Prin lumina lumânãrilor
misc privirile dintr-un colt într-altul
si nu spun nimic
am o teamã stranie si
teama asta
mã face sã-l rog pe Dumnezeu
sã se aseze pe patul în care
cândva
o visam pe mama
dragostea mea poate fi unicul detaliu din noapte
care sã-mi aminteascã cine sunt
ce bine ar fi sã fie totul la fel
prin lumina lumânãrilor aprinse
vãd un chip si mult prea mult întuneric
cineva pãseste prin interiorul meu
ca printr-un sanatoriu
e liniste si e frig...
|
de Teodor Dume 3/7/2015 |
Contact: |
|
|
