Atitudini : Cunostinte comune
Pun pariu ca, in ciuda faptului ca nu ne cunoastem, avem o cunostinta comuna.
Va dau cateva exemple, ca sa vedem daca o recunoasteti: - Dupa indelunga cumpanire in fata raftului, va hotarati in fine pentru un anume produs. Intindeti mana sa-l luati, cand din spate se aude o voce:”nu v-as sfatui sa optati pentru branza asta!”
- Sunteti invitati acasa la cunostinte. Toata seara ati ascultat rabdator povesti despre un autor la moda care va lasa rece si ati aprobat politicos din cap, ca sa nu suparati pe nimeni.
La plecare, gazda va trage deoparte in dosul usii si va strecoara ultima aparitie editoriala a scriitorului in cauza, cu rugamintea sa i-o inapoiati peste o saptamana si sa-i spuneti ce parere v-a lasat lectura (!?).
V-ati retras in toaleta restaurantului si incercati sa va clatiti gura dupa desertul cu ananas care are prostul obicei de a va provoca reactii alergice si uneori herpes. In spatele Dumneavoastra, alt invitat va observa ca din intamplare si nu se lasa pana nu va obliga sa inghititi doua pastile de bicarbonat de sodiu, garantat contra aciditatii la stomac („dar cu calul ce-ati avut?”).
In plina partida de tenis la dublu, constatati ca nu sunteti in forma buna si va concentrati asupra cauzelor, incercand sa combateti cu calm punctele slabe. Partenerul, in loc sa treaca elegant cu vederea micile scapari, nu pierde nici o ocazie de a puncta cu aplomb exagerat marinimos greselile si va someaza in continuu sa nu va enervati pentru ca se poate intampla oricui. In urma repetatelor interventii reuseste sa va scoata intr-atat de tare din mana incat nu mai faceti decat gafe si va enervati (poate tocmai ca sa nu-i inselati lui asteptarile).
Cum bine vedeti, avem de-a face cu unul si acelasi tip de individ: omul care ne vrea binele.
Si de mult ce ni-l vrea ne aduce in paradoxala situatie de a ne asfixia cu binele lui cu tot.
In cele mai frecvente cazuri, efectul sfaturilor lui este dezastruos si contrar asteptarilor sau, in cel mai bun caz, egal cu zero.
Ca sa stim la timp cum sa ne ferim de el, e bine sa creionam cele cateva trasaturi care il identifica in raport cu restul lumii: e generos si dezinteresat (distribuie sfaturi fara sa astepte o recomensa la schimb); e sociabil si comunicativ (se baga unde nu-i fierbe oala, vorbeste cand nu e intrebat, n-are retineri fata de necunoscuti); e un tip practic (gandeste dupa modelul empiric: „orice problema are o solutie, in speta una si buna si pe aceea o cunosc eu”); dispune de o doza sanatoasa de incredere in sine („daca imi dau eu cu parerea, e musai sa fiu ascultat”).
Acum, daca incepem sa-l cunoastem bine, sa vedem cum arata opusul lui, ca sa stim cum arata omul ale carui sfaturi ar merita cu adevarat sa le urmam. Nimic mai simplu decat sa intoarcem trasaturile de mai sus in opusul lor. In loc de generos, sa fie zgarcit cu sfaturile.
Nu degeaba spunea Emil Cioran ca orice persoana care are o parere exacta si unica despre un lucru, oricare ar fi acela, ii este din capul locului suspecta. Numai o minte ingusta concepe o singura solutie pentru complexitatea vietii.
Asadar, cautam un om care e zgarcit cu sfaturile pentru ca nu e sigur de nimic.
Daca primul parea dezinteresat, al nostru trebuie sa ceara ceva in schimbul sfatului sau.
Cu exceptia sarlatanilor, mai toti cei care cer bani pentru ceva, ofera la schimb o marfa cu o valoare incontestabila, altfel nu s-ar vinde.
Asa si in cazul nostru: daca cineva cere bani pentru o consultatie, o face pentru ca stie ca valoreaza ceva. Ce garantie mai buna ne putem dori?
Omul nostru trebuie sa fie introvertit si singuratic. Daca reusim sa extragem dintr-un asemenea tip un sfat, inseamna ca el il considera un sfat bun, caci altfel n-ar fi trecut de barierele naturale ale muteniei si retinerilor care-l caracterizeaza pe purtatorul sau.
Bineinteles ca exista teoretic sansa ca sfatul sa fie prost in ciuda sitei prin care trece, dar macar stim ca a fost purecat si cantarit pe indelete.
In fine, una peste alta, daca e sa abstractizam la infinit, opusul omului care ne vrea binele si pe care trebuie sa-l evitam este nici mai mult nici mai putin, omul care ne vrea raul. Dar stati putin!
Nu cumva am mers prea departe cu cautatul si am nimerit din lac in put?
Pai cum sa ai incredere in omul care-ti vrea raul, cand nici macar cel care-ti vrea binele nu e capabil sa te ajute eficient?
Si apoi, cum sa-i deosebim, ca doar nu sta scris pe fruntea lor „om de bine” sau „om de rau”?
Ei bine, exact aici am vrut sa va aduc! Nici unul, nici celalalt nu sunt buni de urmat.
Metoda cea mai sigura de a te feri de necazuri si de dureri de cap este sa nu asculti de sfaturile nimanui.
Nu degeaba s-a incetatenit vorba: „Nu-mi dati sfaturi! Stiu sa gresesc si singur.”
Asa ca va dau un sfat: nu ascultati de sfaturile nimanui. Pe bune, v-o zic, pentru ca va vreau binele...
Benissa
Benissa
|
Gabriela Calutiu Sonnenberg 3/4/2015 |
Contact: |
|
|
