Toamna vietii.
De ce am ales sa scriu despre acest “anotimp” al vietii? Pentru ca traita asa cum se cuvine, viata noastra pamanteasca, impreuna cu cele patru anotimpuri ale sale, poate si trebuie sa fie laborioasa, senina si rodnica pentru devenirea spiritului.
In ceea ce ma priveste chiar daca am o varsta ma simt impacata cu mine, cu oamenii din jur si am certitudinea ca nisipul care a curs lin in clepsidra timpului nu s-a scurs in zadar. Trenul vietii mele a trecut prin anotimpuri, mai repede decat m-as fi asteptat, a ajuns deja in toamna. Insa incerc sa pastrez in cutia amintirilor doar frunzele verzii pe cele vestede, ingalbenite, vreau sa le dau uitarii. De altfel, a imbatrani frumos cred ca este o arta, un exercitiu de acceptare, de impacare cu tine insusi, cu trecutul, cu frustarile, dar este si momentul in care poti descoperi cu imensa bucurie ca inima nu a imbatrinit. Si mai stiu ca, teoretic, nu e niciodata prea tarziu pentru nimic.
Tocmai de aceea cred ca initiativa bunului nostru Preot Nicolae Lapuste luata anul trecut, de a forma un Club al Seniorilor, in cadrul Bisericii Sfanta Treime, a fost o idée minunata. Probabil s-a gandit ca si noi, seniori, mai putem fi utili, mai avem dorinte, mai avem sperante, mai avem vise. Si apoi…. omul este la fel ca un metal nobil: nu imbatraneste! ! el mai poate culege mierea vietii si poate darui rodul intelepciunii sale celor tineri si, de ce nu, si celor batrani.
Noi, seniorii, cei ce suntem aici, am reusit sa depasim greutatile unei vieti in care am avut prea putin timp sa ne bucuram, dar am avut intelepciunea sa algem ce trebuie pus la inima si ceea ce trebuie uitat ori nebagat inseama, am avut si avem taria sa luptam cu o boala pe care o invingem cu credinta, post si rugaciune si pentru asta trebuie sa fim fericiti. Si apoi…. cum sa nu fim fericiti pentru ca traim intr-o tara civilizata, pentru ca suntem respectati si apreciati de copii si de nepotii nostri. Nu pentru ei am pus in valiza toate valorile, visele, iubirea, prietenia, speranta, credinta si am luat viata de la inceput, aici in Canada?
In urma cu putina vreme, pentru prima data, enoriasii, fie seniori, fie tineri, au participat la Balul Seniorilor organizat in Sala Comunitara a Bisericii.
Aici doresc sa adresez multumiri domnului Nicolae Silvestru, Presedintele Seniorilor, ce s-a implicat cu atata daruire, cu toata puterea, cu tot sufletul si cu multa seriozitate in organizarea si desfasurarea acestui eveniment festiv, si nu numai.
Aici am descoperit dorinþa de a trai simplu in demnitatea varstei, hainele scoase din dulapul lucrurilor de sarbatoare, mangaiate cu grija de palme aspre, zambete respectuoase, priviri pline de amabilitate. Nu natia, nu stralucirea nasturilor, nu valoarea bijuteriilor, ci amabilitatea, discretia si bunul simt au iesit in evidenta! Am admirat dorinta de a merge mai departe! De a trai frumusetile toamnei, de a gasi putere sa trecem peste inca o iarna, peste inca o multime de zile reci ºi gri.
Mi-am incarcat sufletul cu energia celor trecuti prin viata. Oare de ce la scoala nu se invata stiinta de a fi simplu, modest, admirabil si totusi anonim? Nu e prea mult, o viata sa traiesti ca sa devii exemplu in demnitate? Iar daca la pastelul meu adaug ºi culoarea prieteniei fara frontiere, fara varsta ce se leaga in comuniune, daca amestec durerea doinei romanesti cu exuberanta cantecului modern, daca imbin ospitalitatea si ajutorul dat de doamnele mai tinere la pregatirea bucatelor, desigur, constat cã Balul Seniorilor a fost de fapt o Oda vieþii, un Imn de slava prieteniei ºi un Omagiu adus zilei de maine!
Doamne, mai lasa-ne un anotimp, un an, un timp…si da-ne putere sa ne purtam cu demnitate anii, greutaþile si crucea!
Ei bine, in numele seniorilor, prin aceasta epistola, eu daruiesc recunostinta tuturor celor ce s-au implicat, s-au oferit sa ne ajute fie prin munca, fie prin donatii, fie moral. Felicitari si multumiri tinerilor care ne-au sustinut, tuturor fiintelor insufletite ce traiesc alaturi de noi in divinitatea soarelui, cerului….. intregii creatii si a Bunului Dumnezeu.
-Vancouver BC
|
Dorina Cornelia Aldea 2/5/2015 |
Contact: |
|
|
