Constantin Rădulescu-Motru
„Viitorul este continuarea trecutului.”
Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) a fost filozof, psiholog, unul dintre cei mai mari si printre primii psihologi români, om politic, academician, personalitate marcantă a României primei jumătăti a secolului XX. De la moartea lui au trecut, iată, 58 de ani. A urmat liceul la Craiova si simultan Facultatea de Drept si Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti. L-a avut profesor pe Titu Maiorescu, cu care a devenit prieten, între ei realizându-se legături spirituale puternice si de durată, amândoi plecând într-o călătorie în Austria, Germania si Elvetia, vizitând universităti prestigioase din unele centre culturale si stabilind contacte cu aceste tări. Între 1890 si 1893 se statorniceste în Germania. După ce studiază un semestru la München, se mută la Leipzig. Acolo, timp de trei ani, lucrează în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează si alte cursuri care-i folosesc la îmbogătirea cunostintelor. În 1892 îsi adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu. Un an mai târziu, devine doctor în filozofie. Între 1895 si 1899 este bibliotecar la biblioteca Fundatiei Universitare Carol I, în 1918 devine director al Teatrului National din Bucuresti, în 1929 este primit în Academia Română, iar în 1938 devine presedintele acestei institutii, functie exercitată până în 1941.
Lucrarea sa de început a fost intitulată F.W. Nietzsche. Viata si filosofia, elaborată în 1897, apoi au urmat alte lucrări, printre care si Sufletul neamului nostru. Calităti bune si defecte - 1910, Românismul. Catehismul unei noi spiritualităti - 1936, Psihologia poporului român - 1937 si lista se încheie cu Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă si destin - 1942.
Psihologia Poporului Român are ca moto: „În om este atâta realitate câtă este în el energie de muncă”, concentrând în această lucrare rezultatele analizelor lui privitoare la sufletul poporului românesc. Primele două capitole ale acestei lucrări sunt intitulate: Psihologia poporului român si Despre sufletul neamului nostru, calităti bune si defecte. Trăsăturile pe care le stabileste pentru poporul român datează dinainte de cele două războaie mondiale, ele fiind conditionate de fondul biologic ereditar, mediul geografic si de caracterele institutionale dobândite în timpul evolutiei istorice. Ajunge la concluzia că tehnologia si dezvoltarea civilizatiei nu au schimbat prea mult societatea contemporană. De apreciat este interesul deosebit pe care l-a manifestat pentru stiinta care se ocupă cu studiul psihicului, al însusirilor psihice ale poporului nostru, bineînteles cu posibilitătile de analiză si investigare ale acelui timp.
Considerând cunoasterea sufletului unui neam ca fiind o adevărată „operă de stiintă”, C. R. Motru expune o analiză sumară dar precisă, într-un limbaj clar si destul de convingător. Cu cât un popor are o cultură mai veche si mai originală, spune el, cu atât stiinta despre sufletul său are de cercetat un obiect mai singular. La popoarele cu o cultură mai nouă si nu atât de originală, si aici încadrează psihologia socială a poporului român, dificultătile cercetării sunt destul de mari.
După cum psihologia fiecărui individ depinde de idealul pe care îl are, tot asa stiinta psihologiei sociale depinde de idealul pe care îl urmăreste fiecare popor, dar, cred că în primul rând, acest ideal trebuie să existe. În această idee C. R. Motru afirmă că „Forta unui popor nu vine de pe urma cultivării tendintelor antagoniste, ci din convergenta tendintelor spre un scop”. Este adevărat, fiindcă se poate trăi, din păcate, si fără ideal, numai cu interese meschine.
Vorbind despre defecte, C.R. Motru descrie si exemplifică individualismul sufletului românesc: „Românul vrea să fie absolut la el acasă, cu o părticică de proprietate cât de mică, dar să fie a lui”, fapt ce nu implică spiritul de initiativă în viata economică, ca prioritate, si sugerează ideea că poate fi schimbat acest defect datorat factorului biologic ereditar, prin educatie, într-un individualism institutional. Pe de altă parte „Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însusi, ci acela care n-a iesit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei”, în acest mod el contribuie la desăvârsirea idealului solidaritătii, impusă de împrejurări si de traditie. Sufletul său gregar i-a folosit la mentinerea unitătii limbii si a bisericii: „În împrejurările vitrege prin care a trecut neamul nostru, gregarismul sufletesc a fost o binecuvântare pentru noi…”. Cu timpul gregarismul nu a mai folosit, s-a produs o schimbare, s-au diferentiat aptitudinile si caracterele, si odată cu progresul statelor moderne au fost necesare individualităti puternice.
