The Group of Seven - Grupul celor sapte -pictori canadieni
Nota Observator;
Micul orasel Kleinburg situat la nord de Toronto are adăposteste impresionanta Colecție de Artă Canadiană McMichael. Situat într-un pitoresc cadru natural, acest veritabil templu al artelor este renumit , mai ales, pentru etalarea în suită cronologică, a lucrărilor ingenioșilor mânuitori ai penelului, asociați în "Grupul celor Șapte". Fondat în 1920, acest grup a reprezentat un punct de cotitură în pictura canadiană, devenită acum o artă conștientă de sine, legată strâns de specificul naturii înconjurătoare, de gusturile și așteptările publicului, ceea ce a oferit posibilitatea unei experiențe naționale unice. Prin realizările individuale ale componenților acestui Grup, Canada începea să se regăsească , în plan artistic, prin multitudinea peisajelor sale inedite, relevate uneori cu ostentație de noii artiști, iar cei care priveau aceste imagini vivace se puteau simți astfel mai în voia și în lumea lor, într-o comuniune de impresii si aspirații cu cei care le puneau în lumină.
Ceea ce-i uneste pe acesti artisti este dragostea lor profundă față de cadrul natural atât de tentant, prin varietatea aspectelor sale, în care existența umană îsi urmează cursul firesc, pasiunea pentru realism si cromatică vie - însusiri potențate, desigur, de talentul lor debordant.
Dl Mihai Radulescu ne va prezenta , timp de sapte editii , pe pictorii canadieni care alcatuiesc acest imortant grup al picturii canadiene si universale. In forma tiparita vor apare , color, si operele acestor pictori.
Invitam cititorii nostri sa viziteze Colectie de Artă Canadiană McMichael din Kleinburg, 30 min nord de Toronto, A G O din Toronto, Royal Ontarium Muzeum , unde vor gasi lucrari ale acestor mari artisti.
Grupul Celor Sapte - Thomas Hohn Thomson
Tom Thomson s-a nascut în Ontario, lânga Claremont, la 5 august 1877, însa a copilarit lânga Owen Sound. La 22 ani s-a straduit cât poate un baietan s-o faca sa fie recrutat pentru a lupta în razboiul cu burii, dar nu i-a fost dat sa ajunga erou. Drept care accepta sa urmeze cursurile unui colegiu pentru specializarea în afaceri, din Seattle (Washington). Peste 5 ani, adica în 1904, se întoarse în Canada, pentru a-si pune în aplicare îndemânarile comerciale deprinse. Dar, în 1907, se angaja la o firma din Toronto de design artistic, la care lucrau multi dintre viitorii membri ai Grupului Celor Sapte. Se antrenara cu totii în excursii de investigare a întregii Canade. Fura înclinati mai ales catre partea salbatica a Ontario-ului de miazanoapte. Aceasta regiune deveni preferata lui Thomson care, întretimp, se apucase de pictura cu nadejde. Astfel încât în 1913 deschise cea dintâi expozitie personala.
Evenimentul avu o mare importanta în alegerea viitorului sau; el îl determina ca în anul urmator (1914) sa-si schimbe slujba, angajându-se sa lupte împotriva incendiilor naturale, restul timpului stând la dispozitia vizitatorilor, în calitate de calauza în Algonquin Park, în partea nordica a Ontario-ului.
Aceasta retragere în mijlocul naturii ne aminteste de cea similara a filosofului si naturalistului american Henry David Thoreau (12 iulie 1817- 6 mai 1862), eseistul si poetul renumit pentru a fi pus în practica (luând modelul filosofilor antichitatii sau ai Orientului) doctrinele Transcendentalismului, dupa cum a consemnat în capodopera sa "Walden" (1854). Thoreau a fost unul dintre prietenii slujiti si popularizati cu credinta de catre un alt mare gânditor al Statelor Unite, Ralph Waldo Emerson (25 mai 1803-27 aprilie 1882, poetul si eseistul care a promovat doctrina Transcendentalismului pomenit). Paralela ce ne este sugerata merge pâna la recunoasterea unei similare cautari a autenticului în sânul Naturii si din partea pictorului Tom Thomson. Si poate ca nu este întâmplatoare apropierea ce o facem între cei doi, deoarece Thoreau a publicat în 1853 "Excursie în Canada," în Putnam's Monthly, una dintre scrierile sale în care palpita nevoia lui de viata în natura. De asemeni a aparut în 1866: "Un yankeu în Canada" în 1866. Nu este cu neputinta ca aceste eseuri sa fi avut un oarecare ecou în rândurile intelectualitatii locale, ecou ce sa se fi adâncit în timp, pâna la a influenta viata, de pilda, a lui Thomson. Asupra acestor afirmatii insuficient sustinute, poate, vom reveni în alt articol cu dovezi peremptorii.
În cursul celor trei ani ce urmara, Tom Thomson realiza cele mai importante picturi ce le-a lasat în urma. Aceasta perioada de extrema rodnicie fu întrerupta de un accident stupid (sau care pare ca atare) ce îi lua viata. Pe când facea o excursie în canoe, în cursul lunii iulie 1917, a disparut. Trupul i-a fost gasit în ziua de 17 iulie. Existenta sa prea scurta se prelungi, în mod inexplicabil, datorita unei legende ce se nascu în jurul împrejurarilor stranii ale mortii sale. Nu putini au fost excursionistii prin partea locului care sa afirme ca i-au vazut... fantoma! Nu cred ca alt pictor modern a beneficiat de o legenda ce sa-l înalte la o statura folclorica echivalenta, într-un fel, unei a doua nemuriri (cea dintâi fiindu-i conferita de opera sa).
