Ion Lazu si Odiseea Plăcilor Memoriale ale scriitorilor
Bucurestiul este un oras care nu si-a pus încă trecutul în valoare. Ne atrage atentia asupra acestui fapt Liliana Nicolae, jurnalistă la Radio România, în frumosul ei articol din Dilema Veche “Ghid de orientare urbană - cum descoperim Bucurestiul?”, apărut recent si în traducere italiană în revista Internazionale. “Sînt orase europene unde turistilor li se propun tururi tematice. Într-un astfel de tur, la Londra, de exemplu, poti să mergi pe urmele lui Jack Spintecătorul. La Paris – un tur al muzeelor de artă. Altul – al bisericilor, al caselor memoriale s.a.m.d.”
E într-adevăr păcat că nu stim să “ne cântăm” capitala. Bucurestiul nu este Londra sau Paris, dar are multe clădiri frumoase si nu e lipsit de parfum si istorie. Si istoria trebuie cântată, captată, marcată, căci altfel e uitată, amestecată, sau pierdută … Sigur sunt multi factori care trebuiesc pusi în miscare pentru a îndeplini o astfel de punere în valoare a capitalei noastre.
Si iată că Ion Lazu reuseste sa facă un prim pas în această directie cu proiectul instalării plăcilor memoriale ale scriitorilor, aprobat si finantat de Uniunea Scriitorilor, dar la care Ion Lazu “s-a înhămat” de buna voie. „M-a impresionat această importantă care se dă scriitorilor în alte părti si am zis: de ce nu si în Bucuresti?“
În trei ani, gratie efortului lui, au fost puse 160 de plăci pentru 209 scriitori, proiect suspendat din lipsa de fonduri a Uniunii dar care, el, speră că se va putea continua curând.
Geolog ca pregătire profesională, Ion Lazu a luat Bucurestiul la cercetare … rămânad în domeniul specialitătii lui: pietrele. Dar de data asta în loc să analizeze si să descopere pietrele le-a creat si le-a amplasat. O geologie făcută pe invers si mult mai creativă. Iar pentru Bucuresti extrem de importantă.
Ion a trebuit mai întâi să facă o cercetare în Arhiva Academiei, căci Uniunea Scriitorilor îsi pierduse arhiva si apoi cercetarea “pe teren” (consultând cărti de telefon, întrebând prieteni, scriitori, locuitori din zona unde bănuia că locuise un scriitor, pentru a determina locul unde urma să fie pusă placa, unde a trăit scriitorul respectiv). Sigur, nu usor de descoperit, si dacă îi consideri pe scriitori ca cei ce pun pietrele culturii si unui timp, Ion aici era în mediul lui de cercetare geologică. Apoi obtinerea consimtământului proprietarilor clădirilor de a monta placa pe casa respectivă. După anevoiasa fază de cercetare a urmat perioada “muncii de lămurire” a celor care locuiesc acum în acele case si care au dreptul sa spună că nu vor să se monteze o placă memorială pe casa lor.
Si acest lucru s-a întîmplat nu de putine ori. Nici că poti să întelegi de ce cineva nu si-ar dori marcată casa în care locuieste cu o placă ce anuntă că cineva cunoscut a trăit acolo. Dar psihologia omenească e cum e, si unii văd în viitor, înteleg mai profund importanta locururilor, a rămânerii lor in istorie, iar altii au dorintele lor, bazate pe logica sau simitirile lor, si se împotrivesc.
Deci uite încă un alt aspect al luptei lui Ion cu “pietrele”, unele mai moi, altele roci rebele. Pietrele umane sunt miscătoare si … dacă persoana nu vrea placa, că i se pare că va avea repercursiuni negative, trebuie să încerci s-o lămuresti, să rogi Uniunea să-i scrie o scrisoare asigurând-o că Uniunea va prelua orice cheltuieli viitoare dacă vor surveni. Si iată că lămurirea proprietarilor caselor e mai anevoiasă decât analiza structurii geologice a pietrelor. Pietrele au multe forme, unele chiar foarte frumoase (vezi cartea lui Ionu “Trovantii”) si oamenii la fel …
În fine, când a găsit casa unde a locuit scriitorul, a obtinut aprobarea proprietarului clădirii … lui Ion i-au mai rămas încă niste trepte de urcat. Spus la propriu caci uneori Ion a trebuit să se ducă cu muncitorii să monteze plăcile, si asta îi cerea uneori chiar urcatul pe o scară … Si sigur, după ce le pui, le dai drumul pietrelor/plăcilor … în soarta lor: la a rămâne pe vecie spre a educa si spre a completa aspectul turistic al capitalei, la a fi sterse de timpuri si intemperii, sau la a fi umplute de grafiti sau chiar scoase de proprietarii care “s-au răzgândit.”
