Din noua carte - Memoriile unui ofiter de artilerie
PANU
Era în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineata, când am pornit în mars.
Am plecat dis-de-dimineată pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârsit, fără nici un copac sau arbusti, numai cu scaieti ṣi iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărsăluiam pe un drum de tară. Eram plini de praf pe haine, fată si mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protectie.
După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru asa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor si usurarea ostasilor!
După aproximativ două ore, coloana s-a oprit la semnalul sefului, desi nu era timpul de haltă. El a coborât din masină, împreună cu ceilalti militari si s-a îndreptat spre marginea din dreapta a soselei, în sensul de mers. Fiind cu obuzierul aproape de capul coloanei, am coborât si eu.
La marginea soselei se găsea cadavrul unui ofiter sovietic, cu uniforma întreagă, cu cizmele în picioare (o curiozitate, fiindcă ele erau primele furate), fără nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalati deschisi, privind spre cer, cu fata si mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefactie si nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toti cei care eram în jurul lui ne-am întrebat cum a putut ajunge în acel loc aflat la sute de km de linia frontului, cum de nu a intrat în descompunere si încotro voia să meargă, cum de a ajuns până acolo? Nimeni dintre noi nu a găsit însă răspuns la aceste întrebări. Câtiva ostasi s-au oferit să-l îngroape, dar Comandantul a refuzat, motivând că în urma noastră va veni o unitate specială care se ocupa de asa ceva. A dat ordin de continuare a marsului.
În jurul prânzului am făcut o nouă haltă, ni s-a servit masa caldă pregătită la bucătăria de campanie în timpul mersului, iar după aceea ne-am continuat drumul până aproape pe seară când ne-am oprit la marginea unui sat complet distrus în timpul luptelor ce avuseseră loc cu oarecare timp în urmă. Rămăseseră doar hornurile caselor în picioare, restul fusese ars, iar putinii copaci care mai erau acolo arătau sfârtecati de schijele obuzelor. Ca prin minune scăpase o fântână cu cumpănă, cum se văd la noi în Bărăgan, cu o apă limpede; lângă ea se aflau două jgheaburi unde colhoznicii îsi adăpaseră vitele. Nu era însă vreo urmă de oameni sau de animale.
Prima grijă după ce ne-am oprit a fost să camuflăm parbrizele masinilor, apoi ne-am săpat adăposturile personale, asa numitele gropi de vulpi, pentru orice eventualitate, în caz de atac aerian, după care, în ordine, ne-am spălat la fântână pe mâini si pe fată, apoi am luat masa de seară, constând din pâine, conservă de carne de vită si cafea surogat. Ni s-a dat liber, ne-am asezat foile de cort pe iarbă, unii au fumat o tigară, altii au mai stat de vorbă, dar toti erau obositi si cei mai multi s-au pregătit de culcare.
PIERDUT ÎN STEPA IMENSĂ DE ZIUA NUMELUI
Era 21 mai 1943, o zi frumoasă de primăvară, cu mult soare si cu mult praf, eram într-un mars de rutină. Masinile Bateriei stârneau adevărati nori de colb care se depuneau pe mâini, pe fată, cu exceptia ochilor, care erau apărati de ochelarii de protectie, gura era plină de praf.
Cred că parcursesem cam 100 de km fără să întâlnim un sat, o fiintă sau măcar un iepure în imensitatea stepei plină de ierburi si scaieti până când, în depărtare, au apărut ruinele unui sat unde se vedeau numai hornurile în ruină ṣi o fântână cu cumpănă.
Cu cât ne apropiam mai mult simteam o schimbare în atmosferă, o năduseală... Cerul începuse să se întunece, acoperindu-se de nori negri de furtună si vântul, ca o adiere la început, crestea în intensitate. Am ajuns aproape de sat si comandantii au hotărât să facem o haltă si pentru că nu mai era mult până să înceapă furtuna si ploaia, ne-am ridicat corturile, făcând în jurul lor câte un taluz de pământ, ca apa să nu poată intra în cort. Unii camarazi au atacat fântâna scotând apă si turnând-o în jgheabul de lângă ea, ca să se poată spăla pe fată si pe mâini înainte ca ploaia să se dezlăntuie. Am mai apucat să primim hrana rece si o cană de surogat de cafea caldă care fusese pregătită în timpul marsului.
