O altă putere în stat
Auzim frecvent spunându-se că presa este a nu stiu câta putere în stat, câinele ( unul printre multi altii) de pază al democratiei. . La începutul erei noi postdecembriste, când nu era nici internet, nici postă electronică, nici facebook, presa scrisă constituia drogul zilnic al cetăteanului turmentat de tranzitie. Până în 1989, ziaristii au avut un stăpân, o lesă, de care si din care scăpând, au început să alerge bezmetici, precum câinii maidanezi în căutare de pâine si stăpân. Unii din ei au devenit ei însisi stăpâni, (de)formatori de opinie, jucători la bursa manipulării ideilor, corupători de oameni si moravuri, construind matca ideatică în care curge astăzi presa scrisă, sonoră si vizuală, liberă de prejudecăti si libertină în marea ei majoritate.
În 1994, inspirit de realitatea tumultuoasă, am pus pe hârtie câteva observatii legate de presă, pe care le-am clasat în arhiva personală. Cu ceva modificări, le aduc la cunostinta celor care (mai ) au timp să citească. Orice asemănare între protagonistul eseului si persoane din realitate este numai si numai rodul imaginatiei libere a cititorului.
Aud tot mai frecvent întrebarea “ Cine este IKS?”, preocuparea pentru elucidarea enigmei tinzând să devină un fenomen de masă. Bucurându-se de notorietatea pesonajului, întrebarea poate sta cu cinste alături de alte întrebări celebre cum ar fi “ Cine esti dumneata, domnule Sorge?” sau alta, nu mai putin celebră din folclorul nostru, “ Cine-a pus cârciumă-n drum?”
Adesea, pentru a găsi răspunsul la asemenea întrebări, este nevoie să mergi pe firul istoriei, ca Teseu după firul Ariadnei, până hăt departe…
Din pură curiozitate, ca orice amator, fără un plan de cercetare cum fac istoricii de profesie ( chiar dacă si-l pot schimba după cum bat indicatiile) am întreprins o scurtă expeditie documentară până în zorii crestinismului.
Întâmplător , am dat de Seneca si, cum tot ce-i neobisnuit atrage atentia, nu putea să treacă neobservată “APOKOLOKYNTOSIS”, greu de pronuntat si de retinut că si “Capra calcă piatra…”.
“Apokolokyntosis divii Claudii” sau “ Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu” este o satiră la adresa împăratului roman Claudiu, protectorul si dusmanul lui Seneca. E drept că Seneca s-a dat rău la Claudiu abia după moartea acestuia si după ce autorul satirei îsi găsise alt protector în persoana lui Nero. Înclinatia aceasta perversă a unor intelectuali de a se lua la hartă cu împăratii după ce acestia si-au dat duhul, s-a păstrat până în zilele noastre. Putinii curajosi, care i-au contrazis pe împăratii vii, s-au ales cu exil temporar sau pe viată în tinuturi unde nu e decât frig, umezeală, durere si uitare.
Tot ce scrie Seneca despre Claudiu, ar putea fi considerat născocire răuvoitoare - având în vedere că ura si pofta de răzbunare tulbură gândirea si judecata dreapta-, dacă n-ar spune si altii la fel.
Suetoniu, care a trăit bine pe vremea împăratului Traian, spune în “ Vietile Cezarilor” că “ stupidul si imbecilul Claudiu a fost mai curând animal decât om”, s-a dăruit întru totul plăcerilor mâncării si, pentru a nu-si incomoda mesenii, a hotărât să se publice un edict care să permită să se tragă vânturi în timpul mesei.
Dupa ce am aflat părerea lui Suetoniu, pe care nu-l putem bănui de părtinire, am început să-i dau crezare si lui Seneca. Doar a trăit pe lângă Claudiu si a asistat si la moartea acestuia, asa cum rezultă si din “Apokolokyntosis”: “ Iată care au fost ultimele vorbe rostite de Claudiu printre oameni, după ce a scăpat un zgomot asurzitor prin acea parte pe unde se exprima mai lesne: - Vai de mine si de mine, cred că că m-am scăpat pe mine!”. Dacă mai adăugăm si faptul că împăratul Claudiu suferea de trembolentă ( îi tremura permanent capul), era schiop si se bâlbâia, întelegem că Mesalina a avut un motiv în plus să ridice stacheta lubricitătii la nivele ce păreau greu de atins. De-a lungul secolele, stacheta a fost ridicată de mai multe ori până în zilelel noastre.
Tot în “ Apokolokyntosis”, Seneca relatează că, după deces, ajuns în fata lui Jupiter, Claudiu i-a cerut zeului-sef apoteozarea. Trecut de mult în rândul zeilor, împăratul Octavian Augustus, având un cui împotriva noului venit, a aranjat astfel lucrurile încât bietul Claudiu a fost exilat în infern si pedepsit să joace zaruri cu un cornet fără fund. Satira, atât cât s-a păstrat din ea , nu pomeneste nimic despre prefacerea lui Claudiu în dovleac.
Studiind arhivele secrete ale zeilor, puse la dispozitia publicului după terminarea războiului rece si începerea celui cald, am aflat că refuzul zeilor de a-l apoteoza pe Claudiu, a avut la bază ratiuni superioare si nu intrigi meschine, cărora le cad pradă si împăratii.
