Salcia, planta sfanta si magica
“Lumea-i toata-n sarbatoare,
Ceru-i plin de ciocarlii.
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii”
Vasile Alecsandri
Cand se aduna anii si trupul se ingreuneaza, impulsul de a iesi din tine, de a deschide portile corpului spre marea libertate a aerului si a pamantului, presupune un efort pe care carapacea ta batrana il suporta mai greu. Dar cand vazduhul miroase a iarba proaspata, cand in livezi rad pomii infloriti, cand lujerii florilor impanzesc natura, iar corolele lor par ca niste dansatoare in bataia vantului, toate acestea ma fac sa ies din carpace, sa ma bucur din plin de renasterea naturii, o bucurie launtrica ce te cuprinde cand te trezesti si poti spune: - Buna dimineata Primavara!
Si unde poate fi mai frumos spectacolul primaverii decat la sat?! Intr-un sat pe un varf de deal, acolo unde parca cerul se intalneste cu pamantul, acolo unde soarele straluceste aproapte toata ziua, acolo era casuta bunicii, acolo petreceam vacantele de Florii si de Paste. Acolo si cerul parca-i mai albastru si oamenii mai primitori. Gradina bunicii era un loc de basm. Ea se ingrija de fiecare rasad, de fiecare planta, cunostea fiecare copac, fiecare petec de pamant. Gradina aceea era curata si plina de frumusete ca si sufletul ei.
Intr-o primavara, cu multi ani in urma, in vacanta petrecuta in casa bunicii, privind de la ferastra casei imbatranita de trecerea anilor, zaresc, intr-o margine a livezii ce inconjura pe trei sferturi casa, o salcie batrana pe care pana atunci nu o observasem. Parea un imens candelabru verde, asa cum iti tinea crengile. M-am imbracat in graba si am pornit sa o admir indeaproape. Asezata sub coroana ei simteam cum imi mangaia fata niste picaturi marunte de seva. Picaturi sau lacrimile ei? Ating una dintre ramurile verzi cu frunizisoare marunte, moi. Hotarat lucru! Nu seamana nici cu plopul, nici cu salcamul de la poarta si nici cu alt copac. E singurul copac cu crengile plecate a sfiala si umilinta si pare ca plange intruna. Printre frunzisoare incepusera a miji niste matisori de culoarea smaraldului. Respir adanc. Imi rasfata narile un miros dulce. Ma simt linistita si impacata. Ma smulg cu greu din pacea ce ma cuprins si curioasa merg sa o intreb pe bunica ce le stie pe toate- Bunico, de ce are salcia crengile plecate??
Bunica ma priveste cu ochii blanzi si trasaturile asprite de vreme, se lumineaza la vederea mea si incepe sa depene din caierul povestii stiute de ea.
Copila draga sa stii ca salcia este planta sfanta si magica ce sugereaza deopotriva moartea si viata, curatenia spirituala, fertilitatea, dar si renasterea anuala a vegetatiei. Salcia este o planta indragita si binecuvantata de Maica Domnului pentru ca, dintre toate plantele, ea a fost singura care a manifestat milostenie fata de Fecioara Maria, facandu-se punte si ajutand-o astfel sa traverseze apele intinse ale unui rau. In fiecare an, primavara imi amintesc cu drag de povestea bunicii, de salcia pletoasa din gradina sa – numita si Copacul Domnului sau Arborele Binelui.
Tocmai de aceea, in ziua de Florii, in biserici, se sfintesc florile, ramurile sau coronitele de salcie pe care ulterior crestinii le iau acasa si le asaza la icoane sau in ferestre spre a fi aparati de cele rele si a avea noroc tot anului.
Asadar Floriile fiind o zi de sarbatoare crestineasca, nu-mi vine decat sa ma gandesc la Dumnezeu si sa-l rog sa ocroteascã familiile noastre si pe cei dragi noua, oriunde s-ar afla si sa binecuvanteze vremurile si lumea in care traim. Motoceii sa va intre in casa cu mult belsug si spor in toate.
In incheiere le urez tuturor celor ce poarta nume de flori un calduros La Multi Ani !
Vancouver BC
|
Dorina Cornelia Aldea 3/28/2015 |
Contact: |
|
|
