Dileme : Întelepciune
Mi-a plăcut dintotdeauna cuvântul asta, chiar m-a interesat. Poate pentru că rimează cu “toate bune” sau pentru că are ceva din scânteia lui Eminescu “ce din coadă au să sune”. M-a fascinat si am căutat mereu să fiu în preajma unui om întelept. Si dacă esti dotat cu putină perceptie, este salutar să te afli alături de un om de la care ai de învătat.
Îmi este groază să aud epitetele unora care se cred în a fi atotstiutori si care aruncă vorbele: ”Măi, dar tare prost mai esti!” sau “Hai, nu face pe prostul”, ori “Esti un zevzec”.
Cine stabileste care este un om destept si care este cel ce-i stă în umbră? Am impresia că unii dintre cei care se cred “walking enciclopedia” nu îsi dau seama cât de înapoiati sunt ei însisi. Si, ca să parafrazez pe fostul meu profesor, nu esti prea destept atâta timp cât crezi că cei din jurul tău sunt prosti. Mai mult: nu declaratia ta unilaterală te pune pe piedestalul vietii.
Când eram copii nu se pomenea de “IQ”, acest element de măsură a inteligentei, care face parte integrantă din aprecierea cuiva, dar învătasem că Regele Solomon a fost un “întelept.”
Îmi stăruie în minte o întâmplare petrecută cu multi ani în urmă, pe când cutrieram satele si orasele regiunii Bucuresti. Eram acompaniat de un reporter-fotograf mai vârstnic decât mine si care mă privea de sus. « Tu nu ai ideie » mă apostrofa el. « Esti tânăr, învată de la profesionali », sau « Fii atent la ce vorbesti ! “ El se gândea doar la faptul că era "sef de expeditie”, chit că aveam îndeletniciri diferite. La sfârsitul misiunii, satisfactia mea a fost dovada nepriceperii lui, desi asta se rǎsfrângea asupra reusitei materialului ce trebuia predat la redactie. Niciuna din fotografiile “maestrului” n-au văzut lumina tiparului. Aparatul său era defect si el fusese avertizat de către secretarul de redactie înainte de plecarea noastră despre defectiunea aparatului de fotografiat.
Ceea ce este de retinut e adevărul că poti avea materia cenusie de valoarea briliantului, dar numai un mic procent de “common sense”. Poti fi întelept în ceva, dar nimeni nu este întelept în toate. Întelepciunea nu se capătă odată cu nasterea. Anii si experienta vietii sunt factorii care creează întelepciunea. Un om întelept este chibzuit, prudent, cu minte sănătoasă, prevăzător, perspicace, gânditor. Sitoate aceste calitǎti se formează cu anii, prin citit, ori prin înfrângerea obstacolelor inerente vietii.
Am auzit nu de mult despre un dialog dintre un tată si fiul lui. Fiul, trecut de anii adolescentei, s-a adresat tatălui cu următoarele cuvinte:
-Tată, îmi trebuie o nouă pereche de sneakers...
- Nu, a răspuns tatăl. Tie îti trebuie un job. Tu vrei o pereche de sneakers...
Eu consider acest tată un om întelept. Fiul a înteles aluzia.
Am deseori ocazia să mă aflu în tovărăsia unor oameni întelepti. Unul dintre acestia m-a învătat ceva important: cel mai bine este sǎ executi ceva în mod perfect, mai putin bine sǎ executi gresit, dar cel mai rău este de a nu încerca să faci nimic. M-a urmărit acest sfat multă vreme.
Si, mai departe, nu se poate să nu fi întâlnit tipul acesta de om, îngâmfat si plin de el. Merge încet, tantos, cu nasul în vânt si, dacă îl întrebi ceva, te priveste scrutător. La lucru, el e mai tânăr, nu răspunde la binete si doar rareori îi înfloreste pe buze un zâmbet. El se crede superior, extra-super inteligent si este norocul tău să-l ai în preajmă. Un întelept poate nu a avut sansa anilor lui de studiu, dar este exact opusul acestui individ încrezut. Întelepciunea sa se măsoară cu o atitudine de chibzuială, de gândire ratională, perspicace, agerime, ingenios, profund si care se apleacă părinteste sau sufleteste să stea de vorba cu orisicine, sfătuitor. Inteligentul de mai sus se crede nemuritor. Omul nostru, resemnat si modest, datoritǎ întelepciunii lui, nu se crede nemuritor.
Inteligent = smart Întelept = wise
North York / aprilie 2015
|
Harry Beer 4/19/2015 |
Contact: |
|
|