A fost înmormântat de catre prieteni în preajma lui Canoe Lake, din Algonquin Park, unde pierise fara a lasa urme. Doua zile mai târziu, membrii familiei sale au trimis un angajat al pompelor funebre pentru deshumarea pictorului si reînmormântarea sa în Leith, Ontario, unde ai sai aveau locuri de mormânt. Mult mai târziu, în 1956, judecatorul Little si câtiva dintre fostii colegi ai lui Tom Thomson au hotarât sa întreprinda sapaturi acolo unde fusese îngropat pictorul, lânga lacul Canoe. În urma investigarilor efectuate, judecatorul a publicat o carte în care cauta sa rezolve misterul mortii celui mai de seama pictor canadian. Trupul acestuia fusese gasit plutind pe apele lacului, dar în plamânii sai nu se descoperisera urmele lichidului, ce se presupunea ca ar fi fost înghitit cu prilejul înecului. În schimb, o rana la cap putea conduce la presupunerea ca fusese ucis cu acea lovitura si aruncat în apa ulterior.
În anul 1967 s-a deschis în Owen Sound "Tom Thomson Memorial Art Gallery", un muzeu închinat amintirii sale.
Desi Grupul Celor Sapte a luat fiinta dupa repausarea lui Tom Thomson, iar prima expozitie de grup avu loc la trei ani dupa disparitia sa, el a fost întotdeauna socotit fondatorul acestuia, deoarece, cât timp a trait, a reprezentat un ferment al artei tuturor prietenilor sai.
Pentru o informare corecta a cititorului, iata lista celor sapte dintâi membri ai Grupului: Franklin Carmichael, Lawren Harris, A.Y. Jackson, Frank (ulterior Franz) Johnston, Arthur Lismer, J.E.H. MacDonald, si F.H. Varley. Prin despartirea de Grup a lui F. Johnson, din 1926, i s-a propus participarea la expozitiile comune lui A. J. Casson. Mai târziu si altii, acceptând idealurile Grupului, s-au alipit acestuia.
Ultima expozitie a Grupului a avut loc în 1931; iar risipirea membrilor lui s-a petrecut în 1933.
Revenind la pictorul Tom Thomson, poate ca niciodata impresionistii francezi, aceia care descoperisera arta extrem orientala, stampele careia au intrat în lucrarile lor ca obiecte decorându-le interioarele sau ca izvoare de inspiratie, poate ca niciodata, spuneam, ei nu si-au hranit cu atâta entuziasm imaginatia cu roadele Extremului Orient ca Tom Thomson atunci când a pictat "The Jack Pine", desi nu reiese ca ar fi avut si el obsesia egalarii gravorilor japonezi ori a mimarii lor, cum se petreceau lucrurile pe malurile Seinei. Ba nici macar nu se stie daca i-a cazut vreodata înaintea privirilor o astfel de stampa sau un album cu reproduceri. Totusi, pictura citata reprezinta o atare stampa mutata în lumea culorilor de ulei, fara a-si pierde simplitatea plina de maretie, impresia de covârsire adusa de însemnatatea cerului în lucrare, culoarea vie, realismul optimist al contactului cu radacinile vietii. Rosul vegetatiei întomnate, bogat si stralucitor ca niste sunete de alamuri festive, continua sa ne bântuie în "Autumn Foliage". Cerul e tratat aproape pointillist (ca si în "Byng Inlet Georgian Bay") si-si opune albastrul extrem de variat culorii de sfecla fiarta a copacilor sau celei de porumb a altor foioase expresive. Nici nu se poate închipui ulei mai bogat în culori si în aglomeratia vegetatiei ca "Autumn's Garland", un fel de imagine a paradisului terestru în care fiecare frunza si fir de iarba respira o profuzie de iubire setoasa, carnala, sângeroasa chiar. Pictorul pare sa faca un recensamânt al tuturor nuantelor coloristice posibile si sa-l expuna într-un amestec rotocolit si miscator pentru a ne îmbata si descumpani. Cât este de interesanta ipostaza în care surprinde "Canoe Lake", în lucrarea cu acest titlu, lacul ce urma sa-l înghita si sa-l redea luminii, fara viata. Tom Thomson, acest colorist impenitent, de data aceasta, depune pe carton un lac de mercur, rece, iluminat fara vreo iluzie de toropire sau de vapori, brazdat de câtiva copaci amortiti, ca niste zabrele ce despart doua lumi. E bacovianul sau "sicriu de plumb, cu flori de plumb si funerar vestmânt". Sau si mai potrivite privelistii parca sunt versurile aceluiasi poet: "Amurg de iarna, sumbru, de metal, / Câmpia alba - un imens rotund - / Vâslind, un corb încet vine din fund, / Taind orizontul, diametral. // Copacii rari si ninsi par de cristal. / Chemari de disparitie ma sorb / Pe când, tacut, se-ntoarce-acelasi corb, / Taind orizontul, diametral".
|
Mihai Radulescu 4/1/2015 |
Contact: |
|
|
