Coruptia, animal de povară
Când vine vorba de animale de povară, cele mai reprezentative mi se par măgarul si catârul, pentru trei motive:
1. foarte utile în căratul unor materiale ( alimente, echipamente etc.) în zone aride, accidentate 2.fără pretenții alimentare
3. poartă cu răbdare o povară în plus, cea a desconsiderării printre animalele care-l ajută pe om.
Dar și omul devine la rându-i animal de povară, putând fi asemenea măgarului, catârului, boului, calului etc. Fie că poartă pe umeri poveri materiale ( ex. un hamal), poveri sufletesti, poveri de responsabilitate etc.
Măgarul se înmultește pe cale sexuată. Catârul, boul si calul nu mai au această povară.
De ceva timp s-a deschis sezonul de vânătoare la corupție. Se pare că și aceasta este tot un animal. Se reproduce prin încrucișarea dintre furt și lăcomie, se hrănește cu mită și se răspândește precum fisiunea nucleară. Împuști un pui de corupție și-l înlocuiește o duzină, încât există temerea că vânătorii vor fi depășiți de situație și vor fi presați să ceară armistițiu
Și nici de cel împușcat nu poți fi sigur dacă e mort de-a binelea. Justiția îl poate resuscita oricând
Coruptia este un animal de povară. Poartă si cară pe mulți ( și multe) în institutii speciale de asceză seculară. Meditatia serioasă la valurile vietii, în asemenea circumstanțe, poate duce la mistică, la sfințenie. Cum ar fi să auzim că domnul X sau domana Y, după anii de recluziune fără voie, la eliberare, de bună voie, lasă lumea si îmbrăcă haina monahală?
Înainte de a fi un animal de povară, coruptia este o povară, pe care aproapele nostru, de bună voie si nesilit de nimeni, si-o pune pe umeri devenind măgar, catâr, bou etc. cu apucături de porc (sau de scroafă). Când prinde gustul mocirlei greu se dezvață sau nu se mai dezvață decât la Ignatul personal.
|
Nicusor Gliga 2/20/2015 |
Contact: |
|
|