Într-o groapă de gunoaie, devenită celebră ca si groapa lui Oatu sau cea de la Berevoiesti, Hercule, greu de cap cum îl stim, a aruncat odată cu bălegarul din grajdurile lui Augias si arhiva secretă a Olimpului. Scormonind în gunoaie, Prometeu , acest Băcanu al antichitătii, a dat peste o stenogramă din care rezultă că Jupiter a refuzat apoteozarea lui Claudiu, reprosându-i în termeni foarte duri următoarele:
- cultul zeilor este subminat în continuare de secta crestinilor, alfată sub influenta acelei instante supreme unice care pretinde un alt fel de iubire, oferind fiecărui muritor sansa apoteozei;
- crestinii se sustrag sistematic practicilor traditionale – lăcomia, sperjurul,crima, desfraul-, punând în pericol unitatea dintre zei si romani;
- ca împărat, Claudiu s-a dovedit slab, concesiv, iar în latura bărbătească a functiei sale publice, un bicisnic.
Având în vedere aceste capete de acuzare, consiliul zeilor a deliberat si hotărât prefacerea lui Claudiu în dovleac împodobit cu un capăt de sfoară si două boabe de cafea.
Simtindu-se profund neîndreptătit, Claudiu a făcut contestatie si zeii s-au induplect. Au promis că-l vor reîncarna peste câtva timp ( pentru zei 10-20 de secole sunt ca o pocnitură din degete).
Într-o directivă ultrasecretă, găsită în aceeasi groapă, Jupiter explică si ce se intentionează prin reîncarnarea lui Claudiu, precizând si conditiile reîncarnării:
- Claudiu ( sub alt nume) va actiona în mijlocul poporului crestin în care se va reîncarna pentru aducerea acestuia la practicile placute zeilor, lăcomia, sperjurul, crima, desfrâul si altele mărunte care înfloresc pe lângă cele majore. Ca aspect, Caludiu va păstra forma sa de dovleac si o parte din defecte.
Pentru reusita lucrării, zeii au ordonat lui Claudiu să-si aleagă drept meserie pe aceea de redactor de acta diurna, având în vedere studiile. Ca tactică, într-o primă fază , va poza în ateu convins, dusman al tutror zeilor si dumnezeilor. Apoi, brusc, va schimba registrul si limbajul promovând adorarea tuturor zeilor si dumnezeilor, semănând confuzia generală, în care se pot strecura usor lăcomia, sperjurul, crima, desfrâul, minciuna etc., dând astfel lovitura de gratie crestinilor. În această fază a haosului, reîncarnatul va edita o acta diurna ( sau două) care , citită, va inhiba si atrofia bunul simt. Deviza va fi: Nici-o zi fără crimă si viol!
Când am aflat toate aceste informatii de sertar, ce ajung la indemana muritorilor de rând numai după câte o revolutie, mi-am dat o palmă peste frunte si am exclamat , ca Arhimene altădată: Evrika! IKS este reîncarnarea lui Claudiu!
Am omis un amănunt: Jupiter i-a promis lui Claudiu că numai după reusita deplină a lucrării va fi trecut în rândul zeilor, alături de divinul Cezar, sotul atâtor sotii si sotia atâtor soti, cum potrivit s-a exprimat uin învătat.
Acum, dupa ce ne-am lămurit de unde se trage, cine este si ce vrea IKS, ne putem explica multe lucruri ciudate care se petrec în jurul nostru, mai ales celor care citesc acta diurna sau ziarele lui IKS.
Femeia noastră de serviciu, femeie simplă la o vârstă respectabilă, ne-a povestit că după ce citeste acta diurna, noaptea are visuri erotice cu animale, cu persoane decedate. A renunta la lectură si a scăpat de cosmaruri.
Florareasca de peste drum, obisnuieste să-si împacheteze florile în ziare ( hârtia de ambalaj este scumpă). Deunăzi se plângea că i s-au ofilit florile în ziarele lui IKS.
Dar ceea ce i s-a întâmplat prietenului meu Gigi este de-a dreptul fantastic. Amândoi am cumpărat din piată, din aceeasi carcasă, câte un kg. de carne de mânzat, proaspătă, foarte frumoasă. Abia am ajuns acasă si m-a sunat Gigi să-mi spună că mânzatul lui s-a stricat! Nici la laboratorul pentru controlul calitătii alimentelor, unde ne-am dus împreună, nu si-au putut explica fenomenul. O laborantă, cu mai multă experientă, a întrebat dacă în plasă, lângă carne, se mai afla ceva. Gigi si-a adus aminte că băgase în plasă si acta diurnal lui IKS…
Am auzit multe alte asemenea bazaconii, care tin mai mult de paranormal, dar mă opresc să nu devin plictisitor.
Anul acesta , pe 13 octombrie, se împlinesc exact 1940 de ani de la trecerea în vesnicia temporară a celui care a fost împăratul Claudiu, sotul Mesalinei. IKS va organiza o comemorare cu un sobor de vrăjitoare de la Mogosoaia iar o gardă pretoriană va da onorul.
În încheiere as vrea să adaug că, în aceste vremuri de strâmtorare economică si financiară, oamenii se tin mai mult cu ziarele si din ce în ce mai rar cu prietenii, rudele, colegii. De aceea în loc de “ Spune-mi cu cine te însotesti ca să-ti spun cine esti” se foloseste tot mai des “Spune-mi ce ziar citesti, ca să-ti spun cine esti”. ( N.Gliga , Bucuresti 20/21.02.1994)
Urmare evolutiilor de pe scena social-politică, gratie progresului tehnic în domeniul prelucrării si transmiterii informatiei vizuale, relatia dintre mass-media si consumatorul de informatie s-a schimbat în ton cu involutia natională si globală a educatiei. Consumatorul de informatie caută cu lumânarea subiecte tari, excitante, care-ti tăie răsuflarea si cresc adrenalina: cancan, divertisment la pret de dumping, furt, crimă, diversitatea amorului ( din fericire suntem diferiti!), minciuna etc. la toate nivelele. Lumea aleargă nebuneste pe austostrazi largi, tot mai largi…
|
Nicusor Gliga 3/27/2015 |
Contact: |
|
|