La orizont se vedeau fulgere, parcă tot orizontul ar fi luat foc, un foc asemănător celui de artificii de Anul Nou. Apoi am auzit tunetele. Au început să cadă primii stropi, ne-am refugiat în corturi si apoi a început o adevărată aversă, caracteristică ploilor de vară si nu de primăvară. Auzeam cum apa lovea pânza întinsă a cortului ca pe o tobă uriasă.
Ploaia...tot asa cum a început a si încetat.
Am deschis pânza de la usa cortului si am constatat că ne aflam pe niste insule cu o mare de bălti în jur.
Atunci mi-am amintit că era 21 mai, ziua numelui meu, Sfintii Constantin si Elena. Desi mai eram cu un camarad neamt în cort, m-am simtit singur în imensitatea teritoriului sovietic, ca si cum as fi fost abandonat pe o insulă pustie. M-am simtit ca un grăunte de nisip pierdut într-un desert urias.
La mii de kilometri, familia mea sărbătorea ziua tatălui meu Constantin si a surorii mele mai mari Elena, Coca Mare cum îi spuneam noi. Mi-am imaginat că sunt în jurul mesei pline de bunătătile pregătite de mama si că închin un pahar de vin cu ei. Nu am îndrăznit să-i mărturisesc camaradului meu că era ziua numelui meu deoarece nu aveam cu ce să-l tratez...
NUNTA DE LA MAGLAVIT,
ÎN SATUL LUI PETRACHE LUPU
Eram tineri ofiteri, arătoṣi, simpatici, cu uniforme ca la paradă ṣi aveam multă trecere în oraṣul Craiova, în special noi trei: ION DINICĂ, GHEORGHE FILIP ṣi eu, toti absolventi de ṣcoală militară. Eram des invitati drept cavaleri de onoare la diferite nunti din Craiova ṣi din împrejurimi. Aceasta se datora faptului că ION DINICĂ era oltean, precum ṣi pentru că mai aveam un coleg de la ṣcoala militară pe nume GELU BERCEA - fiul unui arhitect din Craiova - care fusese coleg la LICEUL MILITAR MĂNĂSTIREA DEALU cu MS Regele Mihai I, într-o clasă specială, cu copii selectati din toate clasele sociale. GELU BERCEA era un tip foarte prezentabil, cu maniere alese ṣi cu o bună reputatie.
M-am împrietenit cu el ṣi de multe ori duminica eram invitat la părintii lui la masă, care erau niṣte persoane foarte distinse ṣi prietenoase. GELU BERCEA ocupa o cameră în casa unui boier craiovean, mult mai avut decât gazda mea ṣi a cărui casă era un adevărat muzeu cu tablouri scumpe ṣi mobilă de lux.
Într-o duminică, GELU BERCEA a venit la mine ṣi mi-a spus: „Costele, îmbracă-te repede ca să prindem trenul spre MAGLAVIT pentru că suntem invitati la o nuntă, în calitate de cavaleri de onoare.” Dânsul se cunoṣtea bine cu părintii miresei.
M-am echipat imediat ṣi am plecat amândoi la gară la timp pentru a prinde trenul de MAGLAVIT. Era un tren personal care se oprea prin toate statiile.
Am sosit la MAGLAVIT înainte de prânz. O dată cu noi au coborât ṣi alti invitati, aṣa că am pornit aproape în formatie spre casa miresei. În fata gării erau înṣirate multe trăsuri noi, precum în marile oraṣe, care au luat o parte dintre noii sositi.
Am fost plăcut impresionat de casele din localitate, care erau majoritatea noi, plăcute ca arhitectură, cu garduri noi, înconjurate de grădini vaste cu multi pomi fructiferi.
Am sosit la casa miresei, o casă impozantă, înconjurată de o grădină mare, cu un cort imens în curte, unde erau puse multe mese ṣi scaune, iar pe niṣte suporturi erau două butoaie uriaṣe, unul cu vin ṣi celălalt cu tuică. Era ṣi un cuptor mare, lângă care erau stivuite vreo 200 de pâini rumene. În bucătăria casei erau adunate o multime de femei care trebăluiau grăbite să termine ultimele feluri de mâncare ṣi prăjituri, pe care le aranjau pe fetele de masă brodate ṣi albe ca neaua.
