Iubirea inalta si supune
Dragostea dintâi, este acea scânteie ce aprinde doua inimii si întreg evantaiul simtămintelor îsi ard clipele la temperaturi mari, într-un foc mistuitor. După câteva luni de consum emotional în flacăra iubirii nebune, renaste din visul efemer, adevărata iubire, menită să tină toată viata. Încet, încet, peste cele două inimi, coboară valul realitătii, cu anotimpul primăverii linistitoare, când suntem ocupati cu planuri familiare. De aici, începe o stare de bine în doi, culegând fiecare inima, parfumul simtămintelor curate, depozitând în straturile adâncului dulceata binelui simtit. Timpul petrecut împreună, face posibilă cresterea si înflorirea relatiei, în acord cu dăruirea si îngrijirea libera, oferită unul altuia, prin infinitele gesturi, vorbe, atentii, care fac să rodească în noi, pomul iubirii si-a recunostintei.
Iubirea adevărată în căsnicie este o binecuvântare, căci în intimitate, inima nu se poate dărui decât unei inimii care se dăruieste în schimb, si niciodată unei inimi obraznice si egoiste. Iubirea, este un ideal sfânt, fără instincte vulgare, animalice sau barbare, nu este sunetul iubirii un zgomot metalic de tinichea, ci o simfonia angelică, o emotie fina, ce-ti face inima să vibreze de fericire, la bucuria celuilalt si să plângă la mâhnirea lui.
Legea iubirii adevărate, este scrisă în inimile care se unesc în sfânta taină a căsătoriei, si puterea hristica, dacă nu o pierdem, ne ajută să cântăm aria iubirii împreună, până când zărea albastră ne va lua în bratele ei. Asistăm din nefericire tot mai mult, la conflicte familiare, la casnici ruinate, cuprinse de incendiu sufletesc al divortului. Vedem mereu, cum revolta interioară a separării, arde linistea, visele si jurămintele celor doi, lăsând toata averea lor sentimentală, copiii, să fie hartuiti prin forurile de separare, în timp ce edificiul familiar se prăbuseste.
Divortul, această furtună devastatoare, la care asistăm neputinciosi, ne doare si ne sperie, mirându-ne, cum de a fost posibilă cădere iubirii lor în dezgust si ura, când doar ieri, le auzeam soapta de iubire, sfiala si decenta bucuriei.
La începutul relatiei, toti intrăm victoriosi pe raza timpului paradisiatic, amândoi calvarii ai jurămintelor sfinte, promitând ca nu vom lăsa, gestul, vorba, fidelitatea si iubirea, să alunece în excesul infatuării. La începutul vietii în doi, este atâta bine, si atât căldură in noi, ca raza fiecărui răsărit de soare, îsi scrie poezia în privirea celuilalt, pecetluind genialitatea relatiei. Facem jurăminte, promisiuni astrale, si chiar aducem cu dragostea noastra, luna de pe cer în inima celuilalt, ca omenia, visul si amintirile binelui familiar, să fie citite cu mândrie de copiii nostri. Toate relatiile, încep să-si consume bomboana vietii în doi, cu învelisul promisiunilor, acel strat subtire de ciocolată, care se termină repede. Însă când ajungem la miezul problemelor, la sâmburul firii reale a celuilalt, dam de dulceata sau amarul lui, de starea care îl consumă pe dinăuntru, de umplutură sinelui.
Calitatea relatiei se vede din primii ani când, realitatea oglindeste clar caracterul fieruiră, după ce iese din betie emotională, din învelisul lui cuceritor si intră în sinele său autentic.
Toti facem din visul iubirii în doi, un ideal măret, pentru care merită să trăim, percum marile iubiri poetice ale vedetelor, de pe scena vietii, însă vedem doar frânturi de realitate, căci în spatele paravanelor sociale, multi ochi lăcrimeaza sub fardul aparentelor.
La tot pasul vedem casnicii, în mare contrast cu idealul iubirii autentice, la mare distantă de soarele dreptătii, vedem falsele iubiri ce trăiesc complet ruinate sub acelasi acoperis, în întunericul de la subsolul vietii. Insa, vedem si casnici cu adevărat modele de viată, invadate de lumina binelui la toti membri, aratandu-ne chipurile lor cum trebuie să arate adevarata iubire si multumirea deplină. Aceste familii, întelegându-si valoarea, dincolo de fondul material si sclipiciul social, în cultivarea iubirii curate, ce umple toate dorintele cu seninul binelui interior, oglindit în chipul lui surâzător.
Viata în doi, este o mare artă, cere multă cumpătare, îngăduinta si credinta, ca să putem gestionam toate necesitătile materiale si emotionale, pentru ca fiecare partener vine în relatie cu bagajul caracterului sau.
Reusita căsniciei, este în mare parte data de mostenirea genetică, a fiecaruia, de valoare interioară a personalitatii lui, cu care intră în parteneriatul căsniciei. Stima inalta sau scazuta, arata bogatia sau saracia lui dezvaluite de timpul petrecut împreună, timpul care trage deoparte perdeaua realitatii, ce poate ascunde razele strălucirii, sau mizeriile din colturile firii lui. Am văzut casnicii care, după multi ani de pace si liniste familiară, pe neasteptate a venit un trăsnet al infidelitătii lovind în plin cuibul familiar, care a căzut si s-au înecati toti într-o mare de lacrimi.
