Eugen Enea Khan Caraghiaur
Istoria îndepărtată a neamurilor este greu de descifrat, deoarece pe măsură ce ne îndepărtăm de vremurile noastre, dovezile certe se împutinează, iar la aceasta se adaugă părerile prea putin fundamentate stiintific ale unor istorici, care au fost însă preluate din generatie în generatie, iar acest lucru tinde să se contureze ca dogmă. Iată însă că o nouă ramură a istoriei, cea bazată pe studiul materialului genetic, aduce clarificări ce par uneori surprinzătoare si peste putintă a fi contestate, căci istoria fiecărui popor este înscrisă pe răbojul genelor sale. Se poate urmări astfel ascendenta unor popoare, înrudirile, puritatea de sânge si alte asemenea. Aromânii, (machedoni, macedoarmâni) de pildă, se dovedesc a fi deosebiti de români si mai apropiati de italici, dar în nici un caz nu sunt greci, în ciuda faptului că atât grecii cât si românii (statele respective) îi revendică drept ramură a lor (!), contestându-le dreptul de a-si afirma indentitatea si autenticitatea.
Cetătenii statului Israel, atât de nationalist, prezintă probabil o omogenitate genetică ebraică destul de redusă, dar studiile sistematice sunt încă putine. Descendenta din vechii evrei ar putea fi cuantificată. Înrudirea, consemnată în scrierile biblice, a celor două mari neamuri semitice, arabii si evreii, ar putea fi, prin aportul stiintei actuale bazată pe genetică, estimată în procente.
Deocamdată, istoricii formati la scoala clasică, nu sunt pregătiti niciu8nde să asimileze noua stiintă a istoriei genetice.
Nu avem nici o îndoială că românii, dăinuitori cu mare vechime în jurul arcului carpatic, urmasi ai dacilor care au fost cuceriti de romani în vremea lui Traian si a lui Decebal, primind apoi în plămadă si sământa altor neamuri pe care le numim migratorii, au format un popor cristalizat în individualitatea sa de-a-lungul secolelor, vorbitor al unei limbi neolatine, care ar fi îndreptătiti să pretindă ca numele tării să fie Dacia, asa cum sustinea si Mihai Eminescu, revenind la denumirea preromană. Asa cum s-a petrecut si cu statul Israel în 1948, dar si cu alte state care si-au schimbat mai nou denumirea.
În formarea poporului român nu putem fi exclusivisti, limitându-ne doar la fondul de bază daco-roman. Despre originea celtică a strămosilor dacilor, (celti sunt si cehii prin părtile răsăritene ale Europei, aceasta fiind si cauza compatibilitătii reduse dintre slovaci, slavi, si cehii celti, care a condus la desfacerea Cehoslovaciei ) există unele incertitudini care vor fi curând lămurite. Desfacerea Jugoslaviei era inevitabilă în conditiile în care poporul bosniac, de origine sarmatică si cumană, a fost atacat de Milosevici, fanatic al slavismului sârb, îndreptat însă si împotriva albanezilor din Kosovo, unde 90% sunt albanezi. Kosovarii sunt recunoscători României deoarece, în timpul războiului recent în urma căruia si-au dobândit independenta statală, tara noastră s-a împotrivit hotărât sârbilor, oferindu-si spatiul aerian si tot sprijinul logistic aviatiei americane care a intervenit, chiar cu anumite excese, bombardând Serbia si reducând-o la tăcere. Rusii, rudele de sânge întru slavitate ale sârbilor, nu au avut curajul să intervină. Limba slavă adoptată de bosniaci nu le asigură slavitatea, deoarece nu sunt slavi. Bulgarii, la origine traci si turanici, au adoptat o limbă slavă, a migratorilor slavi, dar fondul lor genetic le conferă altă personalitate, mai apropiată de noi decât s-ar crede. Multi dintre tarii Bulgariei au avut origine cumană.
In creuzetul secolelor, poporul român si-a conturat prin plămadă o puternică personalitate etnică, având o pronuntată unicitate consolidată prin limbă. Printre popoarele care, în migratia lor, s-au suprapus fondului autohton daco-roman, având caracteristici bine reliefate si care au lăsat aici urme evidente, se situează cumanii, neam de extractie turanică, trecuti la catolicism, al căror regat pe teritoriul tării noastre a avut capitala la Panciu. Alexandru Coman (Cumanii, turcii si arabii, Cluj Napoca 1995) identifică peste 3.000 de cuvinte cumane întrate în limba română. Istoricul Neagu Djuvara, aromân, sustine că Negru Vodă are origine cumană. A stârnit polemici si adversitate, desi ar trebui să ne mândrim cu acest dat, asa cum îi pretuim pe Carol I si pe Ferdinand., de origine germană.
