Florentin Popescu la 70
GRIFON
Clipa mea sub formă de inimă
nelinistită, adâncă
îmi adastă-ntre gene
si vine grifonul
si mi-o mănâncă;
suie din piatră si stâncă
ciresul cu gânduri
si vine grifonul
si mi-l mănâncă;
pesti de argint si de aur
fulgeră-n râul din mine
ca o iubire, ca o patimă-adâncă
ori ca un dor de albastru
si vine grifonul
si le mănâncă.
Singur, de tăcere-argintat
strig, copac singuratic sub lună:
Grifonule, fugi si nu mă mânca!
dar numai ecoul
târziu îmi răspunde:
Grifonul, grifonul e-n inima ta!
TESTAMENTUL IMAGINAR AL OSTASULUI
Din propria-mi armură ca dintr-o carapace de broască testoasă
si din gândul si rostul si datoria mea
ca dintr-o mare, pentru veci voi iesi
fără durere – cum iese din pâlnia de corn sunetul
ori albă, dintre nouri, luna
si fără să-mi pese că-ncet vor veni
pedepsitorii trupu-mi să-l deie la zei
ori focului ori spânzurătorii să-l deie!
O fără de seamăn pasăre albă
se va face sufletul meu
si-i veti simti lumina bătând în ferestre
pe când veti fi îndurerati si singuri,
pe când veti pleca la-ntâlnirea cu moartea
ori poate la-ntâlnirea cu gloria
totuna fiindu-vă care din ele
vă va fi mai aproape de inimă.
Asa-mi vorbi, însingurat, soldatul
si-asa-mi vorbiră într-o noapte-n taină
arcurile si săgetile lui
pe când se-auzeau revoltându-se
în fierul dinlăuntrul acelor unelte
atomii-nlăntuiti ca niste bărbati la galere
si fără putere eram
fără de altii eram
să poată martori mai târziu să-mi fie
când povestind m-ar fi crezut nebun
cu mintile plecate pe pustie.
Asa-mi vorbiră si se-ntâmplă asa.
La răsăritul soarelui, în zori
o pasăre se rezema de stela soldatului
acolo rămânând, când el nu mai era;
după veacul din veac, până azi
pasărea cântă în inima mea
ELEGIA CAILOR PIERDUTI (I)
Si se face c-ascultăm în vise
trist si dureros si mustrător
cum e goana mânjilor ucisă,
cum ne ceartă caii-n graiul lor
fii de iarbă, singuri în cetate
pustiiti, prin vis, ne-ntoarcem în copii
si se face că-i gonim pe înserate
si se face că sunt caii vii
sunet lung ne lunecă prin sânge
- tropotul si coamele-n alai
si se face că pământul plânge
într-un dor nepotolit de cai
si se face, se mai face că-n cetate
adăstând câmpiile cât zarea
dau năvală-n noi ca o dreptate
caii dăruindu-ne iertarea
Florentin Popescu, Obsesia păsărilor, colectia Opera Omnia, Poezie contemporană (Antologie completă de autor), Editura Tipo Moldova, Iasi, 2012.
Florentin POPESCU - Fisă biobibliografică
3 aprilie 1945 (si nu 8 aprilie, cum apare în acte): În satul Lera, al comunei Corbu din fosta regiune Ploiesti (din 1968 sat component al comunei Chiojdu, judetul Buzău) se naste Florentin Popescu, primul din cei trei copii ai Floricăi, descendentă a unei familii de mosneni, si ai lui Octavian Popescu, tehnician veterinar.
Copilul, împreună cu cele două surori mai mici, Agripina si Mariana, îsi petrece primii ani în localitatea natală, unde urmează si cursurile scolii primare (1952-1956).
1956: Părintii viitorului scriitor îl înscriu pe acesta la Scoala pedagogică din Buzău, în cadrul căreia absolvă clasele de gimnaziu în 1959. În acelasi an, dând examen de admitere la Scoala Pedagogică nu reuseste si se întoarce în satul natal.
1960: Dă examen de admitere la liceul din Pătârlagele si timp de un an urmează cursurile acestuia.
