Părintii mei
Despre părinti vorbesc din când în când,
Desi îi văd din ce în ce mai des,
Dar stăm de vorbă mai ales în gând
Si-i chem prin somn, în noapte mai ales.
Nu i-am văzut în plină zi sezând,
Iar truda lor si mie mi-a dat ghes;
Despe părinti vorbesc din când în când,
Desi îi văd din ce în ce mai des.
Îi văd mereu prin fata mea trecând
Si amintiri de prin adâncuri ies.
Icoana lor mă ocroteste blând
Si chipul lor în ochii mei se tes.
Despre părinti vorbesc din când în când.
Tablou cu săraci
Si azi mai întâlnesti desculti
Pe la orase si prin sate.
Chiar dacă nu-s asa de multi,
E semn că sărăcia bate.
Nu doar copii, ci si adulti
Au tălpile adânc crăpate;
Si azi mai întâlnesti desculti
Pe la orase si prin sate.
Si guri cu dintii parcă smulti
Si ochi cu pleoapele lăsate
Poti la tot pasul să asculti,
Cum pe vecie ne-ar fi date.
Si azi mai întâlnesti desculti.
Pe cât se pare
Pe cât se pare-i mult prea timpuriu
Să dea în rod livezile de pruni.
Si-acum un an au înflorit târziu,
Iar anul parc-a fost din cei mai buni.
Spunea chiar si o babă din Goruni
Ce omul ei zicea când era viu:
Pe cât se pare-i mult prea timpuriu
Să dea în rod livezile de pruni.
Pe toate cele câte azi le stiu
Le-am învătat în timp de la străbuni
Si tot am vrut la fel cu ei să fiu,
Să mă adun cum roadele aduni.
Pe cât se pare-i mult prea timpuriu.
Depărtările
Depărtările mi se par tot mai stinse,
Poate că au îmbătrânit prea devreme.
Abia se mai văd la distante întinse,
Iar vântul, cu glas omenesc parcă geme.
Neguri învăluie câmpii necuprinse
De privirile rătăcite-n dileme;
Depărtările mi se par tot mai stinse,
Poate că au îmbătrânit prea devreme.
Mi-s tâmplele parcă mereu mai încinse
Si glasuri de taină încep să mă cheme.
În mrejele vremii sunt stelele prinse,
De facerea noptii doar gândul se teme.
Depărtările mi se par tot mai stinse.
|
Vasile Filip 5/7/2015 |
Contact: |
|
|
