Coruptia, animal de povară…
Când vine vorba de animale de povară, cele mai reprezentative mi se par măgarul si catârul, pentru trei motive:
1. foarte utile în căratul unor materiale ( alimente, echipamente etc.) în zone aride, accidentate 2.fără pretenţii alimentare
3. poartă cu răbdare o povară în plus, cea a desconsiderării printre animalele care-l ajută pe om.
Dar şi omul devine la rându-i animal de povară, putând fi asemenea măgarului, catârului, boului, calului etc. Fie că poartă pe umeri poveri materiale ( ex. un hamal), poveri sufletesti, poveri de responsabilitate etc.
Măgarul se înmulteşte pe cale sexuată. Catârul, boul si calul nu mai au această povară.
De ceva timp s-a deschis sezonul de vânătoare la corupţie. Se pare că şi aceasta este tot un animal. Se reproduce prin încrucişarea dintre furt şi lăcomie, se hrăneşte cu mită şi se răspândeşte precum fisiunea nucleară. Împuşti un pui de corupţie şi-l înlocuieşte o duzină, încât există temerea că vânătorii vor fi depăşiţi de situaţie şi vor fi presaţi să ceară armistiţiu… Şi nici de cel împuşcat nu poţi fi sigur dacă e mort de-a binelea. Justiţia îl poate resuscita oricând…
Coruptia este un animal de povară. Poartă si cară pe mulţi ( şi multe) în institutii speciale de asceză seculară. Meditatia serioasă la valurile vietii, în asemenea circumstanţe, poate duce la mistică, la sfinţenie. Cum ar fi să auzim că domnul X sau domana Y, după anii de recluziune fără voie, la eliberare, de bună voie, lasă lumea si îmbrăcă haina monahală?
Înainte de a fi un animal de povară, coruptia este o povară, pe care aproapele nostru, de bună voie si nesilit de nimeni, si-o pune pe umeri devenind măgar, catâr, bou etc. cu apucături de porc (sau de scroafă). Când prinde gustul mocirlei greu se dezvaţă sau nu se mai dezvaţă decât la Ignatul personal.
|
Nicusor Gliga 2/20/2015 |
Contact: |
|
|