1961: În fata pericolului iminent al colectivizării si al închiderii oricărei perspective de realizare în sat a copiilor lor, părintii se mută în orasul Buzău si viitorul scriitor este transferat la renumitul liceu „B. P. Hasdeu”, de unde se ridicaseră, de-a lungul timpului mari personalităti ale stiintei si culturii românesti: Stefan Vencov, Vladimir Maximilian, tenorul Leonard, V. Voiculescu, George Emil Palade s.a.
În cadrul liceului Florentin Popescu este remarcat de profesorii de literatură, care-i stimulează pasiunea pentru scris si-i încredintează alături de alti doi colegi, Nicolae Iacob si Aurelian Mares, redactarea revistei scolare „Muncă si talent”, în care publică reportaje, recenzii, versuri. Totodată începe să frecventeze Cenaclul literar „Al. Sahia” de pe lângă Casa de Cultură orăsenească, pe unde trecuseră cu putini ani în urmă si Ion Gheorghe, Ion Băiesu, A. I. Zăinescu s.a.
1962: Debutează cu poezia „Eternitate” (Dedicatie lui N. Labis) în ziarul local „Viata Buzăului”, dar debutul propriu-zis si-l consideră pe cel din revista „Luceafărul” din 14 septembrie 1963.
1963: Debutează alături de Dumitru M. Ion si Gabriela Vasilache (Negreanu) în revista „Luceafărul”.
1964: După examenul de maturitate (Bacalaureatul de azi) se înscrie la Facultatea de Limba si Literatura Română a Universitătii din Bucuresti.
1964-1967: Viitorul scriitor îsi trăieste din plin noua lui conditie - aceea de student: frecventează muzeele, bibliotecile si anticariatele, colindă Bucurestiul pentru a-i cunoaste monumentele si a-i descoperi atmosfera. Capitala mai păstra încă, pe atunci, ceva din culoarea si arhitectura deceniilor interbelice. De asemenea, merge la cercurile si cenaclurile literare (în primul rând Cenaclul „Nicolae Labis” de la Uniunea Scriitorilor, condus de Eugen Barbu) si citeste versuri la Cenaclul facultătii.
1967: Începe să colaboreze cu materiale diverse (reportaje, eseuri, versuri, recenzii s.a) la revistele „Viata Studentească” (condusă de Niculae Stoian) si „Amfiteatru” (redactor sef Ion Băiesu). Aici îi cunoaste pe cei mai multi dintre scriitorii pe care istoria literară i-a arondat ulterior „Generatiei '60”: Ana Blandiana, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Gheorghe Pitut, Octavian Stoica, Dumitru Dinulescu, Daniel Turcea, George Tărnea s.a., unii dintre ei fiindu-i si colegi de facultate.
1968: Este angajat cu ˝ de normă pe postul de sef al subredactiei Bucuresti a revistei „Viata studentească”. Tot în acest an primeste Premiul pentru poezie ale revistelor „Viata studentească” si „Amfiteatru” si un alt premiu, tot pentru poezie, din partea ziarului „Scânteia tineretului”.
Îsi extinde colaborările si începe să publice si la nou înfiintatele ziare judetene: „Viata Buzăului”, „Milcovul” (Focsani), „Cuvântul Nou” (Covasna), „Delta” (Tulcea), precum si la mai multe reviste culturale din Capitală si din tară: „Luceafărul”, „România Literară”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”.
1969: Obtine licenta Facultătii de Limba si Literatura Română si, contrar asteptărilor, redactia „Vietii studentesti” nu-i oferă un post de redactor, fiind repartizat ca profesor în satul Sângeru (Prahova), locul natal al poetului Lucian Avramescu.
Face o tentativă de angajare la ziarul „Flamura Prahovei”, dar, nonconformist si neplăcându-i atmosfera cazonă din redactie, pleacă după numai trei zile la Buzău, unde este angajat la „Viata Buzăului”. Acolo trăieste momente ce tin de anecdotica profesiei (pe care le va rememora mai târziu în volumul Un mesteacăn rătăcit în câmpie, 2007)
1970, februarie: Debutează editorial cu volumul Obsesia păsărilor (versuri) în colectia „Luceafărul” (redactor de carte Nicolae Ioana, cu care, peste ani, va ajunge coleg de editură).
