Harpa din Camera Alăturată
Sunetul harpei se auzea discret din camera alăturată cum învăluia în sunete ei cristaline interiorul încăperii. Prin reflexii multiple, sunetele se întretăiau si se amestecau armonios unele cu altele, conferind savoare discutiilor purtate între Edith si Edan, doi tineri aflati la începutul primăverii vietii. Cu fetele îmbujorate, se priveau unul pe altul ascultând instrumentul muzical manevrat cu virtuozitate de către Helena, sora lui Edan, studentă la conservatorul din localitate. Prin usa capitonată, deschisă larg privirii celor doi, se putea observa silueta elegantă ce mânuia fermecătorul instrument cu coarde fără să manifeste nici cel mai mic efort. Harpa cânta ca de la sine si nicio tresărire nu se distingea pe fata artistei, ci doar calmul trecerii vântului peste iarba câmpiei în miez de vară sub un cer senin de amiază.
— Nu este minunată această melodie?, întrebă Edith în timp ce îsi legăna capul în ritmul lent al cântecului. Ai impresia că vine de pe un alt tărâm, adăugă ea zâmbind către Edan.
— Farmecul auditiei derivă din calitatea specială a interpretării, spuse Edan si adăugă imediat:
— Dar este necesară o muncă sustinută pentru a ajunge la o astfel de virtuozitate si nu oricine distinge chemarea lăuntrică a muzicii ce se revarsă spontan din suflet. Numai cine are o chemare de artist poate întelege asa ceva, încheie el si închise ochii pe măsură ce acordurile se revărsau în cascadă peste simturile sale.
— Dar cum a ajuns Helena să interpreteze această piesă muzicală? Am impresia că harpa cântă singură si artistul doar o priveste cu blândete!, spuse Edith cu entuziasm.
Edan se ridică, merse către fereastră, privi în depărtare la nesfârsitele lanuri de grâu ce se legănau coapte în bătaia vântului si zâmbi de îndată ce îsi ridică privirile spre albastrul cerului. Se simtea plin de entuziasm si bucurie în acea după-amiază de mai. Cugetarea îi străbătea întinsele spatii ale imaginatiei atent cultivate printr-o lectură menită să îi înalte spiritul. Cu o astfel de trăire lăuntrică, se întoarse spre Edith, îi surâse si îi spuse:
— Helena nu a cântat asa dintotdeauna, tăcu misterios si adăugă, ci numai după ce a ajuns să cunoască tainele interpretării armonice. După aceea, treptat, s-a transformat ca om si artist până când harpa a început să emită sunete ca de la sine!
Ochii lui Edith rămaseră uimiti privind fata lui Edan care strălucea în bătaia soarelui asemenea unei efigii de pe fatetele unei monede antice. Părul său brunet spre castaniu se armoniza cromatic cu usoara paloare a fetei sale linistite, dar brăzdate uneori de gânduri ce îi aprindeau strălucirea ochilor sub bolta unei frunti înalte. Imediat, el continuă:
— Interpretarea armonică se aplică la orice disciplină artistică si presupune distingerea tonurilor fundamentale din care, ulterior prin compozitie, iau nastere toate partiturile muzicale autentice.
— Te rog să îmi dai mai multe detalii, spuse Edith, fiindcă pregătirea mea, bazată mai mult pe matematică si rationament, nu mă ajută prea mult să înteleg la ce anume te referi. Dar vino mai aproape, fiindcă doresc mai multe amănunte!
Edan clătină din cap cu aprobare, se aseză la masa din fata lui Edith, o privi cu simpatie si îi spuse:
— În orice disciplină se aplică principiul descoperit în fizică si anume că materia rezultă din asamblarea unor părti, sau tonuri fundamentale, ce nu mai pot fi divizate, în principiu, mai departe. Acestea sunt numite cuante si din ele, conform anumitor reguli, se poate constitui orice fragment de realitate.
Edith clătină din cap cu încuviintare si adăugă la cele spuse de Edan:
— Ai dreptate, aceste cuante, care initial se limitau doar la molecule si atomi, constituie obiectul de studiu al fizicii si ingineriei moderne. Descoperirea lor a adus multă lumină asupra întelegerii universului si continuă să atragă cercetarea din întreaga lume.
Edan consimti si continuă:
— De exemplu, în artele vizuale tonurile fundamentale cele mai simple sunt reprezentate de culorile curcubeului, din care se pot deduce prin combinatie orice alte nuante posibile. Si atunci, întreaga măiestrie constă în a îmbina armonios aceste elemente de bază pentru a rezulta un tablou de valoare.
— Cu alte cuvinte, talentul unui artist se rezumă doar la deprinderea stiintei de a distinge si combina aceste tonuri similare cuantelor fizice?, întrebă Edith asteptând clarificarea notiunilor prezentate de către Edan.
Edan deschise un frumos set de piese de sah realizate din portelan si le aseză pe o tablă de lemn lăcuit cu cadru de mahon pe care erau notate cu litere si cifre albe pe margine coloanele si rândurile sirurilor de pătrate ce alternau colorat între alb si maro. Fiecare piesă o lua cu atentie, o privea în lumina ce se revărsa discret dinspre fereastră si o aseza la locul cuvenit conform regulilor jocului de sah.
