Dinu Săraru la Tel Aviv
Amintesc mereu de activitătile multiple si frecvente a românilor din Tara Sfântă. Festivaluri, recitaluri, conferinte, lansări de cărti românesti si mai toate chiar în prezenta multor oaspeti pretiosi din România natală. Numai pomenesc de desele spectacole de muzică usoară si populară în care si aici apar marii virtuosi, personalităti ale acestor genuri.
Si, iată că zilele trecute am avut deosebita surpriză de al avea în mijlocul nostru pe marele cărturar si om de litere, DINU SĂRARU care la învitatia Institutului Cultural Român (ICR) din Tel Aviv, a venit să ne bucure cu prezenta sa cu ocazia “ZILELOR CULTURII ROMÂNESTI”. Intr-o sală arhiplină, plină până la refuz cu totii am asistat la o seară literară dedicată lansării editiei aniversare, marcând astfel 40 de ani de la prima editie a romanului său “NISTE TARANI”.
Venind în întâmpinarea înaltului oaspete care a venit însotit de amabila si distinsa sa sotie doamna Viviana Săraru, domnul avocat G. MOSARI, Presedintele Asociatiei Scriitorilor Israilieni de Limba Română (ASILR), intr-un articol publicat în popularul ziar “GAZETA ROMÂNEASCĂ”, urându-i marelui oaspete: “Un bun venit”, a specificat că domnia sa a vizitat până în prezent Israelul de…13 ori.
“Da, dragii mei, acum vin pentru a 14-a oară în Tara Sfântî, tară de care sunt pur si simplu îndrăgostit”…“Stiti ce mi-am amintit? In urmă cu câteva decenii am participat la primul cules de cirese pe muntele Golan” sau…“Doresc în vară să vin cu sotia câteva săptămâni si să locuim lăngă Marea Mediterană”…
Evenimentul desfăsurat la sediul ICR din Tel Aviv a cărei moderator a fost însusi Directorul ICR-lui doamna Dr. GINA PANÂ, evenimentul fiind marcat după cum am amintit si prin lansarea până în prezent a 15 editii a romanului “NISTE TARANI”. A urmat prezentarea cărtii de către autor, relevând cu această ocazie contextul social-istoric dar si literar al romanului.
Interventiile fiind bogate si animate, au mai luat cuvântul si doamna VIVIANA SĂRARU, care a ilustrat printr-o prezentare audio-video fragmente din arhiva Televiziunii Române, scriitorul, criticul literar si publicistul domnul ZOLTAN TERNER care a amintit despre satul românesc prin prisma operelor lui Zaharia Stancu, Liviu Rebreanu, Marin Preda si Dinu Săraru cât si cunoscutul profesor, domnul Dr. JEAN ASKENASY despre:"Dinu Săraru, personalitate contraversata?!"...
Personal am auzit de el si chiar l-am citit în anii tineretii mele, iar cu ocazia festivitătii amintite am reusit să aflu mai multe si de toate despre acest “domn” al literaturii românesti de azi. Aici, trebuie să multumesc mai totul numeroaselor materiale si interviuri luate de colegii “breslei” noastre.
Asa am aflat că dacă volumul “Niste tărani” apărut în 1974 l-am citit, titlul în sine dezvoltă în fapt o "triologie tărănească", care a continuat în 1993 cu “Iarba vântului”, si în 1994 cu “Crima pentru pământ”. Totusi am avut surpriza să aflu că în 2013 a editat si volumul, “Ultimul tăran din Slătioara”, afirmând cu suplete si multă migală, că,: “…eu sunt ultimul tăran din Slătioara. Penultimul a murit acum trei săptămâni”. Totul amintindu-ne de cuvintele lui Blaga, “…că vesnicia a murit tot la sat”. Adăugând, că Dinu Săraru a fost si este un povestitor care cultivă totul cu simplitate, amintesc de interventia eseistului Aurel Dragos Munteanu care îl numeste cu adevărat “un voluptas ai povestirii”, el redând în “obsedantul deceniu” parcă ceva asemănător cu “Ion” a lui Liviu Rebreanu sau cu “Morometii” lui Marin Preda…
Ne considerându-mă un om al genului cred că este de datoria mea totusi să complectez, probabil în parte “tabloul” marelui cărturar cu alte volume scrise tot pe teme tărănesti, retinând si volumele: “Clipa” sau “Dragoste si revolutia” vândute si ele în sute de mii de exemplare, toate concomitent cu înaltele functii avute ca: Seful Sectiei Culturale la Radio, Directorul Teatrului Mic sau Directorul Teatrului National, etc.
Sintetizând toate la un loc, eu ca trăitorul acelor vremuri, mă gândesc si mă impresionează luciditatea cu care a abordat problema tărănimii ale acelor vremuri si felul tratării dramei colectivizării “impuse” tăranului nostru, fericit si plin de bucurie că odată cu “revolutia socialistă” îi vor schimba totul în bine si prosperitate…!? Aici, revin la cuvintele pline de tâlc ale zilelor de atunci ale criticului Valeriu Râpeanu din 1974, primul editor care nota: < “Niste tărani este romanul unui început în proza românească marcând un moment de răscruce”>…
Un fapt care a trezit multă rumoare, zâmbete celor prezenti este povestea poate banală, dar care cu sinceritatea si simplitatea povestită au aflat cu totii “întâmplarea” ivită lui Dimu Săraru, care prin vorba sa retorică am aflat:…“cum a ajuns scriitor”!? Privind vitrina unei librării, atentia îi fu a trasă de coperta unei cărti scrisă de Zaharia Stancu: :”Desculti”. Momentul în sine i-a fost hotărâtor. “Vreau să devin scriitor”…
Ca fapt divers dar bine de stiut este că celebrul Dinu Săraru împlinind în aceste zile frumoasa vârsta de 83 de ani a dorit să-i sărbătorească aici în Israel, alături de prieteni si cititorii săi.
…………………………………….
din Tel Aviv pentru Observatorul din Toronto
|
Iosef-Ioju Haimovici 2/7/2015 |
Contact: |
|
|