Stiind că, potrivit legilor în vigoare după stagiul militar va beneficia de un concediu de trei luni de zile, răgaz în care speră să găsească un transfer în Capitală, merge în audientă la Marele Stat Major al Armatei si solicită să fie încorporat.
1970, martie-septembrie: Îsi face stagiul militar în garnizoana Bacău, timp în care îl cunoaste pe Radu Cârneci (pe atunci redactor sef al revistei „Ateneu”), care îi comentează favorabil volumul de debut si-i solicită colaborarea la revista pe care o conduce, solicitare pe care Florentin Popescu o onorează cu grupaje de versuri.
1970, septembrie: După întoarcerea din armată si după mai multe tatonări ale ziarelor din Capitală se transferă la „Informatia Bucurestiului”. 1971, primăvara: Se transferă la nou înfiintata Editură pentru turism, unde lucrează ca redactor alături de Pop Simion, Toma George Maiorescu, Valentin Hossu-Longin si altii. Sectia Propagandă si pliante în care a fost repartizat îi prilejuieste efectuarea multor deplasări prin tară, ocazii în care se documentează pentru noi, viitoare cărti de reportaj.
1972: Publică la Editura Cartea Românească volumul de versuri Mereu peregrinul, iar la editura în care lucrează Tara fântânilor, (reportaje).
1975: Este primit în Uniunea Scriitorilor, cu recomandări de la Pop Simion, Toma George Maiorescu si Radu Cârneci.
Îi solicită lui Laurentiu Fulga, secretar al Uniunii Scriitorilor si loctiitor al lui Zaharia Stancu, atunci bolnav, sprijinul pentru obtinerea Buletinului de Bucuresti - conditie sine qua non pentru a putea contracta construirea unui apartament în Capitală. Mergând să-i multumească pentru sprijin lui Laurentiu Fulga, acesta îi sugerează scrierea unei cereri pentru a primi o locuintă în viitorul bloc pe care Uniunea Scriitorilor urmează să-l construiască în strada Apolodor.
1975, vara: Primeste o garsonieră în blocul din Apolodor si astfel iau sfârsit trambalările de la o gazdă la alta, dintr-un cartier în altul. Toată odiseea locuintelor o va povesti mai târziu în volumul Scriitorii din strada Apolodor.
1975-1983: Scrie si publică volume de poezie, de evocări si reportaje: Cuvinte de grâu (versuri, 1975), Ctitorii brâncovenesti, 1976, Contemporan cu visul; Oameni, locuri si traditii din Tinutul Buzăului (1978), Reîntâlnire cu cetatea adolescentei (reportaje, 1979), Tărmul uitat si alte poeme (1981), Diligente cu păsări (versuri, 1983).
1984: Apare volumul Pe urmele lui Vasile Voiculescu, întâmpinat cu cronici favorabile de către Serban Cioculescu, Mihai Ungheanu, Ion Apetroaie, Radu Cârneci, Aureliu Goci, Emil Manu. Cartea este distinsă cu Diploma de Onoare a Uniunii Scriitorilor s va fi urmată de alte studii consacrate acestui mare poet.
1985: După un conflict cu directorul Editurii Sport-Turism, Gheorghe Constantinescu, atât el cât si colegul Nicolae Ioana sunt transferati la alte edituri: Florentin Popescu la Albatros, iar Nicolae Ioana la Eminescu.
1985: Apare volumul Carte de dragoste pentru Bucuresti (publicistică). Primeste Premiul pentru poezie al ziarului „Scânteia tineretului”.
Primeste Marele Premiu rezervat membrilor Uniunii Scriitorilor la Festivalul „Mostenirea Văcărestilor”.
Continuă să desfăsoare o bogată activitate publicistică, sustinând rubrici permanente la „Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului”, la „Viata Militară” si la Radio România.
1986: Apare volumul Carte de dragoste pentru Bucuresti (reportaje)
1987: Apare volumul Povarna si alte povestiri.
