Fragmente de Viată în Desertul Citadin
Clădirea zveltă a supermarketului se profila în fata sa. Zeci de persoane se îngrămădeau să intre si alte zeci să iasă prin usile larg deschise încă de la primele ore ale zilei. Febra cumpărăturilor cuprinsese o mare parte a orasului animat de apropierea sărbătorilor. Copacii din parcul central erau împodobiti cu ghirlande luminoase ce sclipeau strident până când razele soarelui începeau să strălucească în răcoarea zorilor de zi. Dar el era interesat de altceva decât de dorinta achizitionării vreunui chilipir brusc ieftinit de către comercianti.
Se apropie de usa principală si se lăsă purtat de fluxul de oameni ce intra în acel templu al comertului ce îsi deschidea larg bratele generoase în acea dimineată. Scările rulante transportau cumpărătorii în toate directiile pe măsură ce ele se ramificau spre etajele superioare asemenea ramurilor unui arbore urias. El se aseză pe una dintre trepte si se lăsă dus cu viteză pe măsură ce privea către raioanele dispuse la nivelele inferioare. Distingea rafturile pline de mărfuri ce îsi asteptau proprietarii si vânzătorii care alergau grăbit cu produsele solicitate.
Ajunse la un etaj unde se comercializa aparatură electronică si intră într-unul dintre magazine. Pe o distantă de peste patruzeci de metri erau plasate ecrane mari cu plasmă sau cu cristale lichide pe care se derulau imagini de pe unul dintre canalele de actualităti. Fără sunet, coloana video se derula evidentiind o lume a contrastelor în care secvente marcate de opulentă si monden alternau cu cele preluate din tări aflate la limita subzistentei fizice. Atinse ecranul din fata sa si simti duritatea rece a materialului plastic din care era realizat. Nu sesiza prezenta vietii, ci doar amestecul amorf de substante chimice alambicate după reguli industriale menite să imite chipul realitătii.
Se întoarse către rafturile din spate si remarcă imediat calculatoarele portabile plasate ordonat, asemenea unor soldati asezati în formatie, gata să fie preluate de către amatorii sau profesionistii de virtual. Un sistem de operare se încărca lenes pe o tabletă în dreapta sa. Observă niste raportări bizare legate de functionarea procesorului, integritatea memoriei si viteza de procesare a informatiei, după care ecranul prinse brusc viată înfătisând decoruri din lumea naturală capabile să genereze confort si plăcere utilizatorului. Pictograme atractiv colorate se însiruiau ca pionii pe o tablă de sah si un semnal sonor discret îti atrăgea atentia că poti să începi surfingul pe valurile învolburate ale net-ului.
Avansă către interiorul magazinului si se împiedică de mai multi tineri ce dezbăteau zgomotos ce fel de telefon mobil ar fi mai performant dintre cele plasate într-o vitrină înaltă de vreo doi metri, unde în spatele sticlei securizate se observau nenumărate modele ale producătorilor consacrati. Caractere asiatice se amestecau cu litere scrise în diferite alte alfabete pe cutiile în care se odihneau încă acele calculatoare mobile ce functionau si pe post de telefon. Un vânzător le oferi spre testare un model, zis de ultimă generatie, care strălucea argintiu în lumina becurilor de neon.
Apăsând vertiginos pe ecran, acel dispozitiv emitea tot felul de sunete uneori stridente, alteori melodioase, în timp ce persoanele din jur care asistau la eveniment scoteau involuntar sunete de admiratie. Ca si cum s-ar fi asistat la nasterea unui om, toti cei din jur se învârteau curiosi să vadă noua minune a tehnicii. Iar smartphone-ul reactiona zgomotos la cea mai mică atingere, vibra puternic, ca sub impactul unei emotii, când era apelat si afisa cele mai noi stiri difuzate de către marile canale internationale.
Mai departe, observă tejghele de care erau prinse camere de luat de vederi si aparate de fotografiat de toate mărimile si cu preturi dintre cele mai accesibile. Cu un aer de expert, o persoană între două vârste butona de zor o cameră inteligentă, care îsi adapta automat focalizarea în functie de distantă si deschiderea irisului în raport cu luminozitatea încăperii. Zeci de comenzi se însiruiau pe vizorul ce înfătisa ceea ce capta camera. Entuziasmul se citea pe chipul cumpărătorului pe măsură ce descifra functionalităti noi care îti permiteau să filmezi direct prin apăsarea butonului de înregistrare.