Furat de un „dulce” idealism, C.R. Motru nu poate să nu remarce elanul (uneori exagerat) si curajul românului. Fac o paranteză si aduc în cunostintă aprecierea filozofului-poet Lucian Blaga (1895-1961), anume că elanul este structural si înrădăcinat fiintei noastre, iar desfiintarea elanurilor metafizice ar însemnă „mutilarea fiintei umane”. Si continui cu remarca lui C.R. Motru: „Nu este tară cu oameni mai curajosi ca tara noastră românească! În front, la război; în ceată, la revoltă; în cârd, la vânătoare. Dar romanul izolat este blând ca mielul.[…] Lui îi place să se simtă în mijlocul multimii, să vorbească si să se ajute cu multimea. Specularea fortelor naturii prin industrie si comert, el o întreprinde numai în cazul cel rău, adică dacă nu poate fi functionar, avocat sau politician. Când are talent, el rămâne la avocatură, si la politicianism, adică la specularea cetătenilor săi. În acesta din urmă profesiune, sufletul românului câstigă o energie neîntrecută. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-o dată „om mare”. Si cum toti românii au râvna să ajute si să îndrume neamul, tara e coplesită de «oameni mari»!”
Vorbind despre perseverentă, sustine că toate popoarele au dobândit-o printr-o selectie: „Selectia s-a operat în trecut prin traditia în familie. Astăzi ea se operează prin vointă, în mod rational”. Mai vorbeste despre lipsa de perseverentă a românului la lucrul început, dar punctează: „El este neperseverent întrucât institutiile statului l-au obligat la improvizatii, de exemplu problema educatiei dirijate, soldate cu disproportia dintre numărul celor înscrisi în institute si al celor absolventi, alegerea unei cariere fiind un lucru important, de care nu s-a tinut seamă de multe ori. Românul este prin natura sa ereditară, perseverent la lucru”. Altă trăsătură negativă ar fi indisciplina în muncă pe tărâm economic, lipsindu-i „acel ceasornic ce determină un ritm regulat; românul munceste în salturi, îi lipseste spiritul comercial, este cheltuitor de timp, pierzând zile si nopti la petreceri”.
Pe lângă aceste caracteristici defavorabile, C.R. Motru atribuie românului mari calităti spirituale: primitor, tolerant, iubitor de dreptate si religios, calităti pe care le reia si le detaliază în lucrarea Românismul. Catehismul unei noi spiritualităti: „Românul este îndelung răbdător, conservator si traditionalist”.
Despre sufletul poporului nostru aminteste că el a dorit să realizeze un tip de cultură si acela a fost tipul culturii europene occidentale. „Este bine cunoscută finalitatea acestei spiritualităti, care, pe terenul vietii politice si sociale, poartă denumirea de spirit burghez”. Pentru acordul sau dezacordul între sufletul poporului român si spiritul burghez, Rădulescu Motru conchide: „Spiritul burghez aduce pe terenul vietii politice sentimentul de supunere fată de opinia majoritătii si respectul fată de obligatiile liber contractate”. De asemenea comertul este principal si cine reuseste în concurentă, are drept la beneficii, iar lupta se dă între indivizi cu drepturi egale, cultivându-se initiativa individuală prin asigurarea proprietătii individuale. „Legile fiind obligatorii, nerespectarea lor se datoreste unei educatii cetătenesti incomplete”. Nici pentru viitor, crede, adaptarea sufletului românesc la libera concurentă nu se va face usor, subiectivitatea caracteristică sufletului se va împotrivi întotdeauna. Timpul a fortat românul să încerce să se adapteze, dar modul în care s-a adaptat, este de discutat. C. R. Motru atrage atentia în mod vizionar: „De solutia pe care oamenii de stiintă vor da-o acestei probleme, depinde orientarea noastră politică si culturală în viitor. Suntem noi, românii, înruditi sufleteste cu burghezia occidentală, atunci ceea ce ne rămâne de făcut este să aplicăm principiile lor politice si economice, în mod sincer, înlăturând, pedepsind chiar cu brutalitate toate apucăturile care ne depărtează; vom fi burghezi sinceri, nu de paradă. Suntem noi, românii, dimpotrivă, străini sufleteste de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne rămâne de făcut este ca, înainte de a copia legi si institutii burgheze, să începem prin a ne studia pe noi însine, ca să vedem cine suntem si ce putem. Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice, dar este rusine pentru poporul care n-are curajul să-si cunoască firea si destinul”.
