Constantin Drăghici – o tinerete pierdută
Uitarea sau ingratitudinea sunt semnele nedrepte ale indiferentei fată de artistii nostri.
Întâmplător, mai târziu decât se cuvenea am aflat că îndrăgitul tenor Constantin Drăghici a părăsit scena vietii.
Prea putine stiri sau comentarii au însotit această tristă stire despre cel care, în tinerete,prin anii ’60, când se afla în debutul de succes al carierei sale, lansa slagăre de largă popularitate…”Am strâns toamnă după toamnă”.
Optiunea sa pentru cânt a evoluat, urmată cu darul de a “inventa” melodii, iar farmecul personal, încă din anii când studia canto la Conservatorul din Cluj, cu Lya Pop, continua să-i convingă pe cei care căutau tinere talente.
Îmi aduc aminte de impresia puternică pe care am avut-o urmărindu-mi colegii de la Conservator în spectacolele studentesti de operă. Constantin Drăghici, în acelasi an de studii cu mine, a făcut parte din rolurile principale în opera “Faust”, pregătită cu regizorul Eugen Gropsianu sau opera “Tânăra gardă” unde a lucrat cu Hero Lupescu.
Eram foarte mândru să-l văd alături de Meri Moraru, colegii mei, pe scenă, depăsind emotiile si realizând performante. După ce Constantin Drăghici cântase la Opera din Cluj, Ion Dacian l-a invitat ca solist al Operetei bucurestene, în mai multe distributii, ca june prim si june comic, partener cu Vali Niculescu, Constanta Câmpeanu, Cella Tănăsescu. Termină studiile la Conservator cu rezultate excelente, la prof. George Ionescu.
Era firească ascensiunea solistică, pentru priza la public si timbrul plăcut al vocii sale, jocul si compozitiile scenice. Dintre titurile repertoriul abordat, îl regăsim cu mare succes în “Marco Polo”, “Casa cu trei fete”, “Sânge vienez”, “Tara surâsului”, “Lăsati-mă să cânt”… După primele stagiuni Constantin Drăghici era un star al teatrului, asteptat, aplaudat si admirat.
Activitatea sa artistică se diversifică cu emisiuni de televiziune (debut cu “Nu esti de vină tu”) si radio, cu lansarea de slagăre, cucerirea titlului de laureat al Festivalului de muzică usoară de la Mamaia (cu melodia proprie, “N-ar trebui”), Premiul Discului-1964. Compozitiile sale au câstigat publicul românesc, din tinerete si până în ultimii ani de viată. Alături de Teatrul “Constantin Tănase” face turnee în Franta, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Înregistrează pentru case de discuri din Germania (Amiga, Show, BASF), participă la inaugurarea canalului german de televiziune în culori.
Destinul nu i-a fost tocmai prielnic după decizia de a rămâne, ca artist, în Germania, multi ani. Cântă si peste Ocean, la New York apare într-un mare concert de succes pe Brodway, cântă în programe de night club, musicaluri.
În Los Angeles colaborează cu Margareta Pâslaru si cu formatia lui Radu Goldis, în 1990 sustine un recital la Festivalul Mamaia.
Dorul de tară îl obligă să revină definitiv în România la începutul anilor 2000, cu bucuria reîntâlnirilor, însotit de amintiri si bune si rele, dar si sperante ce nu se vor împlini. Nu mai are satisfactia de a reveni în atentia publicului de radio cu melodiile lui Radu Serban (“Prea târziu”), “Luna la Mamaia” de Veselovschi, “O fată mai găsesti” de Mălineanu...Au trecut mai mult de zece zile de când ne-am despărtit de Constantin Drăghici fredonând cea mai cunoscută compozitie a sa, “A căzut o frunză-n calea ta”
|
Grigore Constatinescu 4/24/2015 |
Contact: |
|
|
