„Triptic de balet“ la ONB
Opera Natională Bucuresti a găzduit, sâmbătă seara, o premieră-eveniment, spectacolul „Triptic de balet“.De mai multe decenii, în traditia stagiunilor Companiei de balet a Operei din Bucuresti au fost adesea programate spectacole cu versiuni coregrafice selectionate pentru a panorama stiluri muzicale, solisti si personalităti diferite din lumea creatorilor de dans, precum Oleg Danovschi, Vasile Marcu, Alexa Mezincescu, Ion Tugearu. În majoritatea cazurilor a fost vorba de muzică preluată din repertoriul orchestral si instrumental, adaptat la o posibilă versiune dansantă.
Premiera „Tripticului de balet“ la care am fost invitati în weekend – si care a beneficiat de prezenta pe scenă a inegalabilei balerine Alina Cojocaru (foto) – nu dezminte aceste programări prin varietatea de maniere, proiectate spre contemporan în succesiunea modern la clasic si romantic. Desigur, suntem mai interesati de experientele unor mari coregrafi internationali si de formulele adoptate în regie si scenografie.Primul titlu a apartinut capodoperei debutului componistic al lui Procofiev, de acum un secol, „Simfonia clasică“ (prima reprezentatie în coregrafia lui Iuri Possokhov – scenografia Sandra Woodall – 9 aprilie 2010, cu San Francisco Ballet).
Am văzut o formulă echilibrată de dans contemporan, bazat pe modalităti si tehnici clasice, foarte „curat“ executate (în prima linie Bianca Fota – David Trzensimiech).Partea a doua a Tripticului, pe muzică din concertele de pian ale lui Mozart, a fost intitulată de celebrul coregraf Jiri Kylian, „Petite Mort“. Artistul a mai colaborat cu Compania românească de balet. Acum, Kilian a semnat si ambientul plastic al reprezentatiei. (Premiera mondială, cu Nederlands Dans Theater, în 23 august 1991). Parteneriatul cu Mozart nu mi s-a părut demonstrat, ci paralel, putând fi înlocuit cu orice altă derulare sonoră.
De aici, cred că aplauzele le-a meritat mai mult compozitorul, excelent cântat „în direct“ de Stefan Doniga. Aura romantică din finalul reprezentatiei, „Marguerite and Armand“, a fost oferită de titularul stagiunilor londoneze de la Royal Covent Garden, Sir Frederik Ashton, (scenografia Sir Cecil Beaton si maestru de balet Grant Coyle) subiectul fiind inspirat din romanul „Dama cu camelii“ de Alexandre Dumas-fiul, pe muzică orchestrată din „Sonata în Si minor“ de Liszt.La pian s-a aflat Stefan Doniga. Premiera londoneză de acum o jumătate de secol, dedicată cuplului Fonteyn-Nureev, este datată stilistic perioadei anilor ‘60, străină deja de dansul contemporan al secolului XXI. Cu o exceptie însă – superba evolutie, de un lirism gestual tragic, a Alinei Cojocaru (partener Adrian Enache) care a iradiat cu lumina personalitătii si artei sale întreg spectacolul. Ciprian Teodorascu a dirijat cu eroism orchestra teatrului, vădind preocupări meritorii ca stil, sunet, tempo.
Să adăugăm că interesul publicului pentru acest „Triptic“ este datorat, poate, si diversitătii stilurilor de dans, conditiei fizice, vigorii solistilor si ansamblului Companiei de balet din Bucuresti, într-un spectacol meritat de prima scenă muzicală a tării. Nu în ultimul rând, această premieră, în formula propusă, informează si scrie istorie datorită performantei manageriale a conducerii Operei din Bucuresti, capabilă să invite pe scenă asemenea celebrităti.
|
Grigore Constantinescu 4/29/2015 |
Contact: |
|
|