Peste tot era un belṣug cum n-am mai văzut la vremea aceea nicăieri. Nu mi-am imaginat că la tară putea fi atâta bogătie. Însă, după trecerea sovieticilor pe la noi, nu am mai văzut niciodată aṣa belṣug!
Ne-am prezentat la părintii miresei care ne-au primit cu bratele deschise, încântati de onoarea pe care le-o făceam prin prezenta noastră. Pe mireasă am cunoscut-o mai târziu, înainte de a merge la biserică.
Mai multe fete se ocupau cu gătirea miresei ṣi nimeni nu avea voie să o vadă.
A sosit ṣi timpul de a merge la biserică. A apărut ṣi mireasa împreună cu domniṣoarele de onoare ṣi de alte prietene de ale ei.
Am fost prezentati miresei, care era o tânără foarte frumoasă ṣi cu o rochie de vis. Am fost introduṣi domniṣoarelor de onoare. Partenera mea la această ocazie era o tânără învătătoare, o olteancă vivace ṣi prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc.
Am plecat spre biserică. La ieṣirea din curte aṣteptau două trăsuri cu niṣte cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre aceṣtia a fost ṣi mai insistent pentru că era văr cu mireasa. Fiind prezentată cu această dilemă, diplomată, aceasta a decis să meargă la biserică pe jos, împreună cu ceilalti nuntaṣi, biserica fiind cam la 200 metri de casa ei.
În această situatie, spre uimirea tuturor celor prezenti, fulgerător, al doilea birjar a scos un cutit foarte ascutit ṣi cu o viteză uluitoare l-a lovit pe vărul miresei direct în stomac. Nimeni nu a avut timp să reactioneze ca să împiedice atacul. O parte dintre nuntaṣi, care se adunaseră în drum, l-au prins pe atacator, l-au urcat în trăsura lui ṣi l-au îndepărtat de la fata locului. La fel au procedat ṣi cu rănitul, în timp ce restul nuntaṣilor s-au deplasat spre biserică, ca ṣi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Mai târziu am aflat că astfel de întâmplări erau obiṣnuite la MAGLAVIT ṣi de aceea nimeni nu s-a lăsat impresionat de această situatie nefericită. Pentru noi a fost un ṣoc puternic, mai ales că nu am putut actiona nicicum.
Am ajuns la biserică unde aṣteptau nuntaṣii locali, precum ṣi cei veniti de la Craiova.
Am intrat în biserică unde aṣteptau mirele ṣi părintii lui, împreună cu alti nuntaṣi.
A urmat slujba religioasă, iar noi, cavalerii de onoare am însotit domniṣoarele de onoare. A fost o slujbă emotionantă, după care nuntaṣii s-au îndreptat spre casa miresei unde urma să aibă loc masa ṣi petrecerea.
Am întrebat pe domniṣoarele de onoare despre PETRACHE LUPU ṣi ele ne-au propus să mergem să vizităm locul unde se afla STÂNA lui, precum ṣi TROITA ridicată în cinstea lui.
PETRACHE LUPU devenise celebru după ce avusese o viziune în care i-a vorbit Bunul Dumnezeu. Am aflat că era un cioban modest, bâlbâit ṣi stingher. Într-o zi când se afla cu oile la păscut în Lunca Dunării, a avut o viziune în care i-a apărut Bunul Dumnezeu sub forma unui MOS - după cum a povestit dânsul mai târziu - care i-a spus să meargă în satul lui ṣi să le spună oamenilor de acolo ca să se roage mai mult, să dea de pomană ṣi să se poarte cum se cade cu vecinii lor.
Se spune că în urma viziunii cu MOSUL, PETRACHE LUPU ṣi-a recăpătat vorbirea ṣi a început să predice.
Vestea s-a răspândit cu viteza fulgerului în toată tara, au început să vină pelerini cu sutele, unii erau grav bolnavi; ei veneau la MAGLAVIT ca să se vindece atingând SFÂNTUL, după cum i s-a spus după viziunea sa cu Bunul Dumnezeu.
