Destin
Îmi port singur crucea,
strivit de povara gravitatiei
într-o celulă efemeră a timpului.
E frig, e beznă, e mister...
Lăsati-mă să evadez
din întuneric la lumină!
Vreau să-mi primenesc sufletul
dincolo de orizont,
în peregrinări prin necuprins.
La răscruce de gânduri,
voi oferi trecătorilor
câte un buchet de cuvinte.
Când va sosi clipa
si zborul se va frânge pe aripile visului,
acoperă-mă Doamne cu pulbere de stele
din linistea deplină si armonia celestă.
Sau mai bine,
fă din mine Doamne un spectru de culori
pentru cele patru anotimpuri terestre.
În fiecare zi,
mă veti găsi - de la răsărit la asfintit -
pe flori, pe buze sau morminte.
Dor de necuprins
Înăuntru e trist
si afară-i tăcere,
de parcă lumea s-a ascuns printre anotimpuri.
Alături e beznă
si-n suflet, lumină,
de parcă îngerii mă cheamă la credintă.
Salvează-mă Doamne
din povara gravitatiei,
să zbor cât mai aproape de cer.
Acolo sus,
în dor de necuprins,
primeneste-mă Doamne în pulbere de stele!
Este dorinta mea
pentru vesnicie:
să mă presari pretutindeni pe Calea Lactee
|
Vasile Tudor 5/23/2015 |
Contact: |
|
|