Toamna, la 19 septembrie se căsătoreste cu Iuliana Paloda, poetă si artist plastic, pe care a cunoscut-o la Cenaclul „G. Bacovia”, al cărui conducător era în acea perioadă. Nasi de cununie: Virginia si Titus Vâjeu.
1987-1989: Intensă activitate literară si publicistică. Apar volumele Flăcări si porumbei (versuri, 1989) si Puii de urs nu merg cu automobilul (roman pentru copii, 1989).
1990, 1 martie: În entuziasmul si sperantele create de schimbarea regimului politic în decembrie 1989, înfiintează, împreună cu sotia sa, Iuliana Paloda-Popescu revista „Colibri”, bilunar cultural-distractiv, una dintre primele publicatii cu acest caracter de după 1989. În sumarul publicatiei îsi fac loc, alături de scriitorii români, mari nume ale literaturii universale: Octavio Paz, Gabriel Garcia Marquez, Ernest Hemingwey, William Saroyan s.a. Din lipsă de fonduri revista îsi încetează aparitia în vara anului următor la nr. 21. O monografie a publicatiei (Colibri, un zbor întrerupt) va fi tipărită în anul 2007.
1992: Apare în editie bibliofilă, nepusă în comert, antologia Cele mai frumoase poezii. Si tot acum iese de sub tipar Antologia poeziei religioase românesti de la începuturi până în prezent (antologie, note bibliografice si cuvânt înainte de...), una dintre primele antologii de acest tip de după 1989. Cartea va cunoaste ulterior alte două editii, între care una în col. „Biblioteca pentru toti”, în 2 volume (1999).
La 1 decembrie se transferă la ziarul „Tineretul Liber”, unde, alături de Stefan Mitroi si Victor Atanasiu editează suplimentul „Week-end”.
1993, 15 decembrie: Întrucât noul patron al ziarului „Tineretul Liber” dă faliment, se transferă la „Vocea României”.
1994: Publică la Editura Albatros antologia Satul românesc în poezie.
1995: Apare O istorie anecdotică a literaturii române, care e lansată la 28 noiembrie la librăria „Mihai Eminescu” din Bucuresti, fiind prezentată de către Academicianul Dan Grigorescu si George Sbârcea.
1995, septembrie-octombrie: Călătoreste în Irak, ca trimis al ziarului „Vocea României” la Festivalul International de Folclor de la Babilon. Se întoarce fascinat de cele văzute acolo, cu numeroase materiale documentare, pe baza cărora va scrie un ciclu de cinci volume intitulat Divinităti, simboluri si mistere orientale (1999-2003), o monografie, Babilonul, orasul blestemat (1998) si un volum de proză pentru copii, Povestile Babilonului (2000).
Apare volumul Al. I. Odobescu si Buzăul.
1996: Apar volumele V. Voiculescu la Parscov si Cele mai frumoase colinde (antologie si prefată de...).
1997: „Vocea României” încetându-si aparitia, este nevoit să-si caute un transfer. Îl găseste la Editura Scripta, unde nu stă decât două săptămâni întrucât angajatorul nu si-a respectat promisiunea privind salarizarea. De la 1 octombrie se angajează publicist comentator la revista „Manuscriptum”.
Publică volumele Cafeneaua literară si boemii ei si Dictionar de literatură română pentru elevi.
1998, 1 noiembrie: Este angajat, prin concurs, la Consiliul National al Audiovizualului, cu sarcina de a alcătui zilnic o „Revistă a presei”. Nesuportând, însă, disciplina cazonă de aici, la 1 iulie 2000 se întoarce la Muzeul Literaturii Române, unde lucrează în redactia editurii si la revista „Manuscriptum”.
2000: Apare volumul Detentia si sfârsitul lui V. Voiculescu si Povestile Babilonului.
Este inclus cu date despre viată si operă în dictionarele 2000 de scriitori de exceptie ai secolului XX si 2000 de intelectuali de exceptie ai secolului XX, editate de International Biographecal din Cambridge (Anglia), precum si în Who's who în România (Editia a I-a).
