Ziua Mondială a Teatrului
Viner, 27 martie, este marcată, în întreaga lume, Ziua Mondială a Teatrului, dedicată unui act cultural menit să redea, în diferite viziuni, momente importante din istoria si caracteristicile unui popor, dar si o sursă de divertisment si inspiratie care poate uni culturi si natiuni din orice colt al lumii. Este o formă de exprimare care depinde de spatiu si public, si care are menirea de a informa si educa, de a trezi emotii, de a ne smulge un zâmbet sau o lacrimă.
Ziua Mondială a Teatrului este sărbătorită prin spectacole si concerte, prilejuind spectatorilor întâlnirea cu personalitătile artistice favorite, dar si o serie de alte manifestări teatrale, punctul central fiind transmiterea unui mesaj traditional international de către o personalitate a culturii mondiale.
Oamenilor minunati ai acestei arte, echipe sau individualităti, care se implică cu pasiune si suflet în realizarea unor creatii dedicate publicului le sunt dedicate în această zi si nu numai, admiratia si aprecierea, precum si aplauzele noastre.
În anul 1948, la initiativa UNESCO si a unor personalităti de seamă din domeniul teatrului, a fost creat Institutul International de Teatru (IIT), cea mai importantă organizatie internatională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului.
Primul congres – cel de constituire – al IIT a avut loc la Praga în iunie 1948, având în componentă 12 Centre nationale: Austria, Belgia, Brazilia, Chile, China, Cehoslovacia, Franta, Italia, Polanonia, Elvetia, SUA si Marea Britanie.
Vechiul Teatru National (1852-1944) – sursa: TNB.ro
Ziua Mondială a Teatrului a fost instituită, prin vot unanim, în anul 1961, de către Institutul International de Teatru, în cadrul celui de-al 9-lea Congres Mondial desfăsurat la Viena, la propunerea lui Arvi Kivimaa, din partea Centrului finlandez al IIT, iar data aleasă marca momentul deschiderii stagiunii “Teatrului Natiunilor” din Paris, fiind sărbătorită anual, fără întrerupere, în întreaga lume.
În fiecare an, o personalitate marcantă din lumea teatrului transmite mesajul dedicat acestei zile. Primul mesaj, transmis la prima sărbătorire a acestei zile, în anul 1962, a fost redactat de Jean Cocteau, poet, scriitor, pictor, dramaturg si cineast francez, iar pe parcursul anilor personalităti remarcabile ale culturii mondiale au transmis mesaje prilejuite de Ziua Mondială a Teatrului: Dario Fo, Arthur Miller, Laurence Olivier, Peter Brook, Pablo Neruda, Maurice Bejart, dar si conationalii nostri, exceptionale personalităti, dramaturgul si eseistul Eugen Ionescu, protagonist al teatrului absurdului – în anul 1976 si actorul si regizorul Radu Beligan – în anul 1977.
În 2015, pentru a transmite gândurile sale legate de teatru, a fost desemnat regizorul polonez, Krzysztof Warlikowski, unul dintre cei mai reprezentativi oameni de teatru europeni ai generatiei sale, care este, din anul 2008, director artistic al NowyTeatre (Teatrul Nou) din Varsovia. Aici, Warlikowski a creat o viziune personală, originală, a rolului si locului teatrului în societate, implicând si spectatorii, sub motto-ul „Evadarea prin teatru”. Iată un fragment din mesajul regizorului polonez dedicat Zilei Mondiale a Teatrului:
„Pe adevăratii maestri ai teatrului îi găsim, mai degrabă, departe de scenă. De obicei, ei sunt cei care înteleg ca teatrul nu e o masină de reprodus clisee si conventii. Sunt cei care-i caută sursa vie pe care nu o regăsesti tot timpul în sălile de teatru unde multimi de oameni se-nghesuie în fiecare zi, preocupati să copieze o lume sau alta. Copiem, în loc să ne creăm propriile lumi care să incite la dezbateri, care au la bază emotiile ascunse în interiorul nostru. În fapt, tocmai Teatrul este cel care reuseste să dezvăluie aceste lumi.”
*
Istoria teatrului românesc începe în 29 mai 1798, atunci când un grup de actori primeste autorizatie, din partea domnitorului Hangerli-Vodă, să înfiinteze o trupă de teatru.
Apoi sasul Brody înfiintează, în timpul domniei lui Vodă Caragea, un soi de teatru în strada Academiei.
I.L.Caragiale si Alexandru Davila (1910) – sursa: TNB.ro
Cel dintâi teatru public bucurestean în adevăratul sens al cuvântului a fost “Teatrul de la Cismeaua Rosie”, înfiintat în 1816, denumire adoptată după numele unei fântâni si al unei mahalale care se găsea în secolul XIX pe Podul Mogosoaiei (azi Calea Victoriei) din Bucuresti, la intersectia cu strada Fântânei (astăzi strada general Berthelot).
