Rama
Am o rama, numai una
Prinde peste-ntotdeauna
Seara cand ma-ntorc acasa
Rama mea-i laudaroasa
Cand se duce sa se culce,
Ca sa-i fie somnul dulce,
Numara in gura mare
Cati pesti a prins de picioare
-Tu rama nestiutoare,
Pestele n-are piciare,
Are numai aripioare
Ma priveste cu mirare...
-Ce prostie, ce oroare,
Cum sa nu aiba picioare,
Cum alearga el prin apa
Tulburand baltoaca toata?
-Nu alearga ci inoata
Cand tulbura apa toata
Si el nu da din picioare
Da numai din aripioare
-Da destept mai esti fartate
Hai ca am cazut pe spate.
Si simtind ca nu mai poate
A da replica la toate,
Se ascunde in pamant
Si adoarme acolo adanc
Si viseaza-n continoare
Numai peste cu picioare
De primavara
Se rupe-n doua gerul, se destrama
Iar norii nu mai macina zapada
In zare-un soare cald ne lumineaza
Si parca tot pamantu-nvioreaza
Cu rochia mulata pe corpul ei de zana
Se-arata primavara cu mii de flori in mana
Si verde ii e fata, mai verde ca campia
Si-n gura ei cea dulce se-ascunde ciocarlia
Si negru ii e parul, mai negru ca pamantul
Si gaze el presara atunci cand bate vantul
E plina de viata suflarea ei de zana
Si caut cu sfiala s-o prind incet de mana
Dar ea se rusineaza, incearc-a-se ascunde
Coboara inspre mare si se scufunda-n unde
Dar marea se rascoala si-o-mpinge-ncet pe plaja
Departe pe nisipul ce-l cerne-ncet o vraja
Acolo se opreste, se-aseaza-ncet pe vine
Si pare fericita ca a scapat de mine
Si lasa ca sa-i scape din rasuflari caldura
Pe care iarna-ntreaga o astepta natura
Si totul se trezeste si capata miscare
Iar eu ma simt minuscul in lumea asta mare
Umpluta dintr-odata de-o mare de culoare
Dacia
Rotunda ca o paine batuta aburind pe masa
Coapta-n cuptor de lut
Cladit cu truda si sudoare langa casa
Te-ntinzi in ziua asta insorita
Pana la plaja de valuri imbrancita
Te-ncing carpatii trufasi
Cu nasu-n cer spre stele
Iar de pe sus din crestet
Iti curg rauri inele
Se scurg pe umerii tai goi
Iar primavara cad suvoi
Si-ti spala trupul gingas ca de floare
Si-apoi se-ndreapta toate catre mare
Castele ca si faruri de lumina
Vegheaza sa ai liniste deplina
In plina de mireasma padure carpatina
Iar "babele" batrane cat pamantul
Stau la taclale fara sa le pese ca iar le bate vantul
Soptesc povesti adevarate
Despre viteji cu capete-ncusmate,
Si sabii arcuite, si steaguri cu balauri
Ce te-au pazit pe vremuri de capete cu lauri
Se schimba insa vremea, nu se mai nasc eroi
Campiile sunt goale desi din cer cad ploi
Pe dealurile line de mult de struguri pline
Se-nalt-acum palate de fete-ntunecate
Iar mortii tai crestini, la care te inchini
Se zvarcolesc degeaba ca-i napadeste pleava,
Ca peste ei se-aduna o lume mai nebuna,
O lume rea si oarba ce vrea numai sa soarba
Placerile vietii
Si uita de ei bietii
Tu tara te rascoala si arunca-n ei cu smoala
Fa-i sa-si aduc-aminte de vremurile sfinte
Si cand va fi-ncheiata rasplata meritata
Schimb-al tau recent nume venit din alta lume
Si ia-ti acum de-ndata numele tau de fata
De Dacia Divina
De Dacia Carpatina
|
Dorin Boitos 2/5/2015 |
Contact: |
|
|