Pelerinii aveau nevoie de gazde ṣi atunci satul a început să prospere, s-au refăcut casele, s-au construit multe locuinte noi ṣi toti oamenii din sat au progresat. Au apărut ṣi trăsurile care transportau pelerinii de la gară la stâna lui PETRACHE LUPU unde s-au ridicat o TROITĂ ṣi o platformă unde SFÂNTUL îṣi tinea predicile, care erau pregătite minutios cu preotii din sat, care, la fiecare întâlnire cu pelerinii, tineau ṣi ei o slujbă religioasă, urmată întotdeauna de o colectă de bani, precum ṣi de alte daruri aduse de aceṣtia.
În sat se construise o biserică mare ṣi se întâmplaseră minuni - după cum povesteau localnicii - precum unii epileptici s-ar fi vindecat ṣi altii suferinzi de diverse boli ar fi fost tămăduiti de către SFÂNT atunci când îi atingea cu mâinile lui mari.
SFÂNTUL nu se manifesta numai la MAGLAVIT. Acesta era purtat cu mare pompă de către preoti prin marile unităti militare din tară, cele de la partea sedentară, pentru că restul militarilor erau pe FRONTUL DE EST, unde se înregistrau mari pierderi în morti, răniti ṣi dispăruti. Vizitele lui PETRACHE LUPU urmăreau ridicarea moralului ostaṣilor care trebuiau să plece pe FRONT, precum ṣi a poporului care afla zilnic din telegramele aduse de jandarmi despre sacrificiul celor căzuti eroic pe FRONT. Organizatorii Bisericii l-au dus pe PETRACHE LUPU ṣi pe FRONT ca să-i binecuvânteze pe militari ṣi să le ridice moralul.
Până la Locul Sfânt din Lunca Dunării unde era STÂNA ṣi TROITA am trecut prin niṣte lanuri mari de orez ṣi bumbac, recolte din care localnicii câṣtigau bani frumoṣi.
Ne-am întors la casa miresei unde începuseră să se adune nuntaṣii. Noi am fost invitati la masă împreună cu domniṣoarele de onoare. S-a servit un meniu deosebit cu antreuri, fripturi de pasăre ṣi porc, sarmale, deserturi variate ṣi băutură la discretie. În afară de vinul ṣi tuica care s-a servit la masă, o bună parte din nuntaṣi se ridicau repetat de la masă pentru a gusta băutura din cele două butoaie din curte.
La masă am avut marea surpriză de a fi aṣezat alături de PETRACHE LUPU. Mi-am dat seama că era un om deosebit, cu mult bun simt, care vorbea cu har, se comporta civilizat, povestea din activitatea lui ṣi răspundea cu răbdare la întrebările mele. A mâncat cumpătat, a băut cu măsură ṣi la cererea nuntaṣilor a binecuvântat pe cei doi miri ṣi pe ceilalti musafiri, după care a multumit cu smerenie pentru că fusese invitat la masă, după care ṣi-a luat rămas bun de la cei prezenti.
După masa copioasă, a urmat oferirea darurilor tinerilor căsătoriti, începând cu naṣii ṣi urmând cu ceilalti nuntaṣi.
Un taraf de lăutari foarte talentati au interpretat cântece melancolice de pahar, alte melodii specifice nuntilor, precum ṣi muzică de dans, hore, sârbe, chiar tangouri ṣi valsuri. Noi, tinerii cavaleri de onoare am fost invitati la dans de către domniṣoarele de onoare într-o altă încăpere, unde era ṣi un patefon la care am pus muzică de dans, în timp ce ceilalti nuntaṣi erau înlăntuiti în sârbe ṣi hore. În pauza dintre jocuri, unii nuntaṣi plăteau lăutarilor să le cânte melodiile lor preferate, pe care le fredonau sau le cântau cu voce tare. Noi am continuat petrecerea în încăperea cu patefon, unde eram aprovizionati cu prăjituri ṣi băutură.
A fost o nuntă bogată ṣi foarte bine organizată, unde nimeni nu s-a îmbătat ṣi nu s-a produs nici un scandal. În timpul petrecerii nu s-a amintit deloc despre incidentul cu trăsurile, ca ṣi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Către dimineată ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre, le-am multumit frumos pentru invitatie, iar dânṣii ne-au invitat să-i vizităm din nou.
Petrecerea a continuat, iar noi însotiti de domniṣoarele de onoare ṣi de alti nuntaṣi ne-am îndreptat spre gară, pentru că urma să sosească trenul ṣi am observat că rănitul de la nuntă se afla pe o targă pentru a fi dus la spitalul din Craiova.