Înfiintarea s-a datorat în mare măsură domnitei Ralu, fiica domnului Ioan Gheorghe Caradja, iar primele spectacole desfăsurate aici a fost opera lui Rossini “Italiana in Algeria”, iar mai apoi piese de teatru – în limba greacă – „Hotii” de Fr. Schiller si „Faust” de Goethe. Teatrul, desi era o încăpere de 14 rânduri, prost concepută, a adus un succes imens, spectatorii înghesuindu-se la fiecare spectacol.
Reprezentatiile de la „Cismeaua Rosie” s-au desfăsurat până la incendiul din anul 1825, când clădirea a fost mistuită de flăcări.
În anul 1827 este înfiintată “Societatea literară”, din initiativa boierilor I. Eliade Radulescu si Dinicu Golescu, care militează pentru crearea unui teatru national.
În anul 1833, un grup de actori străini înfiintează la Bucuresti Teatrul Momolo, în zona străzii Edgar Quinet de astăzi, în acelasi an fiind constituită “Societatea Filarmonica”, care a înfiintat, la 15 ianuarie 1834, o „scoală de declamatie si muzică vocală.
Tinerii scoliti aici oferă primul lor spectacol la 29 august 1934 – “Fanatismul” – care se bucură de un succes neasteptat.
Fondurile strânse în urma spectacolelor au permis cumpărarea, în anul 1836, a unui teren în centrul orasului, ce includea „Hanul Câmpinencii”, spatiu care urma să fie destinat construirii Teatrului.
Ulterior s-a constatat că locul era insuficient pentru constructia unui astfel de edificiu, astfel că este aleasă zona fostului han Filaret, pe Podul Mogosoaiei – actuala Calea Victoriei.
La insistentele rusilor însă, planurile de construire a teatrului sunt abandonate pentru moment, Teatrul Momolo este supus presiunilor, iar Societatea Filarmonica este desfiintată.
În anul 1840 domnitorul Alexandru Ghica aprobă proiectul, însă acesta este reluat abia în anul 1844, iar un an mai târziu este ales planul arhitectului vienez Heft, care a gândit o constructie în stil baroc.
Constructia lui a aînceput abia în anul 1848, iar lucrările aveau să se încheie patru ani mai târziu. Primul director al institutiei a fost Costache Caragiale, iar primul spectacol al „Teatrului cel Mare” s-a numit “Zoe sau Un amor românesc”, având loc la 31 decembrie 1952.
În anul 1864, Teatrul cel Mare devine institutie publică de cultură, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu, în anul 1875, pe vremea directoratului lui Alexandru Odobescu, institutia devine Teatrul National, iar în 1877, din initiativa lui Ion Ghica, director al teatrului, Parlamentul promulgă Legea teatrelor, inspirată de regulamentul Comediei Franceze, regulament redactat de Napoleon.
În perioada primului război mondial trupa Teatrului National se refugiază la Iasi, apoi în anul 1919 are loc primul turneu oficial al Teatrului National Bucuresti în Transilvania si Banat cu spectacolele „Apus de soare”, de Barbu Stefănescu Delavrancea si „Răzvan si Vidra”, de Bogdan Petriceicu Hasdeu.
În anul 1939, în perioada în care Camil Petrescu era director al teatrului, se inaugurează o scoală de regie experimentală, iar în anul 1942 ia fiintă Muzeul Teatrului National.
Clădirea avea să să existe până în 24 august 1944, când va fi bombardată de către nazisti. În perioada următoare Teatrul National continuă să functioneze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piata Amzei, în sălile de festivităti ale liceelor Sfântul Sava si Matei Basarab si la Cercul Militar.
În anul 1952, la sărbătorirea centenarului, Teatrului National primeste numele lui Ion Luca Caragiale.
La 20 decembrie 1973 este inaugurată noua clădire a Teatrului National cu trei săli de spectacole – Sala Mare, Sala Mică si Sala Atelier – deschisă în 1975, la care, după un incediu la Sala Mare, în anul 1978, s-a adăugat sala Amfiteatru.
În 1990 este numit director general al teatrului, regizorul Andrei Serban, în anul 2005 Ion Caramitru devine conducător al institutiei, iar în noiembrie 2014 Teatrul National a fost reinaugurat după ample lucrări de consolidare si reamenajare.
*
În noiembrie 2013 se realiza în România singurul sondaj din România din ultimii 40 de ani, cu referire la activitatea teatrelor si atitudinea publicului din Bucuresti.
Principalele concluzii ale studiului sunt că doar aproximativ 36% dintre bucuresteni merg la un spectacol de teatru cel putin o dată pe an, de obicei din categoria tinerilor.
Pe grupuri de vârste, segmentul de populatie 18-29 ani merge la teatru în procent de 27,9%, iar cei din intervalul 30-44 ani – 37,1%.
