germania mai târziu decât am ajuns acolo, pentru că a durat până ce am înteles cum functionează noua societate în care urma să îmi găsesc locul. Am depăsit tragedia acestei faze prin reorganizarea valorilor si redefinirea propriilor mele conditii de om si artist”. Pasionat de acuratetea, descriptivismul si decorativismul artei flamande si olandeze, dar si de hiperrealism, artistul si-a re-creat propriul stil, iesind de sub influenta „modelor” si a celebrului său predecesor si maestru. „Apropierea de Baba a însemnat pentru mine un impact care m-a proiectat pe traiectoria pe care o parcurg si astăzi”, a mărturisit Michael, dar venise vremea schimbării. Având ca inspiratie copilăria, si-a găsit adevărata sursă, izvorul personal autentic si prolific de creatie. Prin invitatia de a expune la Salonul de Toamnă din Paris, după doi ani de muncă individuală în Germania, creatiile sale au fost recunoscute ca valori universale. Michael Lassel a devenit un nume consacrat al artei, în general, si al tehnicii trompe l’oeil în special. Ani de zile după aceea a fost curatoriat prin Opera Gallery de către vânzătorul de artă francez Gilles Dyan, fondatorul galeriei. Stingherit de comisionul foarte mare de vânzare (peste 60%), Michael acceptă oferta de promovare făcută de sir Charles Saatchi (celebru încă din anii ’80, când a dezvoltat împreună cu fratele său, Maurice, cea mai mare agentie de publicitate – Saatchi & Saatchi); din acel moment vânzarea si promovarea creatiilor Lassel s-a făcut numai prin Saatchi Gallery.
De ce tocmai trompe l’oeil, o tehnică mai rar folosită în arta contemporană? „La Salonul de Toamnă de la Paris am cunoscut grupul pictorului Henri Cadiou, fondatorul miscării Trompe l’oeil réalité. I-am rugat să-mi permită să le văd atelierele si au acceptat cu multă amabilitate spunând că-si doresc în grup un pictor nou, numai ca acesta să vrea. Am rămas în grupul Acadiou până astăzi, când este condus de Pierre Gilou, pseudonimul fiului lui Hanri Cadiou, care are si el peste 70 de ani”. Din momentul în care Deutsche Bundesbank (Banca Federală a Germaniei) i-a cerut permisiunea să-i folosească lucrarea Bancher în înalta societate în campania de trecere la moneda euro, Michael Lassel a devenit cu adevărat celebru. „Arta si banul au în comun mai multe lucruri decât s-ar crede la prima vedere”, consideră Michael; „arta, ca si banul, îsi are propria valoare, dar materialele folosite, precum si efortul depus pentru realizare nu stau în nicio relatie cu valoarea financiară declarată. Iar banul s-a folosit dintotdeauna cu plăcere de artă pentru a-si depăsi conditia profană. Între cele două sisteme de valori există o mare afinitate, asa că nu e de mirare că banul a fost des tematizat de artisti. Bancher în înalta societate fusese publicată într-o revistă de cultură si probabil că acea revistă a fost văzută de cineva de la Frankfurt, pentru că până atunci fusese putin cunoscută. Este interesant că toti cunoscutii îmi spuneau că o lucrare cu un asemenea titlu nu va avea niciodată trecere la un bancher. Se pare însă că oamenii banului mai au simtul umorului. Lucrarea a fost considerată, asa cum a fost si intentia mea, drept un omagiu adus tuturor personalitătilor de artă, cultură sau stiintă din toate natiunile Europei, care, în timpul vietii au trăit de multe ori în conditii pecuniare precare, dar care după moarte au decorat bancnotele tărilor lor”. Zarurile fuseseră aruncate. Michael Lassel, noua revelatie a trompe l’oeil-ului, a fost recunoscut drept cel mai important artist contemporan al genului si a primit titulatura măgulitoare, desi neagreată de artist, de „Dali al Germaniei”. „Întotdeauna am considerat că titanul Salvador Dali a închis marea poartă spre suprarealism”, a argumentat el, arătând că se consideră, alături de pionierii Rudolf Hausner sau Ernst Fuchs, mai degrabă hiperrealist – curent apărut ca un fel de contrapunct al expansivului fotorealism american.