Căsnicia este mai mult decât o investitie materială, sau un cont bancar, la care trebuie să muncesti mult ca să ai ce depozita, si să poti lua. Nu ne putem cumpăra locul în inima celuilalt, cu cartea de credit, cu falsuri si promisiuni goale, că mai devreme sau mai târziu, vine nota de plată. Călătorind inpreuna prin hârtoapele vietii, nu trebuie să fie o corvoadă, ci o binecuvântare, căci dacă nu este plăcută călătoria în doi, atunci mai bine singur si sănătos, decât bolnav lângă cineva. Traseul vietii ar fi mult mai agreabil si mai usoar, dacă ne-ar însoti credinta sfântă, care intretine putere iubirii curate, cea ce ne ajută să împărtim necazurile si sa imultim bucuriile împreună.
Vedem în lumea modernă, la oamenii de vârf ai societătii, acele casnici dedublate de iubiri false, care cultivă în spatele măstilor sociale, excesul de ifose, îngâmfare, abuz si desfrânare. Cel care are o inimă sfioasă si curată, nu trebuie să creadă la infinit, că vor veni vremuri când în caracterul viciat al partenerului, vor creste nuferi, din seminte de buruiană, în noroiul lui uscat.
Orice relatie ca să meargă bine, trebuie ca ambele părti, să câstige cât mai des stări terapeutice, acele energii emotionale vindecătoare, de pretuire, recunostinta si iubire, care repara si întretin sănătatea mentală, fizică si spirituală. Este nevoie ca ambi partenerii să se lupte cu stresul si pasiunile viclene, care alungă simturilor nobile si sfintenia din om, instalându-se durerea obstiilor.
Căsnicia este precum o corabie plutitoare pe marea vietii, meru în pericol de scufundare, si sfărmare, si de aceea trebuie doi oameni puternici la cârmă ei. Nimic altceva nu ne ajută mai mult ca lumina de sus, să vedem din timp pericolele, si sa ne vedem clar cine suntem la interior, ce caracter precar, defectos si atos avem, de nu merge bine căsnicia. Astfel cu ajutorul credintei, ne putem restaura intreg caracterul, instalându-ne pe discul central sufletesc, programul antivirus, rugăciunea, recunostinta si iubirea, care filtrează tot ce este strain binelui. Avem în noi, toate resursele, să întretinem pacea si armonia familiară, după ce ne scuturam de egocentrism si infatuare, de viciile care ne împiedică să tinem sub control libertatea emotională, agresivitatea, vorba, gestul.
Astăzi, puterea banului ne aruncă în ochii, toate mizeriile imoralitătii, sexul, ura, dezinvoltura, urăciunea dezgolirii de sacru, culpabilizarea, fără nici o jenă de ridicol, făurind prototipul omului modern gol. Toti ne dorim o căsnicie de vis, un ideal, un mas în doi prin paradis, însă realitatea ne arată că trăim, printre flori verzi si uscate, după cum suntem, si suntem cea ce consumăm zilnic.
Dacă nu întretinem căldura în sânul familiar, vom vedea cum după luna de miere, palatul sentimental de turtă dulce, se topeste si piere, dus de valul real, într-un alt ideal. Viata, singur sau în doi, este o călătorie vie, ce trece uneori prin parfumuri de flori, alteori prin gropi de gunoi, depinde pe unde umblam ce cultivam, si prin ce canale ne trece stropul vietii.
Alegerea unui partener de viată este în mare parte o loterie, însă putem mirosi caracterul omului după parfumul ce-l lăsa în urma sa, după faptele trecutului, care întotdeauna prezic viitorul lui. Acel om iubitor si blând la inimă, a cărui fapte nu i-au împutit trecutul, are toate sansele să-si păstreze savoarea sinelui, toată viata. Lângă el poti avea certitudinea că nu esti singur atunci când sufletul îti plânge, si nu-si împarte mângâiere cu iubiri de împrumut, că nu-i permite binelui său interior.
Să ne ferim de acele firi sălbatice, care au nevoie de senzatii tari, de excese de furie, de agresivitate verbală, ca să-si ventileze anxietatea propriilor esecuri si nemultumiri. Sinele lor îsi trage seva din egoism, furie si îngâmfare, cea ce le coboară propria stima în subteran, unde se dă o luptă continuă cu propria-i sălbăticie.
Să ne alipim sufletele de partenerii, la care demnitatea le-a ridicat fruntea înainte de-a ne cunoaste, si excelează de mult pe scara virtutilor, că numai asa ne putem împărtăsi din dulcea lui stare de iubire, calm si senin. Aceste suflete mari, li se oglindeste în priviri, în vorbă si gest, lumina binelui lucrat în ei, acea armonie perfectă cu ei însusi si cu cei din jur. Credinta lor, dăruirea, pacea si sublimul din gândul lor curat, emana o energie emotională sfântă, ce te face să te supui si să-i iubesti.
Trăind lângă un asemenea om este o binecuvântare, si o mare onoare, să locuiască cu a lui cumpătare, în inima ta. Acest tip de om, cald la inimă, ca pata lui Dumnezeu, este dorit de toată lumea, fiind mereu pus în capul mesei, de decenta si cumintenie lui autentică. Bunătatea si delicatetea sufletească, îi permite omului să filtreze tipătul, agresivitatea, bădărănia, imoralitatea, si sa facă astfel multe inimi stinse să se aprindă în jurul lui.
Iubirea pentru Dumnezeu si pentru semenul nostru, este asemenea locuintei omului, cu cât este mai îngrijită si mai călduroasă, cu atât omul, se simte mai bine în pielea lui. Sfintii părintii ne spun că fericirea omului, este direct proportională cu curătenia interioară, cu practica zilnică de îngrijire si disciplinare a caracterului, ce ne păstrează harul iubirii si a păcii lăuntrice. Iubirea adevărată, dospita în inima noastră, cu sau fără partener, va creste pâinea simtămintelor de multumire împlinire respect si iubire, tuturor celor care stau sub conul de lumina a binelui împreună.
Kitchener ON
|
Maria Sava 2/14/2015 |
Contact: |
|
|
