Oana Pellea aplaudată la Teatrului “Nalaga’at"
Găsindu-ne instantaneu în Yaffo, loc plin de capricii si surprize, admiram împreună cu Sara sotia mea, pot spune tot ce se putea vedea pe unde treceam, încăntându-ne cu privirile curioase tot ce zăream. Mai ales că în jur erau atâtea de văzut. Si credeti-mă că în Yaffo ai ce vedea, mai ales în asa zisa partea veche.
Era o adevărată zi călduroasă specifică iernilor israiliene. Pe cer se zăreau nouri trecători si soarele Mediteranei vroia să dispară. Se apropia chiar înserarea, iar vântul parcă prindea o putere si mai mare. Totusi privind străzile prin care treceam destingeam o adevărată reverie si animatie, iar betia noastră de atâta frumusete, nu ne dădea voie să nu ne gândim după aceste clipe vii acumulate de simturile noastre…
Asa se face că fără vrerea noastră ne-am trezit în fata Teatrului “Nalaga’at” situat într-un loc feeric a portului Yaffo. Surpriză mare. Sala teatrului găzduia Festivalul International “TEATRONETTO”. Intelegându-ne doar din priviri, eram deja în fata unei case de bilete. Tocmai în seara respectivă marea noastra “simpatie”, cunoscuta artistă OANA PELLEA, făcea capul de afis a unei piese de mare gust si de zile mari...
Cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR) din Tel-Aviv, România era prezentă cu monodrama “VOCEA UMANĂ” de Jean Cocteau, piesa interpretată de simpatia noastră, mult talentata OANA PELLEA, admirată de noi în toate distributiile ei din treatru si film. Piesa scrisă în 1927, jucată pentru prima dată în 1930 la “Comedia Franceză”, momentan spectacolul se joacă la Teatrul “Metropolis” din Bucuresti. Nu sunt cronicar de film sau teatru. Nu vreau să fiu subiectiv dat faptului că interpreta este preferata noastră, dar sinceritatea mea nu se poate exprima prin cuvinte când actrita, în spetă Oana Pellea stând pe un scaun sau simplu sprijinită de perete sau, în alte momente si jocuri ale scenei, unde ea cu mare credibilitate si a aranjamentului regizoarei Sanda Manu, toate la un loc sau, luând numai jocul ochilor si a privirilor ei combinate cu adevăratele scene de nostalgie realizate la cel mai mare nivel posibil, ele nu se pot exprima în cuvinte chiar de un cronicar de specialitate.
Toate acestea având si o supra-titrare în engleză si ebraică corespunzătoare i-a a dus piesei si Oanei Pellea aprecierile de rigoare si aplauzele la scenă deschisă, dar si faptul; că este îngrozitor ca tu să auzi tot, iar pe tine să nu te audă nimeni…
Ca fapt divers, poate legat de sfârsitul ultimei mele fraze, amintesc că Teatrul “Nalaga’at” apartine unui Centru cu acelas nume, fiind alcătuit dintr-o companie compusă din membrii surzi si orbi. Ei fiind remarcati prin prezentarea spectacolului, “ Nu numai cu pâine” atât în Israel dar si în lumea largă.
………………………………….
|
de Iosef-Ioju Haimovici 4/22/2015 |
Contact: |
|
|
