In memoriam: Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania
Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credintei crestine, suntem capabili să ne cinstim si să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credintei precum si personalitătile marcante, universale si nationale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viata si cu învătăturile ori scrierile lor mult folositoare!... Iată că din anul 2011, din ziua de 31 ianuarie, ne facem părtasi la nasterea în viata cea vesnică a Împărătiei Cerurilor a unui mare cărturar, scriitor, teolog, ierarh, cunoscător si mărturisitor al istoriei bimilenare românesti, totodată si apologet al dreptei credinte crestine – Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce si-a purtat cu toată demnitatea si încrederea în Dumnezeu crucea vietii si a suferintei, vreme de mai multi ani!… De aceea, pentru noi, de patru ani încoace, vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului si demnului logofăt spiritual al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului sfârsitului de secol XX si începutului de secol XXI – care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune si Ardealului strămosesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 – 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului si Clujului iar din anul 2006 (si) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului!...
Drept urmare, în iuresul zilei si în vârtejul timpului mi-am adus aminte acum, pentru câteva momente, de Înaltpreasfintitul Părintele nostru Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu a cărui plecare o regretăm foarte mult si astăzi!... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitătile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitătile sale foarte competente în disciplina teologică si în cea pastoral – misionară, apologetică si mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire si abnegatie!... El este si va rămâne în continuare, în constiinta discipolilor, profilul teologului si a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistentă si acrivie stiintifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate si exactitate!... Cu vaste si avizate cunostinte în cele mai diverse discipline culturale, istorice si teologice, Părintele Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ si foarte multă onestitate, noblete si dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat si probabil, si invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probitătii sale intelectuale, morale si sufletesti!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminaristi, studenti-teologi, preoti si călugări, si nu în ultimul rând foarte multi laici si intelectuali, ajutându-i pe foarte multi dintre ei prin recomandările si sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!...
Pe numele său de botez Valeriu Anania, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie anul 1921 în comuna Glăvile-Pitesteana din judetul Vâlcea. Cel ce avea să devină, în martie anul 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a avut parte de o tinerete agitată, fiind arestat în trei rânduri ( anii 1941, 1942 si 1958) după ce a fost acuzat de "activităti legionare" si condamnat la muncă silnică pentru 25 de ani (ispăsind 6 ani). S-a călugarit în anul 1942, fiind apoi student la Facultatea de Medicină, la Conservatorul de Muzică si ulterior la Facultatea de Teologie. Cu alte cuvinte, Bartolomeu Valeriu Anania a urmat cursurile Facultătii de Medicină si Conservatorul de Muzică din Cluj, între anii 1944 si 1946, pe care nu le-a terminat, dar si ale Facultătii de Teologie din Bucuresti si ale Academiilor Teologice din Cluj - Napoca si Sibiu, fiind licentiat la Sibiu în anul 1948. Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunoscut doar în calitate de cleric ortodox, ci si de scriitor, poet si dramaturg. El a urmat scoala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul "Central" din Bucuresti. În anul 1943 a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din Bucuresti, obtinând diploma de Bacalaureat.iar în anul 1935, minor fiind, a devenit membru al organizatiei "Mănunchiul de prieteni", organizatie legionară a tineretului scolar, pentru ca din anul 1936 să fie încadrat în "Frătia de Cruce", organizatie superioară celei dintâi. "Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal si altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , "Frătia de Cruce" din Seminarul Central a fost desfiintată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernari legionare, dar si după aceea, mi-a fost dat să văd si reversul medaliei, adică fata nestiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educatie, si că nu am avut de învătat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu", afirma, mai tarziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie însă arestat de 3 ori pentru legături cu legionarii sau activităti legionare: în anul 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant legionar), în anul 1942 (pentru că ar fi detinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare si arme) si în anul 1958, sub acuzatia de activitate legionară înainte de 23 august anul 1944. După cel de-al doilea război mondial, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studentesti din anul 1946, din municipiul Cluj - Napoca, iar ulterior a ajuns în temnitele comuniste, ca detinut politic.
Mai trebuie amintit aici si acum de cariera sa duhovnicească, pe care a început-o în 2 februarie anul 1942 când a fost tuns în monahism la mănăstirea "Antim" din Bucuresti si primit numele de călugărie Bartolomeu. El a fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie anul 1942, si si-a desfăsurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi si Baia de Aries, între anii 1943 si 1947, după care a devenit staret la Mănăstirea Toplita, inspector patriarhal pentru învătământul bisericesc, între anii1949 si 1950, decan al centrului de îndrumare misionară si socială a clerului, la Curtea de Arges în perioada anilor 1951-1952. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploiesti la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Si-a ispăsit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la sectia "politici". În timpul detentiei i-a murit mama, iar el a fost înstiintat de acest fapt de către fratele lui, închis si el în aceeasi închisoare. În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alti detinuti politici, în urma unui decret dat de autorităti de desfiintare a detentiei politice. Asadar, în luna iunie anul 1946, în timp ce era student la Cluj si presedinte al Centrului studentesc "Petru Maior", a condus greva studentească antirevizionistă si anticomunistă, după care a urmat un sir lung de arestări si expulzări. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat sase ani de detentie, între anii 1958-1964.
În anul 1965 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe functii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului "Publicatii". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă sustine nenumărate conferinte în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu,si face parte din mai multe delegatii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia si India. Reîntors în tară, devine director al Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982.
