A love story ?
De o bună bucată de vreme mă frământă gândul să scriu despre câteva personalităti (literare) - una, două, câte oi fi în stare, - ale căror opere sunt mai putin vehiculate astăzi, lăsate undeva în arhivele timpului, urmare (ne)firească a trecerii dintr-o generatie într-alta, dintr-o epocă într-alta, ori Dumnezeu stie de ce.
Am trecut odată pe „acolo” cu William Saroyan când Soul Paper a pus (excelent) în scenă piesa lui „The time of your life”, pe urmă mi-am amintit de Damian Stănoiu cu romanele lui satirico-humoristice, fie ecou al vietii monahale pe care a trăit-o vreo 2 ani : „Alegere de staretă”, „Necazurile părintelui Ghedeon”... fie dulci-amare reeditări ale anilor laici cu „Camere mobilate”si domnisoare trecute bine de vârsta a doua.
Dar... Damian Stănoiu e omul toamnei cu soarele în „fall” si grijile zilei de mâine...călugării lui luând în serios pregătirile de iarnă, camerele mobilate devenind preocupare majoră în functie de capacitatea godinului de a încălzi camera, ori de posibilitatea unor instalatii sanitare cât de cât civilizate; (chiuvetă în cameră, eventual).
Da, dar acum e mai, înfloresc ciresii, cerul e sus, miroase prăpăstios si suntem gata -gata să intervenim dubios fantezic lălăind momente fie vechi, fie noi...
Cine zice că timpul se lasă compartimentat în secvente egale si, mai ales, că acceptă ritmicitatea metronomică a traducerii lui în termeni umani se însală amarnic ori se dezice renuntând să si-l apropie si să-l chestioneze.
Eram într-a X-cea, cred, într-un liceu prestigios din capitală, cu profesori de „modă veche” suspiciosi, autoritari si informati (poate formati) fără cenzura vremii, vârsta cerea orizont deschis-fără limită- permisiunea imagistică a lumii trecea pe lângă noi, aveam acea inconstientă sublimă când totul e posibil si, indiferent cât de prudenti încercau părintii să ne facă, săream dincolo de gard ignorând riscul.
Citeam în ore total absentă la ceea ce se s-ar fi putut întâmpla si-mi amintesc momentul când profesoara de română, desteaptă, aspră si chiar arogantă, la orele căreia îmi întrerupeam de obicei lectura, m-a surprins citind: „Citesti în ora mea... si dacă e o prostie te duc la cancelarie si stii ce urmează”. Nu era o prostie, stia... si am promis cuminte că nu voi repeta obrăznicia la orele ei (dânsei!).
Cum am găsit acasă romanul ăla care ar fi trebuit să dispară cu multe alte cărti, nu-mi aduc aminte, dar era „This Above All” scris de Eric Knight, scriitor britanic, deci interzis.
Ce lume!
Război intens, feroce - ce zic - un soldat abia scăpat din dezastruosul Dunkirk, o Londră stupefiată de ceea ce se poate întâmpla, nelinisti personale, dar mai ales chinul întelegerii care nu vine pentru că totul pare nefiresc într-o încâlceală total anormală, un soldat a cărui uniformă pare a altuia se recompune ca om într-un efort absurd cumva pentru că viată i se desfăsoară dincolo de el undeva în oglinda enormă a reflexiei impuse.
Soldatul e Clive într-o permisie simulată conclusiv si, cum stie exact despre ce este vorba, decide să închidă portile în urma lui...ce contează un dezertor?
Harababură istorică războiul, fără discutie si cum stiu oamenii s-o disciplineze, s-o reaseze în rafturile firescului e un mister. Ori poate nu tocmai.
Pe Clive îl descoperă Prue sau el o descoperă pe ea, cine stie...căpita de fân în care el doarme e numai un pretext si, ceea ce este sigur anacronic în conjunctură, se întâmplă simplu fără farafastâcuri, păsit în afară în acel spatiu al inconstientei dorite, cea pe care conventional o numim iubire...ilogică, pasionată inoportună dar vital necesară chiar si atunci când tragismul se întâmplă fără glorie ,,pur si simplu": bombardament, spital, moarte.... nu există sansă to „leave happily ever after” chiar nici atunci cand destinul pare a fi devansat.
Sună interesant, nu-i asa?
Romanul acesta, al lui Eric Knight, este considerat unul dintre cele mai importante creatii literare britanice în care cel de al doilea război mondial impune existente, regimentează destine, filtrează capacitatea umană de a fi si, mai ales, provoacă gândirea punându-i la încercare luciditatea analitică; inteligent, cultivat chiar nescolit, Clive are viziunea dezastrului individual, dar se subordonează ansamblului asa cum Prue o trăieste cu intensitatea inevitabilului.
Ne uităm ocazional în urmă, băgăm de seama superficial de cele mai multe ori cam ce se întâmplă acum, trebăluim în sperantele lui va fi si lăsăm timpul să ne scape printre degete... cam asta ar fi ideea recapitulării acesteia cu un roman care încântă adolescenta implicând la scara majoră a razboiului atingerea personală a mortii.
Nb. Eric Knight -1897-1943- ( moare în accident de avion la scurt timp după aparitia romanului „This Above All” si este cunoscut în lume mai ales ca autor al romanului (si filmelor) Lassie.
mai 2015 Toronto
|
Maria Cecilia Nicu 5/18/2015 |
Contact: |
|
|