Singurul pictor de origine română care a expus la British Museum
În 2008-2009, British Museum împreună cu Muzeul Luvru din Paris si Vorderasiatische Museum din Berlin a prezentat expozitia Babylon: Mith and Reality (Babilon: mit si realitate), unde Michael Lassel a fost singurul pictor contemporan care a expus. Lucrarea, Turnul Babel, a fost imaginată ca un turn construit din pantofi despre care autorul spune: „faptul că am ales pantofi prezentarea turnului îsi are explicatia în amintirile din atelierul rural al tatălui meu, care a fost cizmar. Asistând la discutiile sale cu clientii ce asteptau să li se repare pantofii, am început să fac legătura între purtător si încăltămintea sa, între acesta si povestea vietii sale. Fiecare dintre noi lasă urme în viată, ca amprenta unui pas în zăpada proaspăt asternută”. Michael Lassel este un artist cu adevărat german ca tempo de lucru. Se trezeste dimineata la 8. 30, aleargă circa 18 kilometri zilnic, revine după circa două ceasuri, mănâncă si se asază la sevalet, în micul său atelier de circa 20 de metri pătrati, de unde se ridică la orele 21.00. Îsi regretă câinii, rasa boxer german, fireste, cu care alerga dimineata. „La sfârsitul săptămânii au loc majoritatea vernisajelor, iar aceste deplasări mă împiedicau să mă ocup de ei asa cum ar fi trebuit. Nu am vrut să-i neglijez, asa că am urmat sfatul sotiei, care mi-a spus că trebuie să ne ocupăm mai mult de noi, nu de câini”, a povestit artistul. Are un ritm relativ bătut în cuie, de trei lucrări pe an, desi admite că s-a întâmplat să lucreze la o pictură si 13 luni. Crede că a fi recunoscut denotă că ai reusit să-ti construiesti o personalitate, dar mentionează că asta te costă enorm atât din punct de vedere fizic, cât si psihic; „dacă mori la 50 de ani te uită lumea mult mai repede. Îti trebuie fortă interioară să trăiesti suficient cât să ai timp să te profilezi în fata spectacolului numit viată”.
„Un hot de artă nu este un gentleman, ci un tâlhar josnic”
Una dintre cele mai nefericite întâmplări din viata sa a fost pricinuită de furtul unei lucrări. În ajunul vernisajului expozitiei din Salonul Comparaisons găzduit de Grande Palais din Paris, pe 6 aprilie 1995, lucrarea lui Michael Lassel, Aeon, a dispărut din încăperea unde se aflau lucrările ce urmau a fi expuse pe simeze. Cercetările ulterioare ale politiei au dovedit că hotul a scos cuiele din sasiu cu meticulozitate, furând doar pânza. Rama si sasiul au fost găsite intacte, stabilindu-se că autorul furtului nu numai că stia exact cât timp are la dispozitie, fapt care i-a permis să lucreze tihnit, fără grabă, ci venise si cu uneltele potrivite pentru a desprinde pânza fără a o sfâsia. Toate acestea s-au întâmplat într-o pauză a comisiei care se ocupa de planul de prezentare a exponatelor. Este consemnat în raportul politiei că la iesirea din expozitie membrii comisiei au observat un bărbat de circa 35 de ani care, în genunchi, contempla lucrarea. În aceeasi seară furtul picturii a fost făcut public pe toate canalele televiziunii franceze, datele tabloului fiind înregistrate atât în baza de date a Interpolului, cât si în retelele comertului cu obiecte de artă. Aeon însă nu a fost recuperat niciodată. Departe de a se simti flatat de riscanta lovitură, de altfel singurul furt comis vreodată în istoria de 114 ani a complexului muzeal Grande Palais, Michael Lassel s-a declarat socat si revoltat de furt. „Ideea că cineva riscă atât de mult pentru a poseda o lucrare de artă mă înspăimântă. Motivatia ce se ascunde în spatele unui furt de artă nu mă interesează, nu mă impresionează si nu mă încântă. Un furt rămâne un act criminal, iar hotul nu este, ca în filme, un gentleman, ci un tâlhar josnic. După această experientă înteleg trauma părintilor cărora li s-a răpit copilul. Gândul că se fură doar lucrări pretioase nu mă consolează deloc. E ca si cum i-ai spune unui părinte căruia i-a murit copilul că sufletul acestuia se află acum în Rai”, a declarat artistul în fata presei. Depăsind această întâmplare, Michael Lassel a continuat să creeze. Nemteste, cu minutie si perseverentă. Lucrările sale se află acum în cele mai importante muzee din Germania, Japonia sau Singapore, la Tate Gallery din Londra sau în colectii particulare nu mai putin celebre, precum cea a familiei Baur din Elvetia, a ducilor de Beaufort, a descendentilor lui Napoleon Bonaparte, ori în companii precum Texaco Oil din Statele Unite. Ce-si mai poate dori un artist si un om ca Michael Lassel, care declară că fiecare zi este perfectă?
„Dacă, prin minune, m-as trezi cu un cal în curte, as fi cel mai fericit. Dorinta mea ar fi să îmbătrânesc împreună cu el.”
|
de Adina Scutelnicu 6/2/2015 |
Contact: |
|
|