În anul 1982 va iesi la pensie si se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când si unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflectie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchis, Toader Crâsmariu si de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, fiind hirotonit si înscăunat în Catedra Arhiepiscopală din municipiul Culuj – Napoca, ca successor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februierie anul 1993. În toamna anului 2005 initiază, demarează si coordonează actiunea de înfiintare a noii mitropolii: a Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Înaltpreasfintitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului - mitropolie înfiintată în mod canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005. slujba festivă de conferire si înfiintare având loc de Prasnicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană din municpiul Cluj – Napoca. Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Valeriu Anania a desfăsurat si o amplă activitate de scriitor si traducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii si medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul "Greul pământului" (1982), premiul special pentru volumul "Din spumele mării", obtinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului international de poezie "Lucian Blaga", Cluj-Napoca (1999), premiul pentru "Opera omnia", al Uniunii Scriitorilor Cluj – Napoca (2001). Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a tradus Biblia - o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani si care a fost tipărită în anul 2001, si-a scris "Memoriile", în anul 2008, considerate literatură pură, a publicat poezii, volume de proză si piese de teatru si a scris sute de Pastorale si predici, pentru credinciosii pe care i-a păstorit, cu multă dragoste, abnegatie si jertfelnicie. Tot în anul 2008 pune bazele Fundatiei “Mitropolitul Bartolomeu” – ce are scopul de a încuraja si ajuta tinerii seriosi, constiinciosi, dedicati studiului, însă cu venituri materiale reduse, cu burse de cercetare si perfectionare.
Înaltpreasfintitului Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine si distinctii nationale si internationale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universitătii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca (1 iunie anul 2001), al Universitătii de Medicină si Farmacie "Iuliu Hatieganu" din Cluj-Napoca (7 iulie anul 2001); "Cetătean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie anul 1996); "Cetătean de onoare" al municipiului Bistrita (martie 2001) si "Cetătean de onoare" al municipiului Dej. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucuresti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar începând cu 22 noiembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Romane. Ca atare este personalitate marcantă a culturii si spiritualitătii românesti, de anvergură si recunoastere natională si internatională, autor al vestitelor “Memorii”, membru al Uniunii Scriitorilor, traducător si diortositor al Sfintei Scripturi – Care a si devenit Editia Jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2001.
Colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor personalităti culturale, profesori si ierarhi, îndrumător a multor studenti si doctoranzi, păstor duhovnicesc a atâtor generatii de preoti si călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din tară, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns si regretat cu totii, fiind constienti de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh si slujitor al Bisericii la care am participat în ziua de 03.02.2011, si care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decentei si sobrietătii în care s-a desfăsurat, si la care au participat multi ierarhi ai bisericii noastre, precum si foarte multi preoti si călugări!...
Cuprins fiind de emotie, respect si recunostintă m-am tot gândit, pret de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări si sentimente fată de înaltpreasfintia sa, acum, la împlinirea a patru ani de la nasterea sa în viata cea cerească, având aici, nouăzeci de ani de viată pământească, trăiti în spiritul unor principii sănătoase, a unei corectitudini pilduitoare, precum si a bunei noastre întelepciuni, demnităti si cumintenii traditionale si autentice a poporului nostru românesc!...
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este usor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, putină vreme adică de, doar optsprezece ani, de când a fost slujitorul, păstorul cel bun si arhipăstorul duhovnicesc, a preotilor si a credinciosilor care vietuiesc în cuprinsul celor două judete – Cluj si Bistrita Năsăud - ce apartin acestei eparhii!...
În viziunea, în mintea si în inima mea personalitatea Înaltpreasfintiei sale s-a conturat si s-a identificat prin câteva trăsături si calităti distincte: - si anume, în primul rând prin maturitatea si bogata experientă sau întelepciune pastorală si duhovnicească, prin atasamentul fată de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea si perseverenta, prin dispozitia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situatia o cerea; prin cultura teologică si nu numai cu care era înzestrat datorită muncii si tenacitătii Înaltpreasfintiei sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut si foarte consecvent cu el însusi de-a lungul întregii sale vieti; prin luciditatea si spiritul critic însotit de foarte multă întelegere si condescendentă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, sustinute într-un mod foarte cerebral, lucid si vertical, concis, coerent dar si consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea si calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar si discretie si modestie iesite din comun, care îti inspirau foarte multă încredere, confort sufletesc si dragoste fată de valorile eterne ale spiritualitătii noastre romănesti si ortodoxe!...
Cugetând la activitatea si la personalitatea Înaltpreasfintiei sale, care este foarte bine conturată si cât se poate de autentică si de firească, mă gândesc la darul omului providential cu care l-a înzestrat Creatorul si Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care Înaltpreasfintia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea si abnegatia!...
M-as bucura să stiu, că atât contemporanii cât si posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost si însemnat (sau ar trebui să însemne) în constiinta si în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată si o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii si înaintasii nostri, dar încerc totusi, să–mi fac un act de încurajare si de optimism si să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronuntat cu veneratie si respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni si care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic în Împărătia Sa cea cerească si vesnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...
Asadar, sunt încredintat, că sunt foarte multi oameni de rând, credinciosi si slujitori ai Bisericii noastre strămosesti, care se roagă si acum Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească si să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu scoală teologică înaltă, încheiată, si pe care, apoi i-a hirotonit preoti si diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredintate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun si Arhiereul cel Vesnic; apoi a târnosit si binecuvântat atât de multe biserici si lăcasuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenta si activitatea Înaltpreasfintiei sale atât de prodigioasă, care s-a desfăsurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur si eu, avându-l permanent în cinstirea si pretuirea mea!...
Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească! Vesnică să-i fie pomenirea! Amin!
|
Stelian Gombos 2/3/2015 |
Contact: |
|
|
