„Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare." - Petre Tutea
„Am stat 13 ani în temnită pentru un popor de idioti”
Petre Tutea a fost un român anapoda.
Comunist convins, „dumirit” la legionarism, pentru a muri în 1991 sub steagul galben al Partidului National Liberal.
Adulat în anii ’90, apoi dispretuit pentru dogmatismul său de suetă, azi e pretutindeni pe Facebook cu citatele sale celebre si cu fesul de noapte pe cap.
Petre Tutea se naste in 1902, în satul Botenii de Muscel, (judetul Arges). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, si la Cluj.
Tot la Cluj face si Facultatea de Drept, unde îsi ia titlul de doctor în stiinte juridice.
În perioada studentiei devine un comunist convins si scrie la revista “Stânga”. Lucrează la Ministerul Economiei Nationale si este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta si Moscova.
Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica si altii. Colaborează la revista “Cuvântul” a lui Nae Ionescu.
Influenta acestor personalităti ale culturii românesti îi va marca viata. Tutea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar. În cadrul Guvernului National-Legionar, Petre Tutea a îndeplinit functia de Director în Ministerul Economiei Nationale.
Între 1940 si 1944 a fost Sef de sectie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Nationale. După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temnită trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava si Ocnele Mari. După gratii tine adevărate predici cu paralele între între Platon si Hristos, între păgânism si crestinism.
“Constantin Noica mi-a povestit că în inchisoare, la un interogatoriu care se prelungea peste măsură, anchetatorul a sfârsit prin a proclama răstit, cu titlu de avertisment: «Ascultă, eu l-am anchetat si pe Tutea!»
Era pentru el o dovadă de extremă competentă, o încununare profesională de tipul doctoratului, o proba supremă. Călăul se legitima prin anvergura victimei”, nota, în 1990, Andrei Plesu. Petre Tutea a trecut testul timpului si a cucerit retelele de socializare. Astfel de poze sunt peste tot pe Facebook
Filozofie în Cismigiu
Tutea a fost eliberat din închisoare în 1964, cu sănătatea subrezită.
Cu greu si-a găsit o garsonieră la etajul opt al unui bloc de lângă parcul Cismigiu, din Bucuresti.
În parc practica un tip de activitate didactică precum vechii filozofi greci: se plimba cu tinerii pe alei, învătându-i diferenta dintre lumina soarelui în amurg si la răsărit, între prostie si spirit, între necredintă si credint.
A publicat articole (majoritatea sub pseudonim) în revistele de cultură si a supravietuit datorită meselor gratuite de la cantina Uniunii Scriitorilor.În tot acest timp a fost supravegheat în permanentă de Securitate si i s-a înscenat o delincventă, fiind arestat în holul unui hotel, sub învinuirea de speculă, nedovedită.
După decembrie 1989, cunoaste o popularitate fulminantă.
Primeste în garsoniera sa zeci de ziaristi, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: tutismul.
Marian Munteanu, liderul Golaniadei din 1990, se declară un discipol al lui Tutea. Petre Tutea publică mai multe cărti, dar talentul lui nu e acela de scriitor, ci de orator. Astfel, Tutea a rămas celebru cu o culegere de vorbe memorabile. Andrei Plesu a scris despre popularitatea târzie a lui Tutea ca despre un ultim ghinion al vietii lui:
“I-a fost hărăzit să ajungă un personaj «mediatic» în faza crepusculară a evolutiei sale, pe un fond de uzură fizică si psihică greu de compensat fie si printr-o exceptională înzestrare nativă”.
Tutea moare la 3 decembrie 1991, dimineata. Avea 89 de ani.
Este dus de la Bucuresti la Boteniul natal cu o masină care transporta morcovi. Înmormântarea are loc în ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de veci făcîndu-l într-un car tras de boi. Cei prezenti la înmormântare sustin că nici măcar nu erau boi. Erau vaci.
“Nu mă consolează de faptul că sunt român decât Eminescu, Blaga, Nae si răcoarea câtorva biserici”- Petre Tutea
De la stânga la dreapta si apoi la centru
„Eram un prost – avea să declare Tutea la bătrânete – la vârsta la care Eminescu scria «Luceafărul», eu jucam turca marxistă”. Petre Tutea a fost un tânăr de stânga. Preluase o butadă a unui filozof francez:
“Cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil!”.
Trecerea lui Tutea la legionarism s-a petrecut în Germania. Acolo s-a întâlnit cu Nae Ionescu înfocat teoretician al dreptei românesti din perioada interbelică.
"Te-ai dumirit si tu, Petreche", i-a spus Nae Ionescu. Tutea a trecut astfel de la ateism la ortodoxism. El a rămas în memoria multor români cu o comparatie între crestinism si ateism:
“O babă murdară pe picioare, care sta în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor”.
Tutea a murit ca liberal. Cum a trecut la liberalism? A explicat într-unul dintre multele interviuri acordate după 1990.
“Daca a urcat pana la mine ditamai animalul, din delicatete... i-am semnat adeziunea”.
“Animalul” pomenit de Tutea era Dan Amedeo Lazarescu, unul dintre initiatorii reînfiintării PNL-ului după Revolutie. Legenda spune că liftul nu a functionat în ziua cu princina, iar Tutea a fost înduiosat de efortul lui Lazarescu, care, la 72 de ani, urcase pe scări opt etaje pentru el.
„Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile si victoriile acestei tări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeste si asa”… Petre Tutea
|
Dumitru Constantin 5/1/2015 |
Contact: |
|
|
