Tot mai des visez pământul
din Nopti cu lună pe Oceanul Atlantic (1966)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui;
trag plasele fire si rădăcini de ierburi oceanice
de parcă apa a luat carele cu otavă cosită.
În iulie-am fugit din Copenhaga spre satele lor,
am rămas pe malul câmpului si-am plâns după voi –
acasă mă scăldam ca păsările-n iarba de grâu,
si-adormeam în spicele pline de lapte.
În Danemarca n-am văzut drumuri de tărână
si-acest lucru l-as fi dus în brate pân-acasă...
si-acum, în Oceanul Atlantic visez pământul cu nefericirile lui.
Azi-noapte se făcea că lucrez într-o fermă străină,
numai pătule de porumb si hambare de grâu peste tot;
număram vârstele pe grăunte de stiuleti si de spice;
cele triste cu boabe de porumb, cele albe – cu sământa de pâine;
în loc de bani aveam boabe de porumb în buzunare;
la casa cinematografului dădeam câte două, trei boabe de grâu,
la baruri dădeam două căciuli de porumb, să danseze femeile;
se putea turna în părul lor semănătură de secară si alte seminte.
Preturile pe lume se vădeau peste tot în grăunte si boabe;
cumpărai o cameră de hotel cu cincizeci de boabe pe oră,cu-o sută de boabe îti alegeai o femeie-mbătată...
Deodată a venit un vânt să dărâme pătulele;
valuri de grăunte si boabe-au început să se ridice pe lume
oamenii săreau si se sprijineau cu barajele,
morile de vânt se miscau lovite de seminte în aripi,elicele morilor de apă si scocurile se rupeau de porumb...
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui;
se făcea că se pornise si apa pe sub noi;
din loc în loc se vădea că sunt amfore-ngropate
să cumpănească trecerea si-ntoarcerea lumiisi-acestea-si rătăciseră orologiile de ploaie si umezeală
încât ogoarele se preschimbaseră în lacuri,
si tot tăranii au sărit să sape santuri si-apeducte;
astfel apele se linisteau, amforele-si câstigau crugul orar
si tot tractoarele ieseau să pună capăt stihiilor –
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui...
Pe deasupra trecea pasărea de curând înviată;
ducea un peste-n plisc, si-l arunca-n pământ
si dintr-o dată oamenii se scăldau în sânge de peste,
dormeau pe mătase de carne de peste;
la baruri femeile se dezbrăcau câte patru pentru un hering;
o sticlă de gin scotian se cumpăra cu un peste de munte;
o hidrocentrală se cumpăra cu două cosuri de crap,
harta astronomică de construire a unei rafinării de petrol
se putea cumpăra pe o cărută de peste din lacul Suhaia.
Am smuls, am stârpit, am tăiat sălciile si răchitele –
e bine c-avem vapoare de pescuit si iarăsi e bine
să nu spargem toate lacurile de pe malul stâng;
oamenii pleacă din tări si li se-mprăstie casele,
de mare nevoie iese omul pe mare si-si părăseste copiii,multă bucurie când pleci, dar si multă, multă tristete,
tot mai multi muncitori pleacă de la casele si patriile lor –
Il tutto mondo č una paese...
dar vreau să mor ca un câine cu botul pe pragul de-acasă.
|
de Ion Gheorghe 4/22/2015 |
Contact: |
|
|
