Prin lumina lumânărilor
misc privirile dintr-un colt într-altul
si nu spun nimic
am o teamă stranie si
teama asta
mă face să-l rog pe Dumnezeu
să se aseze pe patul în care
cândva
o visam pe mama
dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte
care să-mi amintească cine sunt
ce bine ar fi să fie totul la fel
prin lumina lumânărilor aprinse
văd un chip si mult prea mult întuneric
cineva păseste prin interiorul meu
ca printr-un sanatoriu
e liniste si e frig...
|
de Teodor Dume 3/7/2015 |
Contact: |
|
|