Dimineata am ajuns cu bine la Craiova, ne-am prezentat la datorie, ca ṣi cum nu am fi petrecut noaptea întreagă, pentru că eram tineri, plini de energie ṣi nu ne resimteam după o zi ṣi o noapte fără somn.
BIJUTERIILE NU ADUC FERICIRE!
Am fost trimis într-o misiune la OBSERVATORUL unei Baterii din cadrul REGIMENTULUI 9 ARTILERIE pentru a constata situatia reală din acel sector al FRONTULUI DE VEST.
Am ajuns la Comandantul Bateriei de tragere împreună cu sergentul care mă însotea totdeauna în asemenea deplasări, Baterie care se afla într-o pozitie foarte bine camuflată, într-o viroagă.
M-am legitimat la Comandantul Bateriei, prezentându-i Ordinul Diviziei. Comandantul Bateriei a luat legătura cu OBSERVATORUL, explicându-i ofiterului Comandant că urma să fie vizitat ṣi i-a ordonat să-mi dea toate informatiile. Mi-a dat un ofiter din Baterie care ne-a condus la OBSERVATOR, pe un drum protejat pe unde transporta ṣi mâncarea pe pozitie.
Am ajuns la OBSERVATOR, m-am prezentat, am arătat Ordinul Diviziei ṣi am început discutia ca între camarazi.
Era o zi cu liniṣte pe FRONT, era cald ṣi bine, iar ostaṣii se relaxau în adăposturile săpate.
Am privit ṣi prin luneta foarfece - pozitia inamică se vedea ca în palmă cu nemtii care unii se odihneau, altii scriau scrisori sau stăteau de vorbă.
Am intrat în vorbă cu unii ṣi cu altii, care mi-au cerut informatii despre spatele FRONTULUI. La un moment dat am observat un subofiter, un om atletic de aproape doi metri, care purta un sac atârnat pe umăr. Am vorbit ṣi cu dânsul, l-am întrebat într-o doară de ce poartă sacul ṣi nu-l lasă în adăpost. M-a privit ciudat, glacial, a salutat ṣi s-a îndepărtat fără a-mi răspunde la întrebare.
Unul dintre ceilalti ostaṣi ṣi-a făcut curaj ṣi mi-a explicat de ce respectivul purta totdeauna sacul pe umăr, ba chiar ṣi în timpul noptii dormea cu el sub cap. În timpul luptelor din BUDAPESTA, el golise un magazin de bijuterii în urma unui bombardament. De atunci nu se mai despărtea de sacul lui cu bijuterii. Nu mi-a venit atunci să cred, i-am replicat că acesta ar putea duce o rezervă de hrană pe care o păzeṣte să nu i se fure. Ostaṣul însă o tinea una ṣi bună că în sac erau bijuterii, pe care însă nimeni nu le văzuse în realitate.
Când mi-am socotit misiunea încheiată, mi-am luat rămas-bun ṣi m-am întors la Bateria de tragere pe acelaṣi drum, după care am revenit la Divizie ṣi am dat Raportul de cele constatate.
Peste vreo două săptămâni, după niṣte lupte intense, unitatea ṣi-a schimbat pozitia, ca urmare a retragerii nemtilor. Am fost din nou trimis de la Divizie la OBSERVATOR să văd situatia reală.
Totul s-a repetat ca în timpul vizitei dinainte. Singurul care lipsea era subofiterul cu sacul. M-am interesat de soarta acestuia ṣi am aflat că în timpul unui bombardament german, un proiectil de aruncător a căzut peste OBSERVATOR ṣi l-a pulverizat împreună cu sacul cu bijuterii! Soldatii ṣopteau că trebuia să fi fost blestemul proprietarului magazinului de bijuterii!
CONSTANTIN ZAVATI
Autor de memorii, Profesor de chimie, Colonel la Artilerie(r) din Bacău
A fost absolvent al Liceului Militar „Stefan cel Mare” din Cernăuti, al Scolii Militare de Artilerie”din Großborn, al Facutătii de chimie a Universitătii „Al I. Cuza” Iaṣi, unde a fost un student eminent, repartizat la catedra Universitătii ieṣene ṣi la Filiala Academiei din Iaṣi, unde nu i s-a permis să profeseze cu motivatia că a fost unul din cei 9000 de ofiteri de carieră, dati afară la ordinele Moscovei din Armata Regală Română.