2001: Apare volumul Romanul vietii si operei lui Alexandru Odobescu, distins cu Premiul revistei Tomis si al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor.
2002: Apar volumele Cafeneaua literară si boema din România de la începuturi până azi (antologia de texte), Amintirea care ne rămâne (convorbiri si evocări).
Din aprilie, de la nr. 3 al revistei „Sud”, editată de prietenul Constantin Carbarău începe o colaborare permanentă cu această publicatie, unde semnează cronica literară până în anul 2012. Între 2011 si 2012 este si redactor sef adjunct, apoi redactor sef al revistei. Decesul prematur al lui Constantin Carbarău si lipsa de fonduri duc la încetarea aparitiei publicatiei la nr. 4 din 2012. Ulterior, o altă fundatie tot din Bolintin Vale va initia o nouă serie, unde Florentin Popescu este senior editor si titular al rubricii Am citit despre...
2003: Apare volumul Viata lui V. Voiculescu.
2004: Apar volumele V. Voiculescu si contemporanii lui (antologie de texte) si Antologia poeziei românesti de dragoste.
2005: Apare volumul Necunoscutul Macedonski.
Se pensionează cu anticipatie pentru a se consacra în totalitate scrisului.
La 11 aprilie, la numai o săptămână după împlinirea vârstei de 60 de ani Primăria Municipiului Buzău îi conferă titlul de Cetătean de Onoare al Municipiului Buzău.
Apare Dictionar de mitologie orientală (compediul celor cinci volume de mai înainte).
2006: Apar volumele Nicolae Labis (monografie) si Fotoliul de Onoare (convorbiri, evocări, amintiri).
2007: Apar volumele Colibri, un zbor întrerupt (monografie), Bucurestii cafenelelor literare (evocări), Semne si simboluri, Un mesteacăn rătăcit în câmpie (amintiri), Elegia cailor pierduti (versuri, editie bilingvă română-albaneză), Eu v-am citit pe toti (vol. I) (cronici literare), Florin Mugur în 37 de lecturi critice.
2008: Apar N. Porsenna. O viată, un destin, o operă (monografie), O istorie culturală în imagini. De la G. Călinescu la Nichita Stănescu si Dictionar de literatură universală.
2009: Apar E v-am citit pe toti (vol. II), Siluete pe plajele timpului, Portrete în penită.
2010: Apar Noi portrete în penită, Scrijelind pe nisipurile Universului (documentar biobibliografic).
2011: Apar Scriitorii din Strada Apolodor, Gânduri de scriitor (interviuri acordate), Eu v-am citit pe toti (III), Epigrame cu materialul clientului.
Emil Lungeanu publică vol. Călător în Parnas. Odiseea literară a lui Florentin Popescu, monografie critică în versuri, bine primită de critica literară, cunoscând ulterior încă două editii.
La 1 octombrie fondează, împreună cu poetul Coman Sova revista lunară Bucurestiul literar si artistic, al cărei redactor sef este, semnând în fiecare număr al acestui lunar editorialul, cronica literară si interviurile publicate sub genericul Seniorii literaturii noastre.
2012: Apar Salonul cu portrete în penită, Obsesia păsărilor (antologie, Col. Opera Omnia).
2013: Apar Pe simezele memoriei (memorialistică), Eu v-am citit pe toti (vol. IV), Coman Sova. Omul si scriitorul.
2014: Apare volumul Seniorii literaturii noastre (I).
Apare volumul Convorbiri cu Corneliu Leu.
2015: Apar volumele De patruzeci de ori în pagina-ntâia (editoriale din revista Bucurestiul literar si artistic) si Cheia de aur, Ciresul din copilărie (două scenarii)
Florentin Popescu este o prezentă apreciată în viata literară de azi, participând la diverse festivaluri si manifestări culturale (din juriul Festivalului de Literatură „Mostenirea Văcărestilor” de la Târgoviste face parte de peste trei decenii), prezentând cărtile confratilor în cadrul unor lansări si târguri. Este de asemenea, solicitat la simpozioane si colocvii.
LA MULTI ANI !
|
Mariana Gurza 4/1/2015 |
Contact: |
|
|