Ion Caramitru – sursa: www.ziarulmetropolis.ro
Portretul iubitorului de teatru este completat de cei cu studii superioare – 71%, venituri peste medie – 1.500 lei – circa 29%, statut social solid – 71% si utilizatori de internet – 82,3%.
Se remarcă faptul că justificarea pentru care bucurestenii nu merg la teatru a fost în marea majoritate a răspunsurilor, lipsa timpului – 67,1% dar si pretul prea mare al biletelor – în cazul a 20,8% dintre răspunsuri.
Pe de altă parte există un segment al populatiei capitalei – 15,2 % – care merge de obicei, în medie, cel putin o dată pe lună la teatru, si circa 24 % care spun că merg la teatru cel putin trimestrial, însă jumătate dintre respondenti afirmă că au mers cel putin o dată la teatru în ultimul an.
Publicul de teatru, desi nu agreează ideea de specializare a teatrelor pe genuri, preferă spectacolele de comedie – 68,6% dintre răspunsuri – în timp ce iubitorii de dramă se regăsesc în studiu în procent de doar 10%, iar la întrebarea dacă există vreun gen de teatru care lipseste din peisajul bucurestean, 91% răspund că aici există o paletă suficient de largă a genurilor institutiilor de teatru.
Cel mai important criteriu în alegearea spectacolelor pe care le vizionează îl reprezintă – pentru 87 % dintre respodenti – distributia piesei. Alte criterii de alegere a piesei sunt autorul piesei – pentru 61% dintre răspunsuri -, recomandările prietenilor – 54%, numele regizorilor – 49% si abia apoi teatrul la care se joacă spectacolul.
Din punct de vedere al notorietătii institutiilor de teatru, după cum era de asteptat, cel mai apreciat este Teatrul National din Bucuresti, urmat de Teatrul Nottara, Teatrul Bulandra si Teatrul de Comedie.
Acelasi sondaj arăta că cei mai iubiti actori români sunt Stela Popescu si Radu Beligan, dar desprindea si două concluzii foarte importante pentru ceea ce înseamnă teatrul astăzi si alternativele sale: în primul rând, publicul bucurestean constientizează că este de preferat, pentru cei mici si tineri, un spectacol de teatru în locul jocurilor pe calculator si mai apoi, un teatru care se respectă si este în pas cu vremurile e obligatoriu să îsi construiască un sistem online pentru vânzarea biletelor, mai bine de 40 % din public preferând această modalitate de achizitionare.
Pe de altă parte, conform ultimelor cifre oficiale ale Eurostat, Bucurestiul se situa, cu cele 37 de institutii teatrale, mult sub alte orase europene importante. Să spunem doar că Parisul are 134 de teatre, Copenhaga – 105, Bruxelles – 104, iar Budapesta 101. La nivel de tară, dacă în Franta există nu mai putin de 1052 de teatre, în Danemrca sunt circa 220 iar în România aproape 170 de institutii teatrale.
*
Uniunea Teatrală din România (UNITER) continuă si în anul 2015 campania natională “Artistii pentru artisti”, initiată în anul 2002 si derulată anual în preajma acestei date, marcând si astfel Ziua Mondială a Teatrului. Campania este un gest al solidaritătii de breaslă, un impuls financiar pentru artistii vârstnici cu probleme de sănătate si un mod de a atrage atentia autoritătilor asupra situatiei dificile a acestora.
Astfel, în acest an, Teatrul National Bucuresti a produs deja un spectacol-eveniment al destăinuirilor, în reprezentatie unică dedicat campaniei. Spectacolul a reunit artisti renumiti ai scenei, pentru care a convinge cu sufletul că teatrul înseamnă mai mult decat metodă, muncă si talent, înseamnă suprema menire.
Teatrul Bulandra se alătură campaniei directionând către Fondul de Solidaritate Teatrală încasările obtinute din vânzarea biletelor la spectacolul „Artă” de Yasmina Reza, în regia lui Cristi Juncu, care se va juca la Sala Liviu Ciulei în data de 28 martie, la ora 19:00.
Opera Comică pentru Copii aderă la acest proiect, fondurile fiind colectate în beneficiul artistilor odată cu reluarea, pe 28 martie 2015, de la ora 11:00, a unuia dintre cele mai apreciate spectacole de balet din repertoriu, “Cenusăreasa”, în regia si coregrafia Corinei Dumitrescu.
În tară, poate cea mai importantă sărbătoare este cea initiată anual de Teatrul National din Cluj, a saptea editie a evenimentului „Ziua Portilor Deschise”, care cuprinde un ansamblu de manifestări teatrale si conexe.
În fapt marea majoritate a teatrelor din tară au înteles să adere la campania initiată de UNITER, constituind un moment al solidaritătii de breaslă absolut remarcabil.
RADOR
|
de Răzvan Moceanu 3/27/2015 |
Contact: |
|
|