— De exemplu, aceasta este o tură, spuse si luă piesa în mână. Ce poate face ea pe tabla de sah?, întrebă pe Edith si privi către ea pentru răspuns.
Edith se uită atentă la piesa indicată de Edan si spuse:
— O tură poate să se miste doar pe coloana si rândul ce se intersectează în dreptul pozitiei pe care o are pe tablă, spuse ea nedumerită.
— Ai dreptate!, răspunse Edan. Conceptul de tură reprezintă un ton fundamental al jocului de sah, dincolo de care nu mai ai ce explora. Dacă ea s-ar putea misca si altfel, fie nu ar mai fi o tură, fie nu am mai putea vorbi despre jocul de sah, corect?
Edith răspunse afirmativ dând din cap spre aprobare si Edan continuă:
— În privinta sahului avem sase astfel de tonuri fundamentale date de piesele utilizate: rege, regină, nebun, cal, tură si pion. Pentru a începe să deprinzi acest joc, este necesar să distingi si să întelegi ce poate realiza fiecare piesă în parte!
— Dar cum se aplică acest lucru la muzică, fiindcă de aici am plecat cu discutia noastră?, întrebă nerăbdătoare Edith.
— Simplu!, răspunse Edan. În muzică există asa numitele tonuri fundamentale care au fost grupate sub forma gamei de opt sunete: do, re, mi, fa, sol, la, si si do, adăugă si se opri pentru a urmări dacă Edith a înteles.
— Stiam acest lucru!, spuse Edith. Nu înteleg unde se află noutatea aplicării notiunii de ton fundamental în interpretare!
— Iarăsi este simplu răspunsul meu, zise Edan. Aceste sunete au o corespondentă precisă legată de folosirea unui anumit instrument muzical. Practic, înainte de a discuta despre redarea unei partituri, este necesar să identifici precis conditiile în care aceste tonuri vor putea fi emise, de exemplu de o harpă, astfel încât do-ul să fie do, re-ul să fie re si asa mai departe.
— Tot nu înteleg prin ce se remarcă interpretarea lui Helen de cea a unui alt artist din acest punct de vedere!, exclamă Edith.
— În interpretarea armonică, mai întâi, se deprinde emiterea distinctă si curată a fiecărui ton, mergându-se până la redarea precisă a fiecărei tonalităti muzicale, fapt care necesită concentrare, răbdare si profunzime, spuse Edan.
— Cu alte cuvinte, trebuie să insisti până ajungi să stăpânesti deplin emiterea acestor sunete?, întrebă surprinsă Edith.
— Cam asa ceva!, confirmă Edan. Nu este simplu să dedici studiului o singură notă muzicală pe parcursul unei zile, nu-i asa?
Edith se ridică de pe scaun si se îndreptă către un dulap cu vitrină, unde erau expuse mai multe instrumente muzicale: o vioară, un flaut si un nai, toate asezate cu grijă în cutii protectoare deschise privirii. Explorând cu grijă suprafata lor spuse:
— Cred că este teribil de plictisitor să interpretezi câte o singură tonalitate până când o înveti pe deplin! Nu cred că as fi în stare de un astfel de efort!
— Nu neapărat, răspunse Edan, fiindcă adevărata taină a învătării armoniilor fundamentale se află în faptul că niciodată un ton realizat, indiferent de instrumentul muzical, nu va semăna cu cel precedent. O diferentă va exista mereu, asa cum niciun fulg de zăpadă nu este identic în întregime cu altul!
— Sau cum nicio floare nu este la fel cu alta!, adăugă soptit Edith.
Edan sesiză remarca lui Edith si comentă mai departe:
— Sau cum nicio plantă sau fiintă din lumea aceasta nu seamănă deplin cu alta, adică există ceva unic în ceea ce se întâmplă în fiecare clipă si în fiecare loc din univers. Lucrurile pot fi similare, dar niciodată identice!
Edith surâse, iar chipul ei luminat de acel zâmbet îi conferi o imagine de neuitat pe care Edan o retinu imediat si îi răspunse, la rândul lui, privind cu o strălucire aparte către ea. Dar tocmai atunci, melodia din camera alăturată încetă si Helena apăru în pragul usii. Îi privi pe amândoi si spuse:
— Ca o completare a discutiei voastre, pe care întâmplător am auzit-o în timp ce interpretam partitura muzicală, este faptul că de îndată ce vei ajunge să executi cu precizie si fără să te mai gândesti o anumită tonalitate, vei putea să te concentrezi exclusiv pe armonia compozitiei si să urmezi, asemenea unui fluviu, albia inspiratiei celui care a realizat o capodoperă artistică!
Si imediat, ca din întâmplare, corzile harpei prinseră a vibra puternic în bătaia vântului ce intra năvalnic pe fereastră în acea după-amiază de vară cu putin timp înainte de asfintit. Sunetul lor făcu să tresară pe Edith si Edan, care involuntar se priviră unul pe altul pe măsură ce tonurile fundamentale emise de instrumentul muzical se estompau în lumina crepusculară a soarelui, ce îsi trimitea curcubeul de culori elementare peste fragmentul de univers al lumii terestre. Si harpa din camera alăturată tăcu doar pentru a face loc altor instrumente să îsi trimită mesajul lor în cuprinsul existentei ce înglobează armonios întregul joc al muzicii fără de sfârsit.
|
Octavian Lupu 6/1/2015 |
Contact: |
|
|