A început cariera didactică ca profesor de fizică la Colegiul National „Ferdinand” din Bacău, apoi a functionat ca profesor de chimie Gradul I la Colegiul National „Vasile Alecsandri” din Bacău, a fost ṣef de catedră ṣi inspector la specialitatea chimie ṣi a trecut toate gradele didactice cu nota maximă. Ca inspector de chimie, a organizat după o conceptie proprie, 70 de laboratoare-clasă. A organizat conferinte în domeniul de specialitate. Ca profesor fruntaṣ, i s-a înmânat Medalia Muncii pentru munca depusă în învătământ.
Este veteran al celui de Al Doilea Război Mondial. A luptat pe Frontul de Est ṣi pe Frontul de Vest. A fost decorat cu Coroana României, cu spade ṣi panglică de Virtute Militară pentru fapte de vitejie (lupta de la Soroksár-Cehoslovacia), cu Medalia Eliberarea de sub jugul fascist, cu POBEDA URSS:Medalia Crucea Comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial, cu Steaua Republicii pentru fapte de arme împotriva Germaniei fasciste.
PUBLICATII
A publicat traduceri tehnice în revista Revista de fizică ṣi chimie, precum ṣi articole de popularizare a ṣtiintei în ziarul Steagul Roṣu din Bacău.
A publicat studiul pedagogic LEGAREA TEORIEI DE PRACTICĂ.
În aniii ṣaizeci i s-a acordat PREMIUL I la Concursul National de Material Didactic initiat de Ministerul Învătământului pentru Modelul Atomului de Hidrogen, inclus atunci în toate laboratoarele de fizică si chimie din liceele si universitătile dn România.
A publicat în Revista ORIZONT din Bacău ṣi în monografiile Colegoiului National „Vasile Alecsandri” din Bacău.
La aproape 92 de ani a debutat în volum la Editura ATENEUL SCRIITORILOR din Bacău la începutul anului 2015 cu MEMORIILE UNUI OFITER DE ARTILEFIE: LICEUL MILITAR DIN CERNĂUTI, AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL: PE FRONTUL DE EST SI PE FRONTUL DE VEST.
Amintiri-le despre Familia Elvira ṣi Nicu Enea au fost incluse în volumul NICU ENEA de Viorel Savin Editura Ateneul Scriitorilor Bacău 2015
În prezent are gata de tipar volumul doi: MEMORIILE UNUI PROFESOR DE CHIMIE SUB COMUNISM.
REFERINTE CRITICE:
În volume:
Gheorghe Pătrar - Publicatiile periodice băcăuane 1867-1967, Biblioteca Municipală, Bacău, 1967
Orizont - Liceul „Vasile Alecsandri” nr.6, Bacău 1967
Orizont - Liceul „Vasile Alecsandri” 1921-1971 nr.12, Bacău 1971
Marin Cosmescu - Liceul „Vasile Alecsandri” 75/ Studiu monografic, Editura Deṣteptarea, Bacău 1996
Dictionary of International Biographies, UK Editions 1999 – 2014
WHO’S Who in the 21st Century: Outstanding Europeans of the 21st Century, UK Editions 2003
Mariana Zavati Gardner - The Bees, în Mysteries of the World, New Fiction, Peterborough UK 2004
Mariana Zavati Gardner - Costel’s Day, în Echoes on the Wind, New Fiction, Peterborough UK, 2005
Preda Marin (coordonator) - Ani, Chipuri ṣi Voci 1921 – 2006/ Monografia Colegiului National „Vasile Alecsandri”, Bacău, 2006
Mariana Zavati Gardner - Miss Mariana in Black and White, Daily Mail/ Central Publishing Services UK, 2006
Cambridge Blue Book of International Biographies, UK Editions 2006, 2007
General de Brigadă(r) Emil Gheorghită ṣi Colonel(r) George Gheorghiu - capitolul AM LUPTAT ÎMPOTRIVA ACELORA A CĂROR UNIFORMĂ AM PURTAT-O DOI ANI în File din Istoria Cavaleriei ṣi a Tancurilor din Armata Română, Editura „Vasile Cârlova”, Bucureṣti 2007
