Amintiri din bejenie
In forma tiparita a Observatorului am citit cu uimire, bucurie si nostalgie despre Boian, localitatea cu nume romanesc din Alberta Canada
Stiam de existenta acestei localitati dar ceea ce mai stiu eu si poate multi nu stiu este ca in Bucovina de Nord, intre orasele Cernauti si Novoselita a fost, este si va fi in veci o comuna mare si frumoasa care se numeste BOIAN.
Din aceasta comuna in anul 1892 au imigrat in Canada primii romani care s-au asezat in Alberta pe un teren virgin, au muncit cum numai taranii bucovineni stiu sa munceasca si au pus bazele acestei localitati pe care au botezat- o cu dor si nostalgie BOIAN, asemenea comunei de unde au plecat.
In anul 1900 , printre cei veniti in aceasta noua comuna se afla si familia lui George Mihalcean al lui Maftei, care pe atunci avea 8 ani si a devenit primul invatator in comuna provenit din randul romanilor, in anul 1918.
Maftei era numele bunicului tatalui meu si al lui George, care a ajuns in Boianul din Canada spre deosebire de tatal meu, care a ramas in Boianul din Bucovina.
In anul 1909 s-a deschis scoala in aceasta comuna , a inceput cu o singura clasa cu 56 de copii care nu stiau nici un cuvant englezesc , iar invatatorul nici un cuvant romanesc, dar timpul le-a rezolvat pe toate.
Dupa 44 de ani, adica in 1944 si parintii mei au fost nevoiti sa se refugieze din cauza razboiului , impreuna cu 9 copii, care toti suntem nascuti in comuna Boian, judetul Cernauti, din nordul Bucovinei.Si noi am parasit Boianul, dar ne-am refugiat in Romania.
Bucovina de Nord a fost sub ocupatie austriaca , pentru ca , spre deosebire de Transilvania, unde intre romani si Imparatul de la Viena se interpuneau ungurii deveniti cu dela sine putere stapani, Bucovina de Nord apartinea direct de imperiu.
Romanii nu aveau motive sa se planga, si-au pastrat limba, portul, obiceiurile , administratia, respectand legile si recunoscand pe Imparatul de la Viena ca fiind stapan.
Au invatat in scoli si limba germana, ceea ce nu a fost deloc rau, ci din contra, le-a fost de folos, dar in nici o institutie nu li se cerea sa vorbeasca limba germana.
Toate acestea ni le povesteau parintii nostri care isi aminteau cum dimineata in scoala, inainte de inceperea cursurilor , inchideau geamurile si cantau imnul “ Trei culori cunosc pe lume”.
Asa se obisnuia, nimeni nu s-a intrebat niciodata de ce se inchideau geamurile si daca nu le-ar fi inchis, ce s-ar fi intamplat.
Aceasta era o mica bucurie, o mica conspiratie care le tinea treaza dragostea de patria lor, Romania.
Soseaua asfaltata Cernauti Novoselita care trecea prin Boian dadea un aer de civilizatie frumosului peisaj care cuprindea laolalta 5 sate cu 3 biserici, 2 scoli, prefectura, judecatorie , centru comercial , casa nationala si multe altele .
Aceasta perioada de 143 de ani de ocupatie austriaca, o putere considerata benefica pentru Bucovina de Nord, a scutit-o de atacurile tot mai indarjite directe sau pe baza unor conventii sau tratate obtinute prin forta sau santaj ale Imperiului de Rasarit . Acest Imperiu incepuse sa devina tot mai puternic si a terorizat Basarabia in special dar si Moldova si apoi Romania pana in zilele noastre.
Nu noi ne-am ales vecinii, ei au venit dupa sute de ani si s-au asezat in jurul tarii noastre cu dorinta nestramutata de a ne cuceri si stapani sau macar de a ne jefui.
Dupa ce am scapat de navalirile barbare a trebuit sa supravietuim intre 3 mari imperii care isi disputau pretentiile asupra lumii. Toate intelegerile lor sfarseau cu deosebita generozitate a celui mai puternic care dupa ce obtinea tot ce dorea oferea spre consolare partenerilor cate o bucata substantiala rupta din trupul tarii noastre.
Noi am fost intotdeauna aceia care am platit oalele sparte desi niciodata nu am cerut nimic altceva decat ceea ce ni se cuvenea de drept. Este impotriva tuturor legilor scrise sau nescrise sa-ti permiti sa oferi cuiva ceea ce nu-ti apartine.
Dar cea mai mare nenorocire a noastra a fost cand marile puteri occidentale ne-au oferit lui Stalin, capitulare fara conditii, drept recompensa pentru istorica lor intelegere de a scapa de nemti.
Este interesant cum aceste asa zise capete luminate nu si-au pus o intrebare logica, intrebare pe care si-a pus-o o biata batranica.
Se zice ca in fata intrarii la Opera din Timisoara era expus un tablou cat toate zilele.
O batranica care trecea pe acolo se opreste, il priveste din toate partile si se cruceste de asa maretie. Un activist de partid care era pe acolo , ca ei erau peste tot, o intreaba : “Stii dumneata, maica, al cui este acest tablou ?” “Nu, de unde sa stiu ? “ “ Pai acesta este Stalin, marele Stalin care ne-a scapat de nemti.” “Doamne, da- i sanatate, zice ea, dar de rusi cand ne scapa ?”
Aceasta intrebare nu si-au pus-o marile puteri care au intrat de bunavoie in imensa gura cascata a comunismului dupa ce ne-au impins in fata pe noi si alte cateva tari nevinovate , ca de-acolo ni se trag toate ponoasele.
Maria Mihalceanu / Windsor
|
Maria Mihalceanu 4/1/2015 |
Contact: |
|
|