Printul Eugen Enea Khan Caraghiaur este descendent direct al acestei case domnitoare de Panciu, al 51-lea sef al acestei Case Regale, cu genealogie riguros consemnată încă de la anul 895. Casa Regală Cumană de Panciu este recunoscută în spatiul răsăritean (oficial si reciproc) de Casa Imperială Rusă de Rurikovich. Fără îndoială, ar fi beneficiat de aceiasi recunoastere si din partea Romanovilor, dacă Ilici Lenin nu i-ar fi ucis pe toti, ordonând până si împuscarea unor printese si printi de vârstă prescolară, cruzime greu de imaginat. La noi, Ion Iliescu si Silviu Brucan s-au mărginit la împuscarea sotilor Ceausescu în ziua de Crăciun 1989 , dar este cert că nu ar fi ucis si copii de vârstă fragedă, evident, dacă ar fi fost cazul, arătând mai multă omenie decât Lenin.
Nobletea de sânge se vădeste în fapte. Relatia dintre fondul genetic si caracterul, respectiv comportamentul oamenilor, este în prezent stabilită cu certitudine, desi cercetările de psihogenetică sunt de dată recentă. Ne referim la popoare, mergând până la corespondentele culturale, dar si la indivizi, mai cu seamă la particularitătile caracteriale. Românii ar trebui să se mândrească pentru faptul că în sângele lor se află si picături cumane. Printul Eugen Caraghiaur (poate ar trebui scris cu K) a avut, cum era si normal pentru un român, sentimente puternic antibolsevice si antisovietice, sustinând cu tărie apartenenta Basarabiei si Bucovinei la România. Pentru ideile si faptele sale a fost condamnat la moarte de NKVD si de Tribunalul Militar Timisoara, la 17 august 1948. Printul Caraghiaur se număra si printre fondatorii Tineretului Universitar National Tărănesc. Un anticomunist sadea.
Reuseste cu riscuri enorme (oricum era condamnat la moarte) să fugă si să se refugieze trecând Dunărea, urmează parcursul mai multor lagăre pentru transfugi, începând cu Serbia, o adevărată odisee, ajungând în final să se stabilească în Canada, unde nu si-a uitat neamul (mentionăm si unele înrudiri aromâne) si patria de origine.
A fost co-redactorul din New York (1973-1982) al ziarului Dreptatea, oficios al Partidului National Tărănesc din Refugiu, având sediul la Paris..
A fondat Catedrala Sf Ioan Botezătorul din Montreal, Canada, 1968, prim ctitor. Presedinte fondator al Congresului Canadian-Român (1984) acum presedinte de onoare.
A fondat, în Canada, o televiziune 1984 si un radio cu emisiuni în limba română, sacrificând însemnate fonduri personale. Vicepresedinte al Partidului Creditist Social din Canada, care în statul Alberta a avut 58 deputati din 62 timp de 40 de ani, dar si în alte state canadiene a fost bine reprezentat
A fondat Uniunea Moldovenească din Exil alături de Stefan Holban, membru al Sfatului Tării, si deputat PNT de Lăpusna.
A fost presedintele Partidului National Canadian (National Canadian Party)
A excelat , ca scriitor , în proză (mentionăm capodopera „SUB TEASC”, roman amplu), poezie, eseu, scrieri cu caracter politic. Câteva zeci de cărti îi poartă cu onoare semnătura. . Cărtile sale de istorie, din care mentionăm PROTOROMÂNII- O ISTORIE NETRUNCHIATĂ, Editura Semne 2012, sunt remarcabile, aducând în lumină date atestate de documente de incostetabilă valoare.
A fost si rămâne în continuare o mare personalitate , un iubitor de adevăr si dreptate, neîncovoiat de vremurile a căror potrivnicie a îngruntat-o cu un curaj remarcabil. Astfel de OAMENI ar trebui să fie cu mult mai bine cunoscuti în spatiul de cultură românesc.
|
Corneliu Zeana 4/21/2015 |
Contact: |
|
|