International Who’s Who, UK Edition 2007
Emilian Drehută (coordonator) - Enciclopedia Judetului Bacău, Editura Agora, Bacău, 2008
Mariana Zavati Gardner - Bacău-London, înainte ṣi-napoi, Editura Sitech, Craiova, 2010
Preda Marin (coordonator) - Ani, Chipuri ṣi Voci 1921 – 2011 / Monografia Colegiului National „Vasile Alecsandri”, Bacău, 2006
Cornel Galben - Personalităti Băcăuane vol.V, Editura Corgal Press Bacău 2011
Mariana Zavati Gardner - Bilet dus-întors - OPERA OMNIA, Editura TipoMoldova Iaṣi 2013
În periodice:
Mariana Zavati Gardner - Grădina cu stupi, în revista Ateneu, mai 2004
Mariana Zavati Gardner - Ziua Domnului Costel, în revista Nova Provincia Corvina nr.2, Hunedoara, 2006
Colonel tancuri(r) George Gheorghiu - Întoarcere în timp cu 70 de ani/ Veteranul de război Colonel(r) Profesor Constantin Zavati din Bacău - MEMORIALISTICĂ, publicatia Veteranul de Război nr. 79, Editat A.N.V.R. Filiala „General Eremia Grigorescu” Bacău, 2012
Colonel tancuri(r) George Gheorghiu - Întoarcere în timp cu 70 de ani/ Veteranul de război Colonel(r) Profesor Constantin Zavati din Bacău, în revista Bacăul eroic nr.5, Bacău 2012
Colonel tancuri(r) George Gheorghiu - Întoarcere în timp cu 70 de ani/ Veteranul de război Colonel(r) Profesor Constantin Zavati din Bacău, în revista Ziarul VETERANUL nr.79, Trim. III, ANVR 2012
Olimpia Filip - Ofiterul Zavati. Omul care bate ṣi filmul, ṣi cartea, ṣi viata - PORTRET în ziarul Adevărul de weekend 1-3 februarie 2013 www.adevarul.ro
Locotenent Colonel Cristian Dumitraṣcu - În ṣcoala militară eram pregătiti pentru orice post. Dacă era să cadă unul, eram în stare să-i tin locul - INTERVIU în ziarul Observatorul militar nr. 46 din 27 noiembrie – 3 decembrie 2013 www.presamil.ro
Gheorghe Băltătescu - Naṣul promotiei 1963 a împlinit 91 de ani - INTERVIU - în ziarul Deṣteptarea Bacău 11-13 iulie 2014
http://www.desteptarea.ro/nasul-promotiei-1963-a-implinit-91-de-ani/
Profesor Colonel(r) Constantin Zavati - Cuvânt înainte la Aniversarea a 90 de ani de la înfiintarea Liceului Militar STEFAN CEL MARE din Cernăuti - în MUSATINII, Revista Colegiului National Militar STEFAN CEL MARE nr.2/ editie aniversară, Câmpulung Moldovenesc 2014
Elev Eusebiu Pustianu - Povestea unui luptător: CONSTANTIN ZAVATI - în MUSATINII, Revista Colegiului National Militar STEFAN CEL MARE nr.2/ editie aniversară, Câmpulung Moldovenesc 2014
La televiziunea română:
Olimpia Filip - Ofiterul Zavati. Omul care bate ṣi filmul, ṣi cartea, ṣi viata - PORTRET reluat februarie 2013
Locotenent Colonel Cristian Dumitraṣcu - În ṣcoala militară eram pregătiti pentru orice post. Dacă era să cadă unul, eram în stare să-i tin locul - INTERVIU reluat decembrie 2013
La radiodifuziunea română:
Cătălin Purcariu - Emisiunea de Ziua Veteranilor - Salutul Colonelului(r) Profesor Constantin Zavati către veterani INTERVIU, la Ora Armatei - Actualitatea, orele 8:00, 29 aprilie 2014
Cătălin Purcariu - Emisiunea de Ziua Eroilor - Salutul Colonelului(r) Profesor Constantin Zavati - Observatorul Militar/ Jurnalul Militar - Radio România Actualităti 2014
Locotenent Colonel Cristian Dumitraṣcu - Profesor Colonel(r) - Cum am trăit Revolutia în străinătate - INTERVIU - Observatorul Militar/ Jurnalul Militar - Radio România Actualităti 20 decembrie 2014
|
de Constantin Zavati 4/1/2015 |
Contact: |
|
|