Tot despre sufletul românesc spune că este „cel mai variat mozaic din câte se pot imagina”, adăugând că este totusi „o unitate care trăieste prin armonia functiilor sale, întocmai cum trăieste sufletul fiecărui individ în parte. Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultantă din sufletele românilor care au trăit si trăiesc; el îsi are firea sa proprie”. Si îsi va păstra, spunem noi, firea originală!
În altă lucrare a sa, despre poetul nostru Eminescu, Constantin Rădulescu Motru afirmă: „Este poetul românismului. Nu este simtire la el care să nu-si găsească ecou în sufletul românesc”; „Este pentru noi ceea ce este Goethe pentru germani; Shakespeare pentru englezi; Dante pentru italieni. El este geniul, în care s-au întâlnit, deopotrivă de ridicate, puterea de inventiune cu aceea de reflectiune critică. În poezia si proza lui, simtirile cele mai caracteristice ale vietii noastre nationale si-au găsit o expresiune artistică si nepieritoare. El este maestrul care a stiut alege metalul pur si nobil din minereul brut al sufetului nostru”.
În altă lucrare a sa, despre care sper că voi mai scrie, Constantin Rădulescu Motru insista asupra faptului că trebuie să ne cunoastem cu adevărat, Biologia si Psihologia punându-ne la îndemână destule mijloace prin care se pot măsura si clasifica aptitudinile unei totalităti sociale. Si are dreptate, fiindcă pentru a ne întelege trebuie să ne cunoastem bine si numai cunoscându-ne bine, vom sti clar ce avem de făcut.
Să nu ne aducem nici laude ipocrite, precum sustin unii că nu este popor pe lume mai inteligent, mai artist, mai religios, mai curajos, mai muncitor, ca cel românesc. Nu trebuie sa ne iluzionam întru totul, ci să apelăm, mai întâi, la sentimentul realitătii – echilibrul pe care-l invoc de fiecare dată! Fiecare popor are calitătile si defectele lui, ele cântărind în mod diferit; oriunde si oricând este posibil a îndrepta balanta spre binele acelui popor, el însumându-se binelui întregii lumi.
De aceea, orice initiativă de a da importantă lucrărilor personalitătii marcante a României - Constantin Rădulescu Motru - si a întocmi un studiu similar celui întocmit de el, cu scopul de a întelege sufletul românului, evolutia lui functie de vremurile noi si rolul României în Uniunea Europeană la acest moment, având la dispozitie o tehnică de investigatie modernă, este lăudabilă si binevenită.
Asteptăm de la tinerii cercetători rezultatele acestei munci laborioase, pasionante si le dorim succes. Să fie făcute în spiritul realitătii si al sentimentului de respect si dragoste de neam. Să nu se uite nici un moment că sufletului nostru păstrează imaginea oamenilor mari, a eroilor, conducătorilor puternici, regilor, pe care i-am avut de-a lungul istoriei noastre si care au stiut să lupte pentru binele acestui neam românesc, au crezut în menirea lui istorică si au imprimat o conduită demnă oamenilor, în acele vremi. Lasităti si înfrângeri au existat si vor mai exista pretutindeni, ele apartin răului acestei lumi si alcătuiesc partea dureroasă a sufletului celor cinstiti
- Carolina de Nord, SUA
|
Vavila Popvici 5/1/2015 |
Contact: |
|
|