Era în firea lucrurilor ca Ion Lazu să se pornească cu entuziasm în acest proiect. El care, scriitor la rândul lui, romancier, eseist, poet, tine din 2011, un blog despre cei din lumea literară (http://ilazu.blogspot.com/p/d espre-ion-lazu.html), un “blog de scriitor, urmărind consemnarea evenimentelor din viata literară-culturală, inserând cronici ale unor cărti citite de curând, cu câteva rubrici permanente: scriitorul zilei; poezia zilei; evocări, fragmente de jurnal; fotografii de autor, corespondentă cu prietenii scriitori si cu vizitatori ai blogului”, multi, circa 200 pe zi. Ion Lazu a tesust răbdător covorul scriitorilor pe care i-a prezentat, despre care a scris, în blogul lui si prin diferite părti răslete ale Internetului; a creat un tot care i s-a publicat recent în cele trei volume ale ‘Calendarului Scriitorilor”. Numărul scriitorilor care l-au preocupat pe Ion Lazu este extrem de mare: 420 pentru Scriitorul Zilei (alesi cu greu din cei cei 5-10 mentionati în Calendarul lui Nicolae Oprea) , câteva zeci cărora Ion le-a publicat poezii si fragmente, si cei 220 de scriitori cărora le-a pus plăci memoriale. In lumea scriitorilor lui Ion Lazu se mai află multi care nu mai sunt printre noi, dar si nume de scriitori din strictă contemporaneitate, din Bucuresti, din ale părti ale tării, “din Basarabia, din diaspora...din trupele de asalt milenarist, din grupări fratricide”.
Cartea lui Ion Lazu “Odiseea Plăcilor Memoriale” (Editura Biblioteca Bucurestilor, Bucuresti, 2012. ISBN 978-606-8337-37-1; care se poate citi si sub formă de e-book) … cu un pios editorial al lui Nicolae Manolescu, a rezultat din jurnalul de campanie ori, mai bine zis, de bord, dacă intrăm, si trebuie să intrăm, în logica aventurii autorului pentru montarea plăcilor, ca si în cea a titlului cărtii. Aceasta este un roman de început de veac XXI în Bucuresti, un roman suigeneris al capitalei de ieri si de azi, dar si al istoriei si vietii literare de ieri si de azi. Bedros Horasangian spune despre “Odiseea Plăcilor Memoriale” (in articolul din Contemporanul, 2013) că este o carte extrem de interesantă, deosebită; “Un fals jurnal si un metaroman deopotrivă, în cel mai pur stil mirceahoriasimionesc, un text complex, aparent calat doar pe o idee generoasă, o carte cu multe niveluri de abordare dacă ar fi să o sucim pe multiplele ei fatete.”
Carte care “merită să fie parcursă si în alt registru decît cel melancolic-amintirist. O bună carte de proză-proză de luat în considerare de azi înainte. Nu doar de către cei care citesc doar de plăcere."