Dar el privea, nu cumpăra nimic si mergea mai departe printre rafturile, dulapurile si mesele ce gemeau sub greutatea jucăriilor electronice pentru adulti si copii. Uneori se oprea pentru a admira un anumit produs, alteori pentru a privi la încordarea cumpărătorilor, iar deseori pentru a reflecta asupra invaziei cibernetice asupra umanitătii. Masinării de tot felul, menite să ajute inteligenta umană să se dezvolte, în scurt timp aveau să modifice profilul mental al utilizatorilor determinând o dependentă dificil de înfrânt. Deja observa ochii obositi ai viitorilor proprietari urmărind valuri nesfârsite de informatii ce îi duceau în largul mării fără întoarcere pe drumul către tărâmul fermecat al iluziei.
Ventilatoare puternice se auzeau cum captau aerul încins de sutele de masinării puse în functiune si îl aruncau în afara clădirii în bratele naturii, de la care sugeau ulterior cu lăcomie aerul proaspăt răpit din parcul vecin. Simtea cumva mireasma arborilor proaspăt înverziti la început de primăvară, filtrat însă de imensa instalatie de climatizare pentru a fi încălzit, distorsionat si purificat înainte de a fi trimis cu presiune în încăperile imensului magazin universal.
Undeva, pe colt, se afla standul cu imprimante, unde mirosul de toner încins se asocia cu un gust acru de talc, ce te enerva cu uscăciunea sa. Cineva prezenta un model perfectionat, care tipărea câteva zeci de pagini pe minut pe o hârtie de un alb impersonal impregnată cu plastic pentru a putea capta picăturile minuscule din pulbere de grafit stocate în rezervoare negre, aruncate neglijent la gunoi după utilizare. O splendidă floare fotografiată într-o rezervatie naturală era în proces de întipărire pe chipul foii amorfe luate dintr-un top în care asteptau inerte alte câteva zeci de coli albe.
Luă în mână acea imagine a vietii, dar aceasta nu vibra la atingere, ci doar stătea rigidă între degete într-un rictus final îmbălsămat cu plastic. Nu distingea fibra copacilor din care fusese zămislită, ci doar insertia artificială care îi preschimbase chipul cu o cosmetică ieftină, de consum. O aseză cu grijă lângă imprimanta ce nădusea strasnic trimitând un jet puternic de aer cald din partea dreaptă, unde era pozitionat ventilatorul, si simti că se îneacă de mirosul neplăcut de grafit încins în cuptor.
Se depărtă de acel loc cu nostalgia unor vremuri apuse si închise pentru câteva clipe ochii. Auzea vocile oamenilor amestecate cu sunetele emise de către dispozitivele electronice. Nimic nu era inteligibil si niciun cuvânt nu se putea distinge, ci doar un tăvălug dezordonat se rostogolea din toate părtile amortind simturile si incitând dorinta de a cumpăra, chiar si pe credit, obiectul dorit. Mici si mari, oameni de toate felurile, se îmbulzeau să adauge aceste obiecte vorbitoare în colectii deja existente de lucruri ce înlocuiau realul cu virtualul si imediatul cu iluzoriul.
Deschise ochii, privi lumina puternică a spoturilor cu halogen si involuntar clipi ca după o trezire bruscă în revărsatul zorilor de zi. Aceasta era lumea în care trăia si viitorul a ceea ce avea aceasta să devină. Trecu pe lângă memoriile vândute la bucată si se opri putin lângă dispozitivele de conectică, după care se îndreptă către iesire. Luă mai multe scări rulante în sens opus si iesi împreună cu o imensă coloană de cumpărători fericiti ce aveau mâinile pline de sacose lăbărtate în care se aflau mărfuri de pe toate continentele si pentru toate buzunarele. Cu bucurie simti din nou aerul de afară si se depărtă de imensa constructie în care noaptea mărfurile soseau de la producători si ziua erau vândute sutelor de mii de cumpărători ai marelui oras. Se întoarse si privi clădirea magazinului cum se avânta cu îndrăzneală către cer, sfidând natura ce se profila timid pe dealurile din jur.
Zâmbi si involuntar îi apăru în fată imaginea vechilor palate ale antichitătii, care acum zăceau în ruină sub asaltul ploii, vântului si dunelor de nisip. Observa aceeasi trufie în fata naturii si acelasi curaj al sfidării mediului prin forta si inteligenta omului. Se aplecă si ridică o mică ramură pe care erau prinse frunze colorate aprins cu verdele pădurilor tropicale. Cumva, fusese ruptă în timpul transportării unui arbore ornamental adus de undeva din America de Sud. Îi mângâie suprafata usor aspră a cojii de pe tulpină, dar prietenoasă la atingere, si simti viata pulsând în acel mic fragment smuls din tărâmul său de origine. „Cu adevărat, viata nu a dispărut cu totul din acest loc,” gândi el pe măsură ce se depărta tot mai mult de mall-ul gigantic al marelui oras având în mână acea ramură pulsând de viata adusă de pe tărâmul depărtat al realitătii.
|
Octavian Lupu 4/15/2015 |
Contact: |
|
|
