Alice Hoffman: ”The Dovekeepers”
Cu ocazia unei cǎlǎtorii în Israel, în toamnă, am vizitat Masada, site arheologic din patrimoniul UNESCO. El a fost o fortăreată construită de Herod cel Mare, între anii 37 si 31 AD. Se află în apropiere de Marea Moartă , în sudul Israelului, la 20 km de Arad, pe o rocă stâncoasă în desertul Negev; denumirea provine de la “metzada” care înseamnă fortăreată în Ebraică.
Aici, acum 2000 de ani, 960 de evrei au preferat să moară decât să ajungă sclavii Imperiului Roman. Au supravietuit două femei si cinci copii, ne spune Josephus Flavus, istoricul roman. Atacul asupra Masadei a avut loc pe la sfârsitul Primului Război Romano-Ebraic. De altfel,Titus Flavius Joshepus s-a născut în Jerusalem ca Joseph ben Matityahu, a luptat împotriva romanilor si a fost luat prizonier. Împăratul Vespasian a hotărât să-l păstreze că translator si istoric, fiind foarte educat.
La Masada s-au refugiat Sicarii, evrei foarte patrioti, denumiti si Zealots, care au recurs la violentă si asasinat că să-si obtină scopul, pedepsindu-i în felul acesta chiar si pe evreii romanizati.
Fantastica poveste a evenimentelor de la Masada din acea perioadă, prin anul 72 AD, sunt aduse la viată de către Alice Hoffman în uimitorul ei roman, “The Dovekeepers”. Foarte bine documentat, îsi merită pe deplin numele de “historical fiction”.
Guvernatorul roman, Lucius Flavius Silva, în fruntea a 9000 de soldati, formând Legiunea a Xa- Fretensis, a construit o rampă de acces în fortǎreată.
Povestea este narată de patru femei, dintre care două vor supravietui ca să spună lumii ce s-a întâmplat.
Yael, o frumusete cu părul rosu ( simbolizând focul? sau poate dorinta “arzătoare” de viată..), s-a născut în timp ce mama ei murea la nastere. Acest eveniment a marcat-o pentru tot restul vietii. Tatăl ei, Abba în Aramaic, un Sicar, a fost nevoit să fugă din Jerusalem, după ce a omorât mai multi oameni decât putea număra, deopotrivă evrei si romani. El poartă o mantie fermecată care-l face invizibil. În călătoria prin desertul Negev, împreună cu tatăl ei, Yael întîlneste Iubirea în persoana lui Ben Simon, care era căsătorit si, tot aici în desert, Yael descoperă că atrage păsările din cer, care vin să-i vorbească. Ben Simon este pentru Yael ”iubirea care distruge”; vocea sotiei lui moarte în desert o va urmări pentru tot restul vietii. Fratele ei Amran este deja la Masada, unde îi asteaptă. Yael este atît de singură si însetată de iubire, încât ar spune oricui: ”take me to your bed, your house, your city”.
Revka, sotia unui brutar, evadează tot în desert si ajunge la Masada, după ce romanii i-au ucis sotul. Împreună cu fiica ei, ginerele si nepotii se refugiază din calea romanilor, care însă îi vor lua cel mai scump dar al viatii ei. Revka are puterea să lupte, să răzbune moartea fiicei ei si să salveze viitorul celor doi nepoti.
Cea mai fascinantǎ dintre femei este Shirah, născută în Alexandria, Egipt, a cărei mamă era un fel de preoteasă care făcea farmece, ajuta femeile să nască, un fel de saman, dar si o slujitoare pe altarul dragostei. Shirah se închină lui Astoreth, zeita Fertilitătii. Alungată din Alexandria de către evrei, Shirah ajunge în Jerusalem si devine bonă micutei Yael, apoi se îndrăgosteste de Eleazar ben Yair, cu care are o fiică, Aziza. Este din nou alungată, de data aceasta de către Channa, sotia stearpă a lui Eleazar Ben Yair. Ajunge în Moab, cam pe unde este Iordania de astăzi, si devine sotia unei cǎpetenii berbere, cu care are alti doi copii, dar pe care nu îl iubeste. Ea creste porumbei, purtători de scrisori/răvase si ascultă glasul iubirii în persoana lui Eleazar ben Yair (personaj care a existat), care o cheamă la Masada. Shirah abandonează viata confortabila pe care o are în cortul ei de beduini si “iubirea-distrugătoare” îsi va pune amprenta pe destinul ei.
Aziz, fiica lui Shirah, o tânărǎ luptătoare, bună călăreată, crescută ca un băiat, trage cu arcul si luptă alături de bărbati. Nahara, cealaltă fiicǎ a lui Shirah, va prefera să trăiască împreună cu Esenienii, spunînd că “nu trebuie să lupti pentru pace, trebuie să o îmbrătisezi”. Ceva din caracterul Naharei si din filosofia Esenienilor ne aminteste de începuturile crestinismului.
Femeile sunt “crescătoare de porumbei”; acestia au mai multe roluri, se pot folosi pentru transmiterea de stiri, pentru că sunt atît de fideli încât întotdeauna se întorc la partenerul lor, iar excrementele lor ajută ca îngrăsăminte. În roman, porumbeii sunt si simbol al păcii, al iubirii, viata de fiecare zi continuă până în ziua în care porumbeii părăsesc Masada.
Cele patru femei se împrietenesc si ajung atît de unite, încât îsi încredintează copiii una alteia. Personalităti complexe, fiecare cu secretele, senzualitatea, dramele si dorintele ei, se duc pe calea pe care si-o doresc, în timp ce bărbatii au hotărât să moară. Pentru că sinuciderea este condamnată de religia Ebraică, au tras la sorti numele a 10 bărbati care vor duce la sfârsit uciderea tuturor, iar ultimul rămas va lua asupra lui Marele Păcat. S-au găsit mici fragmente de ceramică cu nume înscrise pe ele, denumite “ostraca”, cu nume ca de ex. Ben Yair. Se crede că ele au fost folosite pentru “tragerea la sorti”. Dovezile arheologice nu sunt la fel de concluzive, nici cercetările celui mai faimos arheolog Israelit, Yigael Yadin, nu au demonstrat ipoteza sinuciderii în masă. Totul pleacă de la relatarea lui Josephus Flavus...si de la nevoia noastră de a avea eroi.
Nu contează dacă a fost sau nu adevărat, important este că Alice Hoffman creează o lume de magie, cu personaje pline de viată, capabile de iubire, solidaritate, sacrificii, si ... crimă.
-“Is it not beautiful?”, întreabă un personaj, vorbind despre lumea din jurul nostru.
-“Is it not terrible?”, vine răspunsul.
Romanul este o hrană spirituală, pe care o ingerăm cu încetul, pe măsură ce răsfoim paginile. Si, ca să dau un citat din carte: ”Every loaf of bread feeds you în the way you need to be fed”.
Barukh atah Adonai, Eloheinu, melek ha’olam! (Blessed are you Lord, our God, sovereign of the universe!), se roagă personajele din carte.
|
Dr. Diana Laza - Toronto 2/12/2015 |
Contact: |
|
|
