Chapters - Indigo : Elif Shafak si câte ceva despre ”Palatul Puricilor”
Elif Shafak, pe numele ei Elif Bilgin, s-a născut în Strassbourg, Franţa, din părinti intelectuali, un tată filozof si o mamă diplomat.
A luat de la mama ei nu doar numele Shafak, care înseamnă Zori, dar si spiritul de independentă al unei femei care “face carieră”, situatie rară prin anii 70.
A avut o copilărie care a marcat-o, fiind crescută de o mamă independentă, modernă, intelectuală, si cu idei liberale, alături de o bunică, mai conservatoare, care citea viitorul în boabe de cafea. A trăit în Madrid, apoi Amman si s-a întors la Istanbul, timp în care a fost un copil introvertit, care vorbea cu creioanele, si spunea Pardon, când se lovea de obiecte, ca si când totul în jurul ei avea viată.
De copil a dat semne că va deveni “a story-teller”. Ne-a “povestit” până în prezent 13 romane, dintre care primul, “Pinhan”( Ascunsul), a luat premiul "Rumi" în 1998, pentru cea mai bună lucrare de literatură mistică în Turcia. Romanul ei “The Bastard of Istanbul” a fost un bestselling în 2006 în Turcia, desi a fost o traducere. După ce a născut-o pe fiica ei, în 2006, Elif Shafak a suferit de depresie post-natală, care i-a inspirat romanul ”Black Milk”, în care explorează dificultatea rolului de mamă si scriitor. Laptele Negru devine Cerneală. Oricum, cel mai mare success în Turcia, care a fost “an-all time best seller”, l-a obtinut cu romanul ”The Forty Rules of Love”, inspirat de viata si scrierile lui Shams Tabrizi, poet Persan din anii 1185 -1248, părintele spiritual al unui alt mare poet Persan, jurist, teolog, si mistic Sufist, rămas în istorie sub numele de Rumi. Shams din Tabriz a scris un Discurs, (Maqalat) care contine 40 de sfaturi spirituale si este o interpretare mistică-sunni a Islamului. Pasiunea lui E.S. pentru Sufism a început în colegiu mǎrturiseste că Sufismul o ajută să “ steargă ceea ce crede că ar cunoaste si să înceapă să gândească din nou, cu inima”.
Palatul Puricilor, “The Bonbon Palace”, este o clădire din Istanbul construită la jumătatea sec. XX de către un cuplu de imigranti rusi, care au fugit în 1920 din Crimeea ocupată de Armata Rosie, generalul Pavel Antipov fiind membru al Armatei Albe. Mai târziu cuplul se mută la Paris, unde Generalul devine un prosper om de afaceri, în timp ce sotia lui ajunge într-un azil de boli mentale. Fiica lor va mosteni Palatul Bonbon, cu 10 apartamente pe care le va închiria. Locatarii sunt enumerati în ordinea apartamentului pe care îl locuiesc, naratorul este un tânăr profesor universitar divortat, semi-alcoocolic. Apartamentul 1 este locuit de Meryem, căsătorită cu Musa, si al cărei fiu Muhammet este continuu opresat la scoală; Meryem are o energie de indiviat si este o mamă devotată. Cemal si Celal, doi frati gemeni care au deschis un salon de coafură în palat, se iubesc, dar se si detestă. Printre clientele lor este si locatara aparatamentului 10, Madam Auntie, care se va dovedi o mare colectionară de ...gunoi. Sidar (ap 2) este un tânăr semi-ratat, obsedat de moarte, care are un câine urias, cu care împarte singura lingură, pernă si câte un singur obiect din orice. Apartamentul 8 o găzduieste pe Blue Mistress, amanta unui negustor de ulei de măsline, iar un alt apartament le are pe Hygiene Tyjen, o nervrotica obsedată să curete peste tot, împreună cu fiica ei, Su, plină de păduchi.
Naratiunea ne deschide pe rând usa fiecărui apartament, ne permite să aruncăm o privire înăuntru, să ne familiarizăm cu personajele si viata lor, după care usa se închide, pînă la următorul capitol. Parcurgându-le ne întrebăm care este legătura dintre ele? În Istanbul, mirosul de gunoi pare să fie atotstǎpânitor. Palatul Puricilor este o metaforă a Turciei moderne, amalgam de vechi cu nou, religie cu secularism, Est cu Vest. Istoria poate distruge totul, Cimitirul Orthodox Armean si Cimitirul Musulman. Autoarea îsi exprimǎ dragostea pentru Istanbul: ”East and West is no water and oil, they do mix. In a city like Istanbul they mix intensely, incessantly, amazingly.”
Elif Shafak este Profesor la Departamentul de Studii despre Orientul Apropiat al Universitătii Arizona, SUA, cu un doctorat în Stiinte Politice. Pe lângă scriitore, ea este un avocat al drepturilor minoritătilor, al femeilor si al libertǎtii de expresie. Ele par să lipsească în Turcia de astăzi, crede autoarea.
TED talks, o prezintă pe E.S în conferinta cu titlul: ”The Politics of Fiction”(se poate viziona pe YouTube). Aici, ne vorbeste despre notiunea de “cultural ghetto”, despre “literatura multiculturală”, care este un termen artificial, creat din nevoia de identitate etnică, politică si care nu are nimic în comun cu literatura.
Si asa cum ne spune E.S., există în Palatul Topkapi un loc denumit “The Gathering Place of Djinns” (Djinn -în arabă- “ascuns vederii”), fiecare fiintă umană ar avea un "djinn", făcut din foc curat, care este doar fum. Este greu de definit, dar de câte ori citesc fictiune mă întâlnesc, cred, cu Djinnul meu.
feb. Toronto / ON
|
Dr. Diana Laza 2/16/2015 |
Contact: |
|
|
