Santa Cruz ....
…CALIFORNIA, mențiune obligatorie, căci Santa Cruz mai sunt multe în lume, răspândite în imperiul hispanic.
De la mijlocul secolului XIX, de când statul apartine SUA, probabil nu s-a gândit nimeni să schimbe numele acestui oras-statiune, chiar dacă arhitectura s-a schimbat, realmente nu mai poti să spui, asa cum obisnuim în Europa, uite, chestia aia e-n stilul specific hispanic, sau si mai gogonat, stil mexican.
Cu exceptia unor monumente ale misionarilor, refăcute după cutremure, de mai multe ori și nu totdeauna din materialul clientului și a unor clădiri din San Francisco, despre care ni se spune mereu că ar păstra ceva din stilul victorian, ai fi în plin hazard să afirmi ceva précis.
Că la Nord de San Francisco ar exista localităti, mai corect, locații, care aduc a Riviera franceză sau a stil Italian este discutabil și asta. Dacă dorim să folosim cuvântul stil pentru ceea ce este American, atunci ne vom referi la ceva ce există sau nu. În noua conjunctură continentală s-a ivit ceva cu totul nou.
Initial, cei ce au venit aici de pe toate continentele au construit după puteri, după cum au vrut, cu ce au avut. Sutele de corăbii abandonate for ever de căutătorii de aur au fost deposedate de cabinele care au devenit locuințe. În conditiile climei blânde și fără ploi multe sau furtuni, s-au clădit lejer orase din lemn, apoi din tot felul de prefabricate.
Varietatea este desăvârsită, ea înglobând si cartierele lovite de monotonia unor producturi în serie. Americanii imprimă locuințelor proprii ceva din individualitatea fiecăruia. Regret că am spus oras-stațiune, căci singurele argumente ale asemănării cu ceea ce în Europa definim astfel ar fi situarea la Pacific într-o formă în care sunt atrași turiști din interiorul continentului de o anume industrie de entertainment, cazinouri, hoteluri, montagne-russe, porturi pentru ambarcațiunile de agreement, piste pentru vehicole de tot felul.
Desigur, industria a fost lăsată mai încolo, în Bay Area, de care, totuși aparține și Santa Cruz County, așa că aici, în afara locatarilor permanenți, cu locuri de muncă în entertainment și tot ce ține de servicii, există casele de vacanță sau week end, vile pe plajă sau în pădurea de pini roșii de pe coline, sunt ranch-uri și plantații de căpșuni, viță de vie etc. De fapt sezonul estival e o noțiune inexistentă, el este permanent într-o zonă cu un singur anotimp.
Asezarea este imensă, de fapt casele din pădure te însoțesc până la țărm din cochetul Los Gatos, care se leagă de San Jose și tot asa, totul se leagă într-o conurbație, care invadează, cu aglomerări sau spații de respiro golful Monterey, deschis panoramic spre Pacific, deosebit de golful-lagună, San Francisco, abia deschis prin poarta de aur, Golden Gate.
Cine vine dinspre interior, merge direct la ocean deobicei, parcând mașina cât mai aproape de Wharf-ul care pătrunde cu piloni înalți în ape. Pasarela, este deosebit de lungă, pe ea s-au clădit magazine și restaurant, adăposteste o corabie artizanală. Ceva spațiu pentru mașini, pescari și păsări. Se vede, undeva, în zare, Monterey, ceva mai aproape e Aptos-Capitola.
Pe fundul oceanului stim că există ramificatii ale sistemului de falii tectonice San Andreas, toate cu nume de sfinti, San Gregorio, San Simeon, un canion submers comparabil cu Grand Canyon of Arizona, un munte submers, aproape de Monterey, poate cel mai înalt, în profunzime.
Locurile acestea au fost vizitate de Steinbeck, a se citi LA EST DE EDEN, sau de Robert Louis Stevenson. Primul teatru californian s-a ridicat tot aici, lângă Pacific.
|
Lucian Bureriu 6/1/2015 |
Contact: |
|
|