Într-o epocă si o societate în care sunt atât de multe păreri contradictorii despre cine de partea cui a fost politic, decizia lui Ion Lazu, de a nu face nici o deosebire între scriitori … si a pune plăci tuturor scriitorilor plecati de pe lumea asta care au locuit în capitală, este o decizie măreată si foarte înteleaptă … Lasă-i pe cei ce trec prin fata caselor să-si aducă aminte ce vor, să înteleagă si concludă ce vor, să se uite la pietre cum se uită trecătorul de pe o vale cu pietre… frumoase, urâte, dar toate cu o semnificatie… Privitorul va alege …
Liliana Nicolae sugerează „că n-ar strica organizarea unor trasee pe la casele unde au trăit marii scriitori în Bucuresti. Dacă nu pentru turisti, măcar pentru elevi. Iar la fiecare casă – povestea scriitorului respectiv.” Hai să începem cu un tur al locurilor unde a trăit la Bucuresti Eminescu, căci sunt vreo 8 astfel de case. Poate primăria Bucurestiului se inspiră din sugestiile implicite ale lui
Ion Lazu si explicite ale Lilianei Nicolae si, după modelul altor orase ca Londra, Parisul sau Praga să punăpe roate un program de vizitări tematice. Asa Bucurestiul va atrage mai multi turisti, din tară si de peste hotare, care vor învata lucruri mai interesante despre orasul nostru decât faptul că s-a construit un palat mai mare decât clădirea Pentagonlui, Casa Poporului (“Vărsaiul” românesc, si nu e o greseală de ortografie în nume!) si că poti mânca papanasi deliciosi în restaurantul în formă de biserică (Carul cu Bere). Scolile vor avea moduri agreabile si accesibile de a-si educa elevii, care cu sigurantă, făcând parte din generatia nouă, nu stiu mai nimic despre scriitorii nostri, despre trecutul Bucurestiului. Si poate face chiar Ion Lazu primul pas în această directie de actiune turistică, scriind si publicând o sau câteva brosuri cu tururi pe la casele scriitorilor, cu câte un text apropriat plăcilor respective. Sau poate, spre a duce această cunostere a veacurilor de istorie si culturală într-o zi se va lua initiativa de a încrusta în caldarâm în fata fiecărei plăci memoriale, cu caratere vizibile aurite, un text reprezentativ, memorabil din opera scriitorului care a locuit cândva acolo, un poem, un fragment de proză, o reflectie, etc, asa cum ne spune Constantin Coroiu că s-a făcut la Madrid, în Spania pe strada veche, pietruită – Calle de las Huertas de langă muzeul Prado.
Deci, ce a făcut Ion Lazu prin proiectul plăcilor memoriale? A ales un subiect drag pasiunilor lui: pietrele si lumea literară; si-a adus contributia la necesara nuitare a trecutului – prin tinerea vie a prezentei scriitorilor care au trăit în Bucuresti; a tras “el înusi” la “jugul” îndeplinirii proiectului pe care si l-a propus; a venit implicit cu o idee de îmbunătătire a prezentării capitalei prin tururi edificatoare turistilor din tară, de peste hotare dar si a educării tineretului sau, de ce să nu recunoastem, chiar locuitorilor capitalei mai putini adânciti în ale literaturii. Iar cu cartea-jurnal despre experienta montării plăcilor Ion Lazu a închis cercul, dându-ne astfel ocazia să ne bucurăm si de pietre si de Odiseea lor…
Cartea “Odiseea Plăcilor Memoriale” dă parfum pietrelor/plăcilor … miscătoarelor suflete moarte ale scriitorilor români care au locuit în Bucuresti, iar proiectul plăcilor memoriale îndeplinit de Ion Lazu confirmă zicala “Omul Sfiinteste locul”.
Referinte:
Nicolae, Liliana, Ghid de orientare urbană - cum descoperim Bucurestiul? Dilema veche, nr. 489, 27 iunie-3 iulie 2013
http://dilemaveche.ro/sectiune/singular-plural/articol/ghid-orientare-urbana-cum-descoperim-bucurestiul
Nicolae, Liliana, Scrittori sulla strada, articol preluat din revista Dilema Veche, Internazionale Nr. 1072 (10/16 ottobre 2014), p. 83
Coroiu, Constantin, O lume de miscătoare suflete moarte, CULTURA, Fundatia Culturală Română, sectiunea Cultura literară Nr. 414 din 21-Matie-2013
http://revistacultura.ro/nou/2013/03/o-lume-de-miscatoare-suflete-moarte
Ryan Scott: A Literary Tour of Prague; Expats.cz takes a look at the haunts and homes of writers, both Czech and foreign, here in Prague.
http://www.expats.cz/prague/article/books-literature/a-lilterary-tour-of-prague
Lazu, Ion, consemnări, poezii, eseuri, blog de scriitor
http://ilazu.blogspot.com/p/despre-ion-lazu.html
Lazu, Ion, Odiseea plăcilor memoriale, Editura Biblioteca Bucurestilor, Bucuresti, 2012.
ISBN 978-606-8337-37-1
Si sub formă e-book, proiect online finantat de Administratia Fondului Cultural National
© Autoarea retine drepturile de copyright pentru acest material.
Monterey SUA / ian 2015
|
de Ileana Costea 2/1/2015 |
Contact: |
|
|